Viața în doi când suntem trei este titlul unei frumoase cărți scrise de John Gottman și Julie Schwartz Gottman. Este cea mai valoroasă carte pe care am citit-o despre transformările care au loc în viața de cuplu, atunci când devenim părinți. Deși a fost scrisă pentru proaspeții părinți, cele mai multe capitole ale cărții se referă la comunicarea în cuplu, la rezolvarea conflictelor și optimizarea generală a relației, motiv pentru care o consider utilă oricărui cuplu.
Cea mai importantă moștenire
Cred că cel mai valoros cadou pe care-l putem oferi copiilor noștri este să vadă și să simtă că părinții lor au o relație plină de iubire. O astfel de relație poate favoriza dezvoltarea unui copil și, în același timp, îi poate oferi un model valoros de relaționare în cuplu. Copiii pot vedea cum își manifestă părinții iubirea și căldura, cum comunică și cum rezolvă conflictele care apar între ei și, nu în ultimul rând, cum se susțin reciproc în proiectele profesionale și personale de viață.
Ce se întâmplă după nașterea primului copil?
Autorii cărții ne arată că, după ce se naște primul copil, satisfacția în cadrul relației de cuplu scade semnificativ, în cazul a două treimi dintre cupluri. De multe ori, ambii parteneri se simt neapreciați, neglijați și însingurați, lucru care le afectează și calitatea relației pe care o au cu bebelușul. Oricât am vrea să credem noi că putem ține lucrurile separat și că nu lăsăm ca problemele de cuplu să afecteze copilul, în realitate sunt puține șanse să reușim.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
În primele luni de viață ale copilului, toată energia mamei merge spre satisfacerea nevoilor celui mic, de la hrănire la schimbat, plimbat și ținut în brațe oricând este nevoie. A fi cea mai importantă ființă din viața cuiva este un sentiment greu de descris. A vedea că ai puterea să faci o ființă așa mică să se simtă mai bine sau să râdă este un sentiment împlinitor, dar care solicită multă energie. Din cauza oboselii acumulate, mamelor le rămân puține resurse pentru a oferi partenerului și, de multe ori, în această perioadă, apar conflictele în cuplu.
Șapte ingrediente necesare pentru gestionarea benefică a conflictelor
Conform autorilor, ingredientele necesare pentru o gestionare benefică a conflictelor sunt: (1) atenuarea îndârjirii cu care începe o discuție; (2) acceptarea poziției partenerului; (3) calmarea fiziologică; (4) realizarea compromisurilor; (5) procesarea și analizarea ulterioară a conflictului; (6) generarea conversației de care ambii parteneri au nevoie; (7) trecerea de la blocaj la dialog, atunci când partenerii se confruntă cu probleme fără soluție.
Ce punem în loc de critică, defensivă, dispreț și împietrire?
Cea mai mare dificultate cu care se confruntă cuplurile este gestionarea conflictelor atunci când apar critica, defensiva, disprețul și împietrirea.
Critici atunci când te plângi de anumite aspecte care țin de personalitatea ca întreg a partenerului, în loc să te referi la comportamente specifice. Critici când transmiți ceea ce te deranjează pe un ton aspru, în loc de un ton cald, când îți dorești să ai dreptate, să-l pui pe celălalt la punct sau să-l faci să se simtă prost. Critica poate fi înlocuită cu formularea unei nemulțumiri, în așa fel încât să-ți explici sentimentele și să descrii situația, folosind cuvinte cât mai neutre, fără încărcătură emoțională. Este recomandat să spui ce simți, să descrii problema neutru, fără învinuiri, și să explici de ce anume ai nevoie. De exemplu, dacă te deranjează că partenerul stă prea mult la birou în general, îi poți spune: „Eu mă simt copleșită și obosită, stai foarte târziu la birou și am nevoie să ajungi două zile pe săptămână mai repede cu o oră acasă, ca să am și eu timp pentru mine, pentru a-mi reîncărca bateriile“.
Atunci când ești criticat(ă), ajungi, de multe ori, să devii defensiv(ă), rănindu-ți partenerul. În loc să fii defensiv(ă), este recomandat să recunoști deschis contribuția pe care ai avut-o la conflict. Te poți întreba: „Cum anume am greșit eu?“, „Ce-aș fi putut face diferit?“. În niciun conflict nu există o singură realitate obiectivă. Având în vedere că sunt doi parteneri de cuplu implicați în conflict, există întotdeauna două realități subiective, ambele corecte în felul lor. Ar fi cu adevărat valoros dacă data viitoare când intri într-un conflict, prima ta grijă să fie să înțelegi perspectiva celuilalt. Apoi îi poți spune că perspectiva sa are sens și pentru tine, chiar dacă e diferită de cea proprie. Acest lucru îl ajută pe partener să se simtă ascultat, înțeles și respectat.
Disprețul ar trebui înlocuit cu exprimarea aprecierii și a respectului pentru celălalt. Acest lucru ar trebui făcut în fiecare zi prin vorbe și fapte, asigurându-te că partenerul se simte cu adevărat apreciat și respectat pentru ceea ce este și ce face.
℗PUBLICITATE
Împietrirea apare atunci când nu-ți place ce-ți spune partenerul și te transformi într-un zid de piatră. Nu mai simți nimic, nu mai lași să se citească ceea ce simți și partenerul tău nu mai poate ajunge la tine. Este recomandat ca, atunci când simți că se activează împietrirea, să iei o pauză pentru a te calma, apoi să te asiguri că revii la discuții cât de curând. Studiile arată că această pauză ar trebui să dureze cel puțin o jumătate de oră și cel mult o zi. Este recomandat să dureze minim jumătate de oră, pentru că aceasta este durata medie de timp necesară pentru ca ritmul cardiac să revină la normal și organismul să devină relaxat și liniștit.
Autorii mai recomandă ca, după ce s-au liniștit apele, să stai să analizezi conflictul. Te poți întreba: „Ce am simțit?“, „Ce am gândit?“, „Cum s-a simțit corpul meu?“, „Ce am făcut?“, „Ce-aș fi vrut să fac diferit?“, „Am fost capabil(ă) să am grijă de partenerul meu, fără a renunța la nevoile mele?“, „Am reușit să comunic fără să rănesc?“. Dacă te uiți în urmă, poți observa că declanșatorii conflictelor sunt, de multe ori, sentimentul că te simți exclus(ă), sentimentul că nu ești dorit(ă) și pierzi afecțiunea partenerului și sentimentul că nu poți influența situația sau că ceea ce simți, crezi și gândești tu nu contează pentru celălalt.
Prietenia, baza unei relații puternice de cuplu
În final, aș vrea să subliniez câteva ingrediente de bază, pe care ar trebui să le cultivi în relația ta. În primul rând, ar trebui să fii plin(ă) de curiozitate și mereu preocupat(ă) să înțelegi lumea psihologică a partenerului. Având în vedere că trăim într-o lume dinamică, visurile, gândurile, idealurile, perspectivele, nevoile partenerului se află într-o continuă schimbare. Poți să-l descoperi pe celălalt, punând întrebări cu răspuns deschis, cum ar fi: „Cum ți se pare că te-ai schimbat în ultimul an?“, „Ce-ți place cel mai mult la a fi tată/mamă?“, „Ce anume îți lipsește cel mai mult din viața noastră, de când am devenit părinți?“, „Cum aș putea fi un partener mai bun pentru tine?“, „Care sunt visurile neîmplinite din viața ta?“. Și orice îți mai dorești să afli.
Un al doilea lucru foarte important este să-ți exprimi aprecierea, afecțiunea și admirația. De foarte multe ori, cauți greșelile celuilalt, dar uiți să-i observi și contribuțiile pozitive. Nu-i spui ce-ți place la el, pentru ce ești recunoscător/recunoscătoare, ce admiri. Este foarte important să încerci să găsești lucruri pe care le apreciezi la partener și să i le comunici în fiecare zi, fie prin cuvinte, fie prin gesturi.
Și, nu în ultimul rând, atunci când lucrurile nu merg cum v-ați dori, când vă lipsește ceva în relație sau când suferiți, este important să vă îndreptați unul spre altul, nu în direcții opuse.
Bibliografie:
Gottman, J. M., & DeClaire, J. (2017). Viața în doi, când suntem trei: cei mai importanți șase pași pentru a cultiva fericirea în cuplu, după ce apar copiii. Pagina de Psihologie
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
