Plin de optimism, deschis la minte și dornic să facă mult bine, dr. Mihail Pautov aduce medicina la nivelul fiecăruia dintre noi, descifrând cele mai încâlcite diagnostice, simptome și semnale de alarmă pe care le putem avea. Cu multă empatie, relaxare și umor, ne-a răspuns sincer întrebărilor curioase pe care le-am avut acum, la sfârșit de an.
Dacă este să ne gândim la ultimii doi ani din viața omenirii (cei definiți de pandemia de COVID-19), care este cea mai importantă învățătură dobândită de tine ca medic?
Faptul că nu există rău suficient de mare cât să ne doboare. Sună cheesy, dar asta simt. Sunt fascinat cum, în cele mai negre momente ale istoriei, oamenii găsesc capacitatea psihică de a se adapta și, în comparație cu alte momente negre ale istoriei, pandemia de față pare o glumă. Într-adevar, se pierd vieți, se pierd joburi și ne restructurăm uneori complet modul de a lucra și de a interacționa, dar viața merge mai departe și noi ne găsim alte bucurii și alte refugii, iar dovadă sunt indicii de calitate ai vieții care, în pofida pandemiei, au crescut, puțin, dar au crescut, în toată lumea.
Sunt puțini medici care se expun în spațiul cibernetic, majoritatea preferând siguranța cabinetului; care sunt plusurile pe care le aduce educația medicală online? Ce-ți spun oamenii care te urmăresc?
Plusurile sunt de ambele părți; oamenii care mă urmăresc înțeleg subiectele de care sunt curioși, iar eu am satisfacția de a fi util atât de multor oameni; win-win; iar oamenii fix asta îmi spun, că vorbesc pe înțelesul lor, iar asta mă bucură foarte mult: să pot descifra un text complicat și să-l rezum într-o explicație lesne de înțeles este pentru mine o bucurie!
Dincolo de studiile din medicină, care reprezintă baza, pentru educația medicală online este nevoie de bune abilități de comunicare și de capacitatea de a vorbi pe limba omului obișnuit. Cum i-ai descrie unui copil de cinci ani asemănările și diferențele dintre medicul pediatru care-l vede în cabinetul medical și dr. Mihail care este pe social media și care apare săptămânal la televizor?
Mi-ar plăcea să-i explic că nu există nicio diferență. Comunicarea și empatia față de pacientul din fața ta sunt de multe ori cheia în reușita tratamentului pentru pacient; și eu am avut pacienți pediatrici în unitatea de primiri urgențe, în gărzile pe care le făceam, unde trebuia să pun câteva fire – să cos – o leziune facială la copil de 4-5 ani. Înainte de a face acea sutură, sub anestezie, bineînțeles, eram nevoit să joc piese de teatru comic ca să mă pot apropia de copil, iar copilul să aibă încredere că nu îi voi face rău. Nu știu acum pe cine distram mai mult – pe copil sau pe asistentele care se adunau să vadă piesa.
Curajul tău de-a te expune în online a stârnit încrederea oamenilor în tine sau crezi ca a știrbit din respectul pe care-l au față de domeniul medical științific?
Cred că asta depinde de fiecare om în parte; fiecare pacient are propria sa idee de cum trebuie să fie un doctor; unor pacienți le plac doctorii care nu vorbesc cu ei și nu au timp să le explice, care le aruncă în brațe o rețetă vastă de medicamente și îi programează în trei luni; dacă pacientul acela așa are încredere că doctorul e bun, atunci și tratamentul are un efect benefic amplificat placebo pentru acel pacient, ceea ce este, în final, un lucru bun; cert este că odată cu expunerea mea a crescut și numărul de pacienți care au apelat la mine; inclusiv în perioada în care am lucrat la Curtea de Argeș aveam pacienți care veneau la mine pentru că m-au văzut în online sau la TV.
Dacă ar fi să ne vorbești despre trei modele pe care le ai în viață (atât pe plan personal, cât și profesional), care ar fi acestea?
În plan profesional am multe modele, începând de la Prof. Dr. Irinel Popescu și Prof. Dr. Vlad Brașoveanu, mentorii mei în medicină; în plan personal, părinții mei, care mi-au ridicat mult standardele în ceea ce privește relația lor de cuplu.
℗PUBLICITATE
Cât de multă psihologie există în spatele comunicării tale și care ar fi acele cărți de psihologie care au avut cel mai mare impact până în prezent?
Încerc să nu separ comunicarea și viața profesională de viață personală, cel puțin ca abordare. Iar psihologia din spatele acestei abordări este cât se poate de simplă: „don’t fake it till you make it“, ci mai degrabă fii autentic fără să joci un rol; prefer să nu joc rolul de doctor când sunt la spital și nici rolul de om de TV când sunt la TV, ci să fiu exact ceea ce sunt, ce simt că sunt, fără să mă las definit de o identitate profesională. O carte interesantă și recent citită este Regândește de Adam Grant; o carte care te ajută să îți reevaluezi în permanență motivele pentru care faci ceea ce faci, o idee care te ține în permanență pe potecă și nu te lasă să te pierzi în pădure mergând orbește drept în față pentru că așa ai decis în urmă cu câțiva ani; How to Not Die Alone, de Logan Ury – un ghid al relațiilor; The School of Life, Alain de Botton – o perspectivă interesantă și adevărată asupra vieții noastre de astăzi; Games People Play, de Eric Berne – o analiză poate prea filosofică a relațiilor și interacțiunilor sociale.
În fiecare sâmbătă, de la ora 9:30, te vedem la MediCOOL, pe Antena 1; care a fost reacția părinților tăi când au aflat că vei avea propriul show TV și care este subiectul din emisiune pe care l-ai dezbătut cu cel mai mare drag?
Da, așa este. Reacția lor a fost una banală, ca și cum le-aș fi spus că în fiecare sâmbătă la 9:30 alerg în parc: „Ah, i-auzi, bravo…“, nevalidarea lor sau căutarea mea de validare din partea lor fiind unul dintre motivele pentru care merg la psiholog și fac psihoterapie [râde]… lăsând gluma la o parte, în timp, s-au bucurat, se uită și ei la emisiune și asta mă bucură. Cele mai plăcute subiecte sunt cele în care facem jocuri în care explicăm și arătăm vizual oamenilor ce se întâmplă în corpul nostru în anumite momente.
Revenind la pandemie, care este perspectiva ta asupra viitorului? Când crezi că vom putea să trăim din nou fără restricțiile sanitare?
Problema nu sunt restricțiile, ci viteza cu care au fost implementate și, uneori, idioțenia din spatele unor restricții care sunt mai degrabă ghidate politic și nu cu o logică medical-științifică; cert este că lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel; întrebarea asta sună ca și: „când crezi că vom renunța la semafoare și intersecții semnalizate și ne vom întoarce la o libertate a circulației, suntem oameni liberi și putem circula liber!“ Deci… cu alte cuvinte, devenim conștienți de patogenii care ne înconjoară, devenim din ce în ce mai mulți și astfel de pandemii sunt un pericol real care ne așteaptă în viitor; trebuie doar să le înțelegem și să ne putem adapta viețile în așa fel încât să nu ne simțim constrânși de existența acestor pandemii, la fel cum nu suntem constrânși de existența regulilor de circulație rutieră.
Încă există mulți români care nu s-au vaccinat; care consideri că ar fi un mesaj-cheie pe care ar fi bine să-l înțeleagă cei care evită să se imunizeze?
Din păcate, aceste argumente funcționează ca niște viroze în sine. Unele studii arată că dacă încerci să convingi pe cineva să se vaccineze și nu reușești, el face „anticorpi“ împotriva argumentului tău și devine și mai convins să nu se vaccineze. Totuși, dacă acești oameni au dubii și vor să facă un gest medical care îi poate salva de la moarte, dar încă nu sunt hotărâți, cel mai bun lucru pe care îl pot face este să găsească un medic care îi poate asculta, să îi spună toate fricile raționale și iraționale și, în final, să înțeleagă că nimeni nu va lua decizia în locul lor.
Dacă este să te gândești la Crăciun, ce și-a dorit să găsească copilul invizibil din tine sub brad?
Un Lamborghini Aventador sau un Porsche 911 [râde].
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
