Dacă reușim să păstrăm această prețioasă ușă deschisă, cu sinceritate și fără prejudecăți, vom fi suficient de prezenți și de relevanți în viața adolescenților noștri, încât treptat să creștem spațiu și pentru recomandările, valorile, modelele și mesajele noastre.
Intru în curte și le arăt victorioasă unghiile vopsite roz Barbie. Îmi fac manichiura de fix două ori pe an, de obicei în vacanța de vară, așa că, pentru mine, deja e sărbătoare. Întind mâinile demonstrativ și aștept reacții. Nepotul preșcolar n-are nicio reacție, cel preadolescent îmi spune sec: „Nu e Wednesday, dar să zicem…“, nepoata adolescentă preia referința din zbor și o duce mai departe: „O fi vomitat un curcubeu în salon!“.
Hohote înfundate între cei mari, nedumerire la cel mic. Pentru necunoscători – ambele referințe sunt din serialul Wednesday, devorat de o generație întreagă de (pre)adolescenți. Aleg să duc jocul mai departe, deși pe buze tropăia replica „Ia uite cine s-a trezit de dimineață expert în d-ale vieții!“, mă conectez cu adultul din mine și continui, jovială și curioasă: „Micuțele mele capcane mortale (pentru cunoscători, o nouă referință către sus-amintitul serial), când apare sezonul doi? Zic să ne uităm împreună, mai învăț și eu una alta despre ce se mai poartă în zilele noastre“.
Nevoia de conectare părinte-copil este stabilă și esențială
Lăsându-i deoparte pe nepoții mei și serialele lor preferate, conectarea cu adolescenții devine o provocare în multe familii. Am putea crede, din ceea ce ni se arată – explozii emoționale, îndepărtarea de familie și apropierea de gașca de prieteni, dezinteres, protest, contestare, în legătură cu aproape orice vine din partea părinților, reactivitate emoțională ridicată în legătură cu aproape orice limită ori obstacol, nevoie crescută de autonomie și intimitate, sensibilitate accentuată etc. – că nici ei nu sunt extrem de disponibili pentru conectarea cu părinții sau orice alți adulți relevanți și responsabili din viața lor.
Realitatea este că nevoia de conectare în relația părinte-copil este una stabilă și esențială, de-a lungul tuturor etapelor de dezvoltare, iar menținerea și cultivarea ei reprezintă un factor de protecție major pentru sănătatea emoțională a copiilor și a părinților deopotrivă și pentru reziliența fiecărei familii, în general.
Dar cum facem să ne conectăm cu „micuții scorpioni“ (da, ați ghicit, citez din același serial), care se simt „neînțeleși cronic“, care sunt gata să înțepe în orice moment, cu sau fără un motiv (vizibil, predictibil și valid, din punctul nostru de vedere, cel puțin) și pentru care pare că suntem – pentru cel puțin câțiva ani – cele mai puțin preferate persoane?
Cum să vorbești pe limba adolescenților, astfel încât să fii ascultat și acceptat
Iată mai jos some tips (btw, familiarizarea cu „romgleza“ și „adolescenteza“, două limbi de intensă circulație în această perioadă de vârstă, ajută mult la conectarea cu ei și accesarea universului lor):
℗PUBLICITATE
1. Exersarea intensă a tehnicilor de relaxare și apoi conectarea cu adolescentul interior, pentru a resuscita câteva fărâme de empatie și curiozitate, pe care, dacă le ducem către copiii noștri de 13 sau 15 ani, putem observa cu ochiul liber cum li se rotunjesc colțurile. Când v-ați gândit ultima oară la alegerile vestimentare excentrice sau bizare, la frizurile îndoielnice, la muzica ascultată în acei ani, la cheful „furibund“ de studii, la disponibilitatea permanentă pentru a face nimic sau nimic responsabil, la ordinea din cameră ca prioritate absolută (not), la dorința cvasi-permanentă de a fugi de acasă, la nervii „maximi“ care ne inundau doar la gândul că cineva ne invadează camera sau comentează ceva legat de posterele de pe pereți sau colecția de Bravo și Salut, la plictisul profund pe care-l resimțeam la multe dintre mesele de familie etc.?
Accesarea acelor informații ne ajută astăzi să înțelegem altfel, fără critică și stigmatizare, multe dintre caracteristicile provocatoare ale adolescenței – știm suficiente despre dezvoltarea creierului și despre șantierul neurocognitiv pe care îl trăiesc copiii noștri, despre revoluția hormonală care lasă urme nu doar pe corpul, ci și în comportamentul și intensitățile lor emoționale, despre nevoile fundamentale de autonomie și identitate de sine care-i fac să fie atât de centrați pe ei și de puțin receptivi la tot ce vine de la adulți.
2. Renunțarea la „datul ochilor peste cap“ – pare că este strategia lor preferată, realitatea este că o folosim destul de des și noi. Când nu ne place cum se îmbracă, cum ne răspund, cu ce „față“ se trezesc dimineața, când exprimă câte o preferință sau fac câte un comentariu cu care noi nu suntem de acord, când împărtășesc cu (prea) multe gesturi și cuvinte drama zilei trăită la liceu, când ne arată un joc nou sau un artist preferat. Dezaprobarea, fie și non-verbală, a alegerilor lor ajunge la ei ca un mesaj de respingere, care adâncește deconectarea din relație.
3. (Re)descoperirea și valorizarea acelor trăsături, atât de frumos explicate de Daniel J. Siegel (Mintea și creierul adolescentului), unul dintre marii avocați ai adolescenței, care dau sarea și piperul acestei vârste: intensitatea emoțională, implicarea socială, fascinația față de noutate și explorarea creativă. Cum ar fi să ne uităm astfel la aceste trăsături? Să nu-i judecăm pentru „dramoletele“ lor, ci să-i admirăm pentru intensitatea cu care simt; să apreciem disponibilitatea lor pentru relații cu cei din jur, știind, pe de altă parte, cât de riscante sunt singurătatea și izolarea socială în adolescență.
În adolescență, regulile se schimbă, iar conectarea se realizează în zona de interes a adolescenților – muzica și jocurile lor, tutorialele lor, moda lor, romanele lor grafice, interesele lor digitale, skin care-ul lor, cafenelele lor, serialele lor. Veți spune – chiar toate ale lor? Pentru noi nimic?!
Nouă ne rămâne cel mai de preț dar – ușa deschisă către inima lor. Dacă reușim să păstrăm această ușă deschisă, vom fi suficient de prezenți și de relevanți, încât, încet-încet, să „creștem“ spațiu și pentru recomandările noastre, modelele noastre, valorile noastre, brațele noastre, mesajele noastre.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
