În ultima perioadă, și în țara noastră există un interes crescut pentru serviciile de sănătate mintală. Prezența pe piață a numeroaselor cursuri de dezvoltare personală, a sesiunilor de coaching, a cabinetelor de psihologie, a ofertelor legate de formarea profesională de specialitate sau a facultăților de psihologie și științele educației ne oferă indicii că cererea și oferta pentru serviciile de sănătate mintală au devenit de interes pentru foarte mulți dintre noi.
Percepția publicului
Cu toate acestea, există în continuare o percepție destul de puternică care asociază pe cel care apelează la servicii psihologice cu o persoană „bolnavă“. Acest lucru poate aduce cu sine o anumită stigmatizare, iar unele persoane pot evita să beneficieze de aceste servicii din cauza conotațiilor negative. Prejudecata este că, dacă mergi la un psiholog, înseamnă că ai tulburări de adaptare sau de identitate, riscând să treci drept „nebun“ în ochii celorlalți.
A doua denaturare are un sens contrar, asimilând vizita la psiholog cu o simplă conversație cu un prieten sau cu o persoană apropiată. Și atunci de ce ai fi „nebun“ să achiți un onorariu unui specialist când, la fel de bine, te poate asculta și o persoană de încredere, care te cunoaște și ar putea să-ți dea sfaturi utile?! Observăm aici că cei care apelează la un psiholog nu mai sunt identificați cu cei care au tulburări grave de sănătate mintală (schizofrenie, psihotism), ci cu persoane care au dificultăți gestionabile în viață – probleme la muncă, relații tensionate, creșterea copilului, pierderea unor persoane dragi sau a jobului, diverse nemulțumiri, frustrări, amenințări. Din acest punct de vedere, toate aceste probleme ar putea fi împărtășite, soluționate și cu ajutorul partenerului de viață, al părinților, al prietenilor sau chiar al vecinului de la bloc. Faptul că cineva te ascultă și te îndrumă poate fi la fel de util ca și opinia unui expert. Mai ales că este gratis.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Evident, ambele abordări sunt doar deformări sau generalizări nefondate. Serviciile psihologice nu se reduc doar la cazurile clinice severe, iar o relație terapeutică nu poate fi substituită de alte sfaturi sau analize venite din partea nespecialiștilor, care nu au pregătirea, cunoștințele și competențele să facă o evaluare psihologică și o intervenție terapeutică.
Ce presupune a fi pacient
Termenii folosiți pentru a defini beneficiarii serviciilor de sănătate mintală, cum ar fi cei de „pacient“ și „client“, depind mult de contextul în care se desfășoară intervenția și de orientarea profesională a specialistului.
Termenul „pacient“ poate indica faptul că persoana este tratată pentru o condiție diagnosticată clinic. În general, termenul de „pacient“ este utilizat de psihiatrii și psihologii care lucrează în cadrul spitalelor sau al clinicilor unde se oferă tratament și intervenții pentru afecțiuni mintale și unde persoana primește un diagnostic oficial. De exemplu, o persoană internată într-un spital de psihiatrie, care primește tratament pentru depresie, este numită „pacient“. Psihiatrul vorbește despre pacienții săi și despre modul în care aceștia reacționează la tratament.
Relația medic-pacient, deși se bazează pe cooperare, este una inegală. Medicul este expertul în problema medicală a pacientului.
Ce înseamnă să fii client
În practica psihoterapeutică și în consilierea psihologică, este preferat termenul „client“, pentru că are scopul de a sublinia o relație de egalitate, concentrată pe colaborare și creștere personală, în care beneficiarul serviciilor nu este văzut neapărat ca având o „afecțiune“, ci mai degrabă ca o persoană care caută ajutor pentru diverse probleme emoționale sau de dezvoltare personală.
℗PUBLICITATE
Psihologul este cel care face evaluarea și intervenția, iar clientul este expertul în problemele sale de viață. Într-un cabinet privat, o persoană care dorește să-și gestioneze anxietatea poate fi numită „client“ de către psihoterapeutul său, iar accentul va fi pe colaborare, nu pe o relație de tip diagnostic-tratament. Bineînțeles, pentru cazurile sau tulburările majore diagnosticate clinic, care implică, alături de psihoterapie, și tratament medical, psihologul va face echipă cu psihiatrul sau cu medicul de specialitate.
Cine sunt beneficiarii
În programele de sănătate publică, termenul „beneficiar“ este des întâlnit pentru a descrie persoana care utilizează serviciile de sănătate mintală, mai ales în cadrul programelor de suport comunitar sau al organizațiilor non-guvernamentale. Acesta este un termen neutru, care evită conotațiile medicale și este folosit, în special, în contextul inițiativelor de prevenție și suport comunitar. De exemplu, în cadrul unui ONG care oferă servicii de sprijin pentru persoanele cu afecțiuni mintale, se va folosi termenul de „beneficiar“,pentru a sublinia rolul său activ în procesul de recuperare.
Impactul terminologiei asupra procesului terapeutic
Există studii care au analizat modul în care persoanele percep termenii „pacient“, „client“ sau „beneficiar“, în contextul serviciilor psihologice. Acestea explorează impactul terminologiei asupra percepției publice, a relației terapeutice și a implicării beneficiarului în procesul terapeutic1.
Rezultatele arată că persoanele care apelează la servicii psihologice în context non-clinic (de exemplu, consiliere pentru dezvoltare personală sau psihoterapie) preferă termenul „client“, simțindu-se mai puțin stigmatizate decât atunci când sunt numite „pacienți“2. Acest aspect este important, deoarece influențează prezența în terapie și deschiderea față de intervențiile propuse de psiholog. Pe de altă parte, psihoterapeuții care folosesc termenul „client“ sunt mai predispuși să adopte o abordare colaborativă, în timp ce cei care folosesc „pacient“ ar menține o structură ierarhică în relația terapeutică3.
Aceste exemple arată că terminologia are un rol esențial în sănătatea mintală, influențând atât relația terapeutică, cât și percepția socială asupra beneficiului psihologic. Studiile reflectă faptul că terminologia nu este doar o formalitate, ci un element important al dinamicii terapeutice. Acestea sugerează că limbajul utilizat influențează percepția beneficiarului, deschiderea față de terapie și implicarea activă în procesul terapeutic.
Referințe bibliografice
- Cummings, N. A., Cummings, J. L. (2000). The Essence of Psychotherapy: Reinventing the Art in the New Era of Data. San Diego, CA: Academic Press.
- Brammer, L. M., Shostrom, E. L. (1982). Therapeutic Psychology: Fundamentals of Counseling and Psychotherapy. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall.
- Wing, P.C. (1997). Patient or client? If in doubt, ask. Canadian Medical Association Journal, 157 (3) 287-289.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
