În acest articol, vom răspunde unei întrebări primite pe adresa [email protected]:
„Cum pot schimba un program din subconștient? Mai exact, un blocaj?“
Vă propun să încercăm întâi să definim termenii la care vă referiți, ca să avem un punct de plecare comun. Atunci când mă gândesc la un program din subconștient, eu – ca psiholog – mă gândesc la schemele mentale pe care le are fiecare (despre noi, despre ceilalți și despre lume, în general), scheme pe care mintea le creează de-a lungul vieții, pentru a filtra imensa catitate de informații pe care o primește din mediu, dar și pentru a se adapta mai ușor (nevoie esențială din punct de vedere evoluționist).
Mai exact, vorbim aici de scheme (tipare, teme, șabloane) mai mult sau mai puțin disfuncționale, prin care privim lumea, pe noi înșine, dar și relațiile cu ceilalți și a căror disfuncționalitate este direct proporțională cu neîndeplinirea nevoilor esențiale ale copilului care am fost cândva. Dacă vorbim despre nevoi, ne gândim la nevoia de atașament și siguranță, de conectare și iubire necondiționată, de autonomie și performanță, de autoexprimare, de limite realiste, de joc și distracție – nevoi care apar de-a lungul perioadei de dezvoltare a copilului. Astfel, pornind de la tipul de temperament asociat influenței parentale și a celor apropiați (bunici, frați, profesori), copilul preia din mediu (în oglindă) sau ca răspuns din mediu aceste teme, care se sedimentează și pot deveni disfuncționale de-a lungul timpului. Adică ne influențează calitatea vieții. Și trebuie precizat că unele dintre aceste teme se formează și după copilăria mică, în adolescență sau în urma unei traume.
Fiecare dintre noi are mai multe scheme – unele sănătoase (atunci când nevoile sunt îndeplinite) și care ne permit să avem o imagine pozitivă despre noi, ceilalți și lumea din jur, dar și unele mai puțin sănătoase (disfuncționale). Acestea din urmă pot fi observate atunci când rezultatul introspecției, autoanalizei sau feedback-ului extern arată că, deși se schimbă contextele de viață (atât temporale, cât și sociale), repetăm aceleași experiențe, repetăm aceleași modele comportamentale. Iar atunci când calitatea vieții noastre este influențată negativ de asemenea tipare, înseamnă că ne aflăm în fața unei decizii: de a continua să funcționăm sub dominația acestor vulnerabilități și blocaje sau de a investi mai degrabă timp și energie spre a le înțelege și flexibiliza.
„Cum facem acest lucru?“ pare că este întrebarea firească ce urmează
În primul rând, avem nevoie să înțelegem tipurile de scheme, de blocaje mentale, precum și modul în care noi reacționăm comportamental la declanșarea lor.
℗PUBLICITATE
Un proces destul de dificil, din cauză că suntem familiarizați cu ele și că le confundăm adesea cu realitatea, cu ceea ce noi simțim ca fiind real. Ele reprezintă senzații, amintiri, emoții, dar și cogniții stocate în partea emoțională a creierului, în zona creierului reptilian și a amigdalei. Știm – din diferite cercetări – că modul în care noi înțelegem lumea este prin percepție și interpretare mentală a percepției, acest lucru însemnând că orice obiect sau situație trece printr-o interpretare mentală înainte ca noi să acționăm comportamental. Mai exact, orice situație este interpretată cognitiv, rațional sau emoțional, iar atunci riscul de a fi traduse prin intermediul unor teme disfuncționale este mai mare.
O primă recomandare ar fi să apelați la un ajutor extern, care poate să însemne un mentor sau un psihoterapeut ce vă poate ghida în acest proces complex. Pentru că, așa cum spunea Albert Einstein, nu putem rezolva o problemă, dacă avem același nivel de conștiință sau gândire cu cel la care eram atunci când am provocat-o. Astfel, un partener care să vă însoțească pe acest drum dificil și cu multe obstacole poate să vă ofere curaj, energie și îndrumare.
O a doua recomandare ar fi analiza proprie, acest proces fiind mai ușor de parcurs cu ajutorul unei cărți. De exemplu, Cum să-ți reinventezi viața. De ce e mai ușor cu ajutorul acestei cărți? Pentru că cei doi autori explică în detaliu, cu exemple concrete, cum se formează temele, blocajele, și apoi analizează în detaliu câteva dintre ele, cele mai importante. Povestesc despre teamă de abandon, despre neîncredere, deprivare emoțională, dependență, vulnerabilitate, teamă de respingere și de eșec, subjugare, standarde nerealiste și îndreptățire. Fiecare dintre cele 10 teme este explicată, sunt prezentate ipoteze ale provenienței lor pentru a ghida mai ușor cititorul spre înțelegerea propriei istorii de viață, dar sunt incluse și exemple de exerciții pe care aceștia le pot face. Conștientizarea blocajelor este un prim pas esențial în flexibilizarea acestora.
O a treia recomandare este legată de identificarea momentului în care se declanșează un blocaj. Și pentru că spuneam mai sus că blocajele sunt stocate în partea emoțională a creierului, înseamnă că, atunci când ele se declanșează, vom simți și emoții puternice. Ne putem folosi de corp și de conexiunea pe care o avem cu acesta, astfel încât să realizăm că atunci când, într-o situație, simțim emoții mai puternice de 5 (pe o scala de la 1 la 10), știm că blocajul mental a fost activat. În acest caz, știind că partea rațională a creierului este cel mai probabil inhibată și partea emoțională este în control, vom funcționa automat, alegând exact acele comportamente pe care le alegem de obicei și pe care le identificăm, de fapt, ca pattern-uri comportamentale.
Rezumând, este important să înțelegem întâi mai multe despre aceste scheme; iar cartea recomandată este un de un real ajutor. Să înțelegem apoi care sunt temele care ne afectează pe noi (printr-un proces de introspecție) și apoi să identificăm (prin urmărirea emoției) când se activează – pentru a putea astfel, în timp, să nu mai reacționăm automat la declanșarea lor, ci să ne oprim. Iar reacția să poată fi rațională, cognitivă, conformă cu valorile și credințele noastre conștiente.
În timp, prin alegerea unui alt tip de comportament, conștient mai degrabă decât automat, creăm un alt pattern și astfel flexibilizăm blocajele. Este un drum dificil, dar plin de satisfacție atunci când devenim mai conștienți de noi și când preluăm controlul blocajelor, fără să ne mai lăsăm controlați de acestea.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
