S-a sunat de toamnă. S-a sunat de școală. Mihai și Andrei sunt doi dintre elevii care tocmai au început primul modul de studiu. Mihai este elev în clasa a VII-a, iar Andrei a trecut în clasa a XI-a, ambii în același oraș. Ceea ce nu știu ei este că, în drumul lor spre școală, respectiv liceu, s-au petrecut pe bulevard două povești atât de diferite, care s-au întâlnit într-un singur punct.
Mihai se simte tensionat, alarmat, temător, deznădăjduit, disperat, trist și se frământă cu gândul că, în doar zece minute, calvarul va reîncepe pentru el, pe când Andrei experimentează emoții de aventură, bucurie, amuzament, curiozitate, nerăbdare, entuziasm, cu gândul că, în zece minute, își va saluta toți prietenii. Mihai se teme de bullyingul ce poate veni din partea colegilor și numai gândul la experiența anului trecut îi face pielea de găină, dându-i, în același timp, o stare de greață. În schimb, Andrei, care și-a petrecut vara la bunici și călătorind, abia așteaptă să se reîntâlnească fizic cu cei mai buni prieteni ai săi.
Copiii sunt diferiți, la fel și situațiile cu care se confruntă
Iată două perspective atât de reale, întruchipând povești de pretutindeni. Unii abia așteaptă să se întoarcă la grupul de prieteni de la școală, alții se îngrozesc cu gândul că vor fi batjocoriți de ceilalți. Unii se bucură că vor intra în rutină, alții se neliniștesc pentru că abia se pot da jos din pat. Unii sunt mândri de aspectul lor fizic, alții cu greu se lasă văzuți și vor să dispară. Unii își fac prieteni cu ușurință, alții se chinuie să nu iasă în evidență. Unii trăiesc în familii fericite, iubitoare și unite, alții pornesc muzica la maxim, atunci când părinții lor se ceartă în sufragerie. Unii sunt fericiți, alții se luptă cu adicții. Unii sunt conectați, alții suferă de depresie. Unii locuiesc cu părinții, alții cu bunicii. Unii se aventurează cu încredere, alții trăiesc cu anxietate fiecare clipă. Unii au haine „de brand“ și telefon de ultimă generație, alții sunt batjocoriți, pentru că n-au aceste lucruri.
Toate acestea sunt tablouri desprinse din viețile celor din jurul nostru, tablouri ale căror acțiuni influențează starea, gândurile și acțiunile acestora.
Îndemnul meu este să fim blânzi, să fim empatici și plini de compasiune față de cei de lângă noi, în orice moment al vieții noastre. Cele mai fericite măști pot ascunde dureri imense, la fel cum suferința vizibilă din exterior poate fi copleșitoare pentru cel care o trăiește. Adevărul este că nu aducem niciun beneficiu real atunci când „mai adăugăm un bolovan“ în ghiozdanul, uneori prea greu, al experiențelor celor din jurul nostru. Iar acest îndemn îmi aduce aminte de o carte citită anul acesta: Secretele succesului, scrisă de Dale Carnegie.
Chiar primul principiu descris în carte presupune să nu criticăm, să nu condamnăm și să nu ne plângem, pentru că toate acestea îi fac pe ceilalți să simtă nevoia să se apere. Iar studiile științifice ne arată că nu putem crește și nu putem experimenta conectarea, dacă ne simțim în pericol. De asemenea, tot studiile ne arată că învățarea și performanța sunt condiționate de starea și energia noastră.
Sfat pentru părinți și îngrijitori
Vă încurajez să fiți prezenți fără judecată în viețile copiilor voștri, să fiți curioși, să puneți întrebări și să creați rutine de împărtășire. Teoria atașamentului ne arată că legăturile emoționale și profunde pe care le stabilim cu ceilalți influențează calitatea vieții noastre, răspunsurile emoționale și comportamentale. A fi conectați cu copiii noștri, oferindu-le un spațiu de siguranță, este unul dintre cele mai frumoase daruri pe care le putem oferi acestora. Vă încurajez, de asemenea, să vă implicați în viața lor academică păstrând legătura cu învățătorii, diriginții și profesorii, deoarece – din rușine sau frică –, copiii pot ajunge să ducă singuri poveri mult prea grele pe cont propriu. A rămâne în contact cu dascălii vă permite să interveniți, atunci când este necesar. Un alt aspect important este să vă dați voie să cunoașteți grupul de prieteni al copiilor și să creați legături și cu părinții acestora. Experiența din cabinet îmi arată că neglijența parentală este un factor de risc pentru consumul de substanțe, tutun, pentru absenteismul școlar și dependența de ecrane. În final, nu pedepsiți copiii pentru nivelul lor de performanță. Pedepsirea sau recompensarea nevoii de învățare „ucid“ dorința de a învăța din motivație intrinsecă.
℗PUBLICITATE
Sfat pentru elevi
Amintiți-vă, în permanență, că toți oamenii sunt valoroși, demni de iubit, și demni de ocrotit. Noi suntem unici, personalitatea noastră este, indiferent de ADN, unică. Suntem speciali și, în același timp, suntem la fel. Toți respirăm, bem apă, mâncăm, ne odihnim, avem nevoie să ne simțim în siguranță, să avem un acoperiș deasupra capului, să ne menținem integritatea fizică. Avem nevoie de relații satisfăcătoare, să ne simțim iubiți, apreciați, să se creadă în noi, să ni se recunoască talentele și să putem iubi și noi, la rândul nostru. De asemenea, avem nevoie să fim respectați, valorizați, să simțim că putem și că avem capacitatea de a controla, să simțim că putem să evoluăm. Facem toate aceste lucruri mult mai ușor și mai conștient, atunci când rămânem în conexiuni umane satisfăcătoare.
Prin urmare, drag elev, nu batjocori, nu marginaliza și nu exclude alte persoane. Ele sunt exact ca tine și tu ești exact ca ele, fiecare cu particularitățile proprii de personalitate. Oferă un zâmbet, oferă-ți prietenia sau, cel puțin, nu răni, nu lovi și nu jigni. Când dai o palmă cuiva, te doare și pe tine zona aceea, iar acesta este echivalentul rănirii interioare, atunci când spui sau faci lucruri rele. În lumea în care poți fi orice, te provoc să fii blând, să fii această energie bună care topește inimile înghețate. De asemenea, dacă ești o persoană exclusă, marginalizată sau batjocorită, cere ajutorul. Atunci când păstrezi o poveste grea doar pentru tine, scad șansele să te desprinzi de ea.
Sfat pentru profesori
Pe dascăli îi încurajez să fie sensibili la neajunsurile celor mai mici. Nimeni nu este rău. Noi toți ne naștem puri, buni, întregi și ajungem să ne fragmentăm ușor-ușor, pentru că nu avem resursele necesare să înțelegem, să iertăm și să învățăm; nu de la început. Gesturile de bunătate și înțelegere sunt cele mai puternice ingrediente pentru a sprijini cu succes o persoană în dificultate. Vă încurajez, de asemenea, să fiți prezenți, să vă implicați și să folosiți metode creative și calde de a ajunge la sufletele elevilor dumneavoastră. Nu renunțați la ei și nici ei nu vor renunța la dumneavoastră.
Sfat pentru tine, cititor drag
Tu ai o mare putere, aceea de a putea schimba dinamici, relații și realități. Și totul pornește din interior. Iubește-te, iubește și lasă-te iubit. Fii prezent, blând și empatic. Fii curios și păstrează-ți speranța.
Iar acum, ajuns la final, e momentul să-ți continui programul și să începi să aplici tot ce are sens pentru tine. Informația este o mare putere, însă acțiunea este cea mai mare dintre puteri.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
