Skip to content

„Bună ziua! Am văzut că sunteți niște psihoterapeuți foarte buni și aș vrea să vă întreb ceva legat de TOC (tulburarea obsesiv-compulsivă). Eu mereu am avut frica de pierdere a controlului, asta după ce o prietenă s-a spânzurat. Ani de zile mi-au trebuit, ca să înțeleg că nu am cum face și eu asta, pentru că doar în tulburări grave îți pierzi controlul. Dar m-am pricopsit cu altceva. Mă dădeam, într-o zi, cu crema pe față și se absorbea mai greu și deodată s-a ivit gândul: «Dacă nu mă pot opri și tot fac așa!» – adică pun mâna la față. M-am speriat brusc. Dacă nu îmi doresc, atunci de ce repet acțiunea? Și când îmi vine în minte asta, tot îmi pun mâna la față. Adică poți face ceva ce nu îți dorești? Dacă tot te enervează lucrurile repetitive, de ce le faci – ca să verifici ce? Nu mă refer la acțiuni de verificare ca în TOC, unde se verifică de 100 de ori ușa. Îi place creierului să se joace? Păi, atunci îți poți pierde și controlul în chestii mai grave? Cu acel eveniment (sinuciderea), mi-am dat seama că nu aș putea niciodată să fac așa ceva. Dar totuși mă sperie. Deci, am început să verific în minte dacă pot repeta acțiunea și văd că pot mult și bine, doar că după un timp devine enervant. Momentan nu pot face ședințe de terapie, ci doar  din luna septembrie. Dar voiam să înțeleg, până atunci, ce se întâmplă cu mine. Mulțumesc!“

Vă mulțumim mult pentru încrederea de a împărtăși echipei Pagina de Psihologie dificultățile și îngrijorările cu care vă confruntați. În legătură cu mesajul și întrebările dvs., iată mai jos câteva informații oferite de Diana Stănculeanu care, sperăm noi, vă vor fi de folos:

Tulburarea obsesiv-compulsivă este o afecțiune de sănătate mintală ce generează un nivel semnificativ de anxietate, ale cărei cauze nu sunt complet elucidate încă, dar pot fi parțial explicate prin factori care țin deopotrivă de genetica fiecăruia dintre noi și de aspecte particulare ale experienței de viață.

Așa cum îi spune și numele, tulburarea obsesiv-compulsivă are două componente de bază: obsesiile și compulsiile. Obsesiile se referă la gânduri, imagini sau impulsuri nedorite și deranjante, care apar în minte și declanșează un grad mare de anxietate. Există mai multe tipuri de obsesii, cele mai frecvente vizând contaminarea și îmbolnăvirea, rănirea altora sau a propriei persoane (din neatenție sau intenționat), simetria, ordinea și exactitatea. Pentru a gestiona anxietatea declanșată de aceste obsesii, apare nevoia de a întreprinde compulsiile, respectiv comportamente concrete sau acțiuni mentale, cu caracter repetitiv sau ritualic, care, odată realizate, aduc o stare de relaxare și siguranță. Cele mai frecvente compulsii vizează spălatul mâinilor sau corpului, curățenia, verificarea, ordonarea, aranjarea, ritualurile de numărare, înregistrare, atingere sau frecare, comportamentele de a confesa anumite gânduri negative, urmate de solicitări de asigurare a menținerii afecțiunii. 

℗PUBLICITATE



Tulburarea obsesiv-compulsivă invadează viața celor care se confruntă cu această suferință și afectează calitatea vieții, prin generarea unui grad mare de anxietate și alocarea unei cantități mari de timp pentru gestionarea gândurilor intruzive și realizarea comportamentelor compulsive (minimum 1 oră zilnic), în detrimentul altor activități cotidiene.

Evaluarea corectă este realizată de către un psiholog clinician sau un medic specialist psihiatru; iar diagnosticul este adesea însoțit de recomandarea de a urma, pe lângă psihoterapie, și un tratament medicamentos (cel mai adesea, medicație antidepresivă) menit să compenseze eventualele dezechilibre neurochimice responsabile de apariția tulburării; în psihoterapie, persoana care se confruntă cu tulburare obsesiv-compulsivă este ajutată să înțeleagă mecanismul și legăturile dintre cele două mari categorii de simptome (obsesii = gânduri și compulsii = comportamente) și să gestioneze anxietatea generată de gândurile obsesive, altfel decât prin realizarea ritualică și din ce în ce mai consumatoare de timp a comportamentelor compulsive. 

Cel mai adesea, dificultățile tulburării obsesiv-compulsive apar încă din copilărie (înaintea vârstei de 12 ani) și trebuie diferențiate de îngrijorările și gândurile obsesive pe care le care le putem avea ca urmare a confruntării cu un eveniment sau o situație traumatică sau generatoare de nivel ridicat de stres.  

În speranța că aceste informații vă ajută în a înțelege mai bine dificultățile cu care vă confruntați acum, vă dorim multă sănătate!

Diana Stănculeanu este psihoterapeut și expert național în sănătate mintală. Colaborează cu mai multe ONG-uri naționale pe strategii de promovare și intervenție în psihologia și psihoterapia familiei. Este formator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie și autor al platformei paginadepsihologie.ro.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0