Skip to content

„Mama“: poate cel mai rostit cuvânt de către om. „Mama“, acel cuvânt atât de râvnit de multe dintre femei. Și, iată, vine ziua în care devii și tu mamă. Te simți amețită de bucurie și împlinită. Nopțile și diminețile nu par să mai fie la fel. Te trezești destul de repede, pentru că bebelușul tău s-a și trezit deja. Parcă abia ai pus capul pe pernă, ai închis ochii, dar oare ai dormit vreun pic?

Zilele trec și nu știi foarte sigur dacă este luni sau sâmbătă, dacă faci lucrurile bine sau nu. Uneori, bebelușul plânge mult, alăptarea merge greu, oboseala îți este umbră și oare îți mai amintești când ai făcut ultima oară duș?

Îți iubești puiul mai mult decât orice pe lumea asta, dar ce n-ai da pentru o cafea caldă băută în tihnă și pentru o noapte de somn fără întreruperi! Privești în oglindă și te uiți prin femeia reflectată în ea: parcă nici nu mai știi cine este.

Îmi amintesc aceste trăiri de parcă au fost ieri. Poate că și tu le simți chiar acum, dragă mămică minunată a unui bebeluș. Curaj! Scriu acest articol cu gândul la tine și vreau să-ți spun că nu va fi mereu așa!

Rolul de mamă poate fi copleșitor

Când devenim mame pentru prima oară, simțim multă bucurie, însă în egală măsură sau poate chiar mai mult, putem simți și multă frică, incertitudine, vinovăție, neputință sau frustrare. Putem ajunge să fim chiar copleșite, ca și cum ne-am afla într-un carusel de emoții puternice.

Îmi amintesc de prima săptămână în care am rămas singură acasă cu primul meu pui. Îmi era tare frică, iar frica aceasta a crescut și mai mult după un incident în care era cât pe ce să-mi pierd micuțul sufocat cu vitamina D3. Slavă Domnului că n-am înghețat și am reușit să-mi pun corpul și mintea în mișcare atunci, cerând ajutor vecinilor. După acel moment, am conștientizat de ce este cu adevărat important să parcurgem un curs de prim ajutor pentru copii.

Au urmat multe nopți cu coșmaruri, zile marcate de frică și multă vinovăție pe care singură mi-o așezam pe umeri. Pe atunci, chinuită de oboseală, incapabilă să mai privesc lucrurile limpede, îmi părea că puiul meu parcă-și făcuse un scop din a plânge și din a sta doar în brațele mele. În realitate, el simțea toată frica mea și o exprima cum știa el mai bine: prin plâns și stând lipit de mine. Au fost cei mai provocatori doi ani din viața mea de până atunci. Provocarea cea mai mare a fost să descopăr cine sunt eu cu adevărat, dincolo de acest rol sau de oricare alt rol din viața mea, și să învăț să țin frica de mână.

Timpul și dorința de a progresa m-au învățat să mă bucur că sunt mamă

În ciuda dificultăților, am găsit puterea să mă bucur auzind pentru prima oară „mama“ și să gust din adevărata iubire, acea iubire pe care doar din inocența și puritatea copilașilor noștri o primim.

Sprijinul cel mai mare, care a atârnat pozitiv cel mai mult pentru mine în primul meu concediu de maternitate, au fost oamenii minunați din viața mea și grija lor pentru mine. Privesc cu multă recunoștință către soțul meu, care și-a asumat rolul de tată din prima clipă, cum nu credeam că se poate mai bine, și către prietena mea minunată, care venea să mă întrebe cum mai sunt sau care stătea cu bebelușul cât eu făceam un duș, deși frica ei că nu va ști ce să facă dacă plânge era cât casa, ea neavând copii. Gândul meu bun și recunoscător se îndreaptă acum și către toți acei oameni care mi-au oferit o vorbă bună, o mână de ajutor sau mi-au dăruit din timpul lor.

℗PUBLICITATE



Am învățat în timp că:

  • Nu este necesar să fac eu absolut totul, că și alți oameni pot avea grijă de cel mic cât eu mă odihnesc sau mă relaxez puțin.
  • E normal să primesc și să accept ajutor, iar asta a contat mult în dobândirea unei mai bune stări de bine.
  • E important și extrem de util să mă documentez despre etapele de dezvoltare a bebelușului. Am citit teancuri întregi de cărți, dar cred că, de-a lungul anilor, cea care a rămas cel mai adânc întipărită în mintea mea și a avut cel mai mare impact este Părintele conștient scrisă de dr. Shefali Tsabary.
  • Este crucial să lucrez cu emoțiile și credințele mele cu un specialist care să-mi fie călăuză în lumea mea interioară, să mă ajute să mă conectez la copilul meu interior și să-i ofer acele îmbrățișări de care avea atâta nevoie.
  • Că pot să fiu o mamă suficient de bună pentru copiii mei și că, oricât de mult m-aș strădui, voi mai și greși, și e firesc așa.

Pe lângă aceste lecții, de un real folos și definitorie pentru dezvoltarea mea personală a fost decizia de a porni în călătoria parentingului, alături de cei mai minunați formatori, în cadrul programului Parenting MasterClass. Un program care, dincolo de teorie și de informațiile prețioase despre cum transformăm relația cu copiii noștri, te învață cum să transformi relația cu copilul interior, cum să ajungi la el și să-i oferi mângâierea aceea pe care o așteaptă de prea mult timp. N-a fost un simplu curs de formare, ci a fost o terapie de grup, în care am vindecat atât de multe lucruri în interiorul meu.

Ce mi-a lipsit în perioada de maternitate?

Sprijinul familiei a contat enorm. Știam foarte bine că mă puteam baza oricând pe ei, însă, simțeam că, în unele momente, nu pot simți și înțelege pe deplin ceea ce trăiesc eu sau aș avea nevoie. Lucru complet firesc, pentru că doar o altă mamă poate înțelege acele stări specifice. Nu aveam nici măcar o altă mamă cu copii de vârstă apropiată în jurul meu. După mai multe luni, am întâlnit o mămică cu care am rezonat și cu care am rămas prietenă. Cu toate acestea, ce bine ar fi fost să avem un grup al nostru, cu mai multe mame și pitici, să ne plimbăm împreună, să ne jucăm, să povestim și să ne sprijinim una pe alta! Viața ar fi părut dintr-o dată mai colorată. Mi-aș fi dorit să pot împărtăși cu alte mame din fricile și incertitudinile mele sau să ne bucurăm împreună de micile achiziții dobândite de cei mici. Să am un grup de mame cu care să petrec timp, să ofer și să primesc înțelegere, să vorbim „aceeași limbă“: limba mamelor.

Tare bine mi-ar fi prins să facem prin rotație cu copiii, astfel încât fiecare dintre noi să aibă măcar un moment de liniște, de relaxare mult râvnită.

Una dintre nevoile de bază ale omului este nevoia de apartenență la un grup. Fix asta mi-a lipsit mie. Cu gândul la această nevoie atât de importantă și din dorința de a ajuta mamele să aibă parte de acest lucru atât de necesar în dobândirea unei stări de bine, am creat alături de Simona Hațieganu un proiect tare drag nouă: grupuri de socializare și joacă pentru mămici și bebeluși, despre care puteți găsi mai multe informații aici.

În fiecare săptămână, ne adunăm în cadrul unor întâlniri în care să împărtășim atât bucuriile, cât și anxietățile cu care se confruntă mamele, în care să povestim despre etapele de dezvoltare a celor mici, să descoperim modalitățile cele mai potrivite pentru a-i stimula corespunzător, să vedem ce ne așteaptă în etapele următoare de creștere. Subiectele de discuție sunt stabilite în funcție de interesul și preocupările mamelor. Cei mici participă alături de mămicile lor la diferite experiențe senzoriale și de dezvoltare socio-emoțională, pășesc ușor în minunatul tărâm al socializării, ​​într-o atmosferă caldă și primitoare.

De la bucurie la epuizare este doar un pas

De-ar fi să trag o concluzie după perioada maternității ar fi exact aceasta: de la bucurie la epuizare este doar un pas și noi alegem în ce direcție vrem să pășim. Avem nevoie să învățăm virtutea răbdării. Răbdare cu noi însene și cu puii noștri. Să învățăm să transmitem celor apropiați cum ne simțim, care ne sunt nevoile, să cerem ajutorul sau să-l acceptăm, să ne ascultăm corpul, să închidem în dulap imaginea de mamă perfectă (copiii au nevoie de mame fericite, nu perfecte) și să ne construim un trib, alcătuit din alte mame, care să ne poată oferi susținerea și conectarea de care avem nevoie.

Zâmbește și puiul tău îți va răspunde!


Citește și:

Sunt Mădălina Mărian, consilier parental și pentru dezvoltare personală. Sunt absolventă a celui mai complex program științific de formare în parenting din țara noastră, Parenting MasterClass.
Misiunea mea este să ajut mamele să dobândească noi abilități prin care să gestioneze eficient și cu căldură conflictele între copii. Sunt pasionată de evoluția umană și parenting. Am pornit propria mea călătorie spre autocunoaștere și vindecarea copilului interior de mai bine de 10 ani. Odată cu rolul de mamă, am accelerat acest proces, ajutată de copiii mei, care nu ratează niciun buton sensibil.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0