Conectarea este atât cea mai mare dorință, cât și cea mai mare temere a noastră. Interviu cu Bogdana Bursuc – Pagina de Psihologie
skip to Main Content

Bogdana Bursuc este psiholog clinician, psiholog organizațional și psihoterapeut specializat în mai multe forme de intervenție (TCC, EMDR, NARM) și coordonatorul Mind Institute, o organizație profesională care acordă servicii de sănătate mintală și training. Este, de asemenea, responsabilă de organizarea primului program de formare NARM din România, un model de intervenție psihologică dezvoltat de dr. Laurence Heller și care are ca punct de plecare ideea potrivit căreia conectarea este atât cea mai mare dorință, cât și cea mai mare temere a oamenilor. Pentru a afla mai multe despre NARM, abordarea traumelor și procesul de vindecare, am invitat-o pe Bogdana să ne răspundă la câteva întrebări. 

Ce este trauma complexă? 

Trauma complexă este un element de diagnostic mult vehiculat în ultima vreme de comunitatea științifică. Ce este specific acesteia este o istorie cu evenimente repetate traumatice de șoc și de dezvoltare, precum abuz, neglijare, violență, abandon prin nerăspunderea la diverse nevoi ca și copil. Deși istoria de viață are un rol important, simptomele din prezent sunt create de adaptările pe care le-am dezvoltat la contextul traumatic și pe care continuăm să le utilizăm și în prezent, deși nu mai sunt necesare. Persistența acestor stiluri de supraviețuire adecvate trecutului este cea care distorsionează experiența prezentă și creează simptome. 

Din puncte de vedere psihologic, ce diferențe există între trauma de atașament, trauma relațională și trauma de dezvoltare? 

Din punct de vedere psihologic există o diferență clară între traumele de șoc și traumele de dezvoltare sau între traumele cu „T“ și cele cu „t“. Traumele de șoc sunt cele reprezentate de evenimente în general unice, în fața cărora răspunsul natural de apărare al organismului (luptă sau fugă) nu a putut fi implementat. Traumele de dezvoltare sunt cele care reprezintă evenimente repetate, care par „firești“ în mediul de viață și în fața cărora în general copilul este neputincios, iar locul de siguranță (figura de atașament) este locul de unde vine pericolul. Acest lucru face ca dezvoltarea să se clădească pe un conflict interior puternic, ce persistă și la vârsta adultă și generează diferite simptome. Acest conflict intrapsihic este adresat în NARM. O altă diferență poate fi făcută între traumele care apar timpuriu – de dezvoltare – și cele care apar în relații la vârsta adultă. Traumele pot apăra în relații de atașament sau în afara relațiilor de atașament. 

Care sunt criteriile care ne-ar putea indica faptul că suferim de o astfel de traumă sau că cei dragi nouă se confruntă cu o astfel de traumă?

Ce se poate vedea, uneori cu ușurință, atât de către persoana în cauză, cât și de către persoanele apropiate sunt dificultățile în relațiile de dragoste sau în relațiile de muncă. Acestea sunt ca un vârf de aisberg. Mai în profunzime, alți indicatori ai unei traume complexe sunt o profundă dereglare a funcționării fiziologice a sistemului nervos, iar ca urmare a capacității de autoreglare emoțională, un profund sentiment negativ față de propria persoană și dificultăți în relațiile interpersonale.

Cum arată sistemul relațional al unei persoane care suferă de o traumă complexă?

De cele mai multe ori, sistemul relațional al unei persoane care suferă de o traumă complexă este afectat de modul în care persoana a învățat să relaționeze cu sine și cu ceilalți, să aibă încredere sau nu, să considere siguranță sau pericol, să considere dragoste sau respingere. Putem vedea persoane care au ales să se izoleze ca să se protejeze și au un sistem relațional sărac și puțin susținător sau situații mai bune, în care sistemul relațional este sărac, dar susținător. O altă categorie sunt persoanele care relaționează mult, dar relațiile sunt mai degrabă puțin stabile și susținătoare. Relația cu familia poate urma aceeași dinamică: fie o îndepărtare, fie permiterea unei imixtiuni reciproce.

Ce este NARM (Neuro Affective Relational Model) și prin ce se diferențiază această formă de intervenție de alte modele psihoterapeutice centrate pe vindecarea traumei?

Modelul NARM este o tehnică puternică pentru abordarea experiențelor adverse din copilărie și a consecințelor sale pe termen lung, care au fost evidențiate în studiul „Adverse Childhood Events“. Bazele NARM sunt că, deși ceea ce s-a întâmplat în trecut este semnificativ, nu asta creează simptomele pe care oamenii le experimentează ca adulți. Modurile de supraviețuire, după ce au supraviețuit utilității lor, creează o deconectare continuă de sinele nostru autentic și de ceilalți, iar acest lucru creează simptome. 

Din punctul meu de vedere, ce aduce NARM nou față de alte modele de vindecare a traumei sunt patru aspecte. 

  • Primul este reprezentat de contribuția personală la suferința trăită în prezent. Acest concept este numit agency și este diferit de responsabilizare, este antonimul neputinței timpurii.
  • Al doilea aspect este faptul că este un model construit pornind de la experiența fondatorului ca terapeut, dar mai ales ca pacient, și este construit astfel încât să protejeze pacientul de posibilele erori neintenționate ale terapeutului, care apar din dinamicile mai mult sau mai puțin inconștiente ale acestuia.
  • Al treilea aspect este acela ca NARM este un model clinic care ridică presiunea pe care uneori terapeuții o pun pe ei înșiși, că trebuie să facă ceva pentru client sau să își asume prea multă responsabilitate pentru rezultatul terapiei. Munca în cabinet cu clientul este fără efort și presiune, astfel încât la finalul programului avem energie și pentru viața noastră personală. Toată energia de muncă și intenția de lucru vine de la client. Clientul muncește pentru el, nu noi pentru el sau în locul lui. Terapeuții cu mai multă experiență clinică știu exact la ce mă refer. [Râde] 
  • Al patrulea aspect se referă la experiența pe care o oferă NARM clientului. Este văzut și auzit așa cum este el/ea ca persoană. Nu i se cere schimbarea, nu i se cere să facă altfel sau să nu facă ceva. Nu se pune presiune pe el să performeze ceva. Nu este convins de ceva. Toate părțile sinelui sunt acceptate și onorate. Nimic nu este respins, în special acele părți pe care clientul și le respinge atunci când cere de la el să se schimbe sau când se critică. 

Românii au început să devină tot mai interesați de psihologia traumei; dr. Maté Gabor sau dr. Peter Levine sunt doar două dintre numele din ce în ce mai populare la noi în țară. În ceea ce privește NARM, cine sunt promotorii sau liderii acestei forme de intervenție psihologică?

NARM este modelul psihoterapeutic dezvoltat de dr. Laurence Heller pe parcursul carierei sale clinice de 45 de ani. A fost introdus pentru prima dată în cartea sa, de vânzare pe scară largă, Healing Developmental Trauma: How Early Trauma Affects Self-Regulation, Self-Image and the Capacity for Relationship, disponibilă în prezent în peste zece limbi.

℗PUBLICITATE



Teoria NARM spune că există cinci dimensiuni importante ale autoreglării: conexiunea cu sine și ceilalți, atenția față de propriile nevoi, încrederea, autonomia și iubirea-sexualitatea. Ne poți ajuta să înțelegem mai în profunzime aceste dimensiuni?

NARM onorează și respectă complexitatea fiecărei persoane. În NARM nu reducem o persoană la neurotransmițători sau la aceste dimensiuni ori la alte elemente, cu toate că pot avea un rol util în înțelegerea dinamicilor complexe ale traumei. Aceste dimensiuni reprezintă o parte dintre principiile care organizează înțelegerea procesului terapeutic în NARM. Spun acest lucru tocmai pentru că deseori ele sunt luate ca niște categorii de diagnostic sau etichete, lucru ce poate avea un efect reducționist. Din perspectiva NARM sunt utilizate doar ca principii de organizare a înțelegerii și a deciziilor clinice de intervenție. Ele au fost numite după capacitatea care lipsește, deoarece aceasta a fost afectată în dezvoltare. 

De exemplu, cu cât trauma este mai timpurie, cu atât capacitatea de conectare la propriul corp și la propriile emoții este mai mult afectată, iar deconectarea este o soluție pentru a face intolerabilul tolerabil. De asemenea, cu cât nevoile de bază ale copilului nu sunt satisfăcute, cu atât capacitatea persoanei de a ști ce nevoi are, de a cere și de a primi este mai mult afectată. Strategia de supraviețuire este de a fi mai degrabă atent la nevoile celuilalt, de a se pune pe sine pe locul doi, de a face din asta o virtute sau o profesie (psihologi, medici, asistenți medicali și alte profesii orientate pe a-i ajuta pe ceilalți). 

Un alt exemplu poate fi legat de încredere. Atunci când copilul este vulnerabil și nu se ține cont de acest lucru, ci este folosit în diferite moduri, tocmai pentru că este ușor de folosit pentru că este mic și vulnerabil, acesta pierde capacitatea de a avea încredere în ceilalți. Modalitatea de a supraviețui este de a ascunde vulnerabilitatea, de a se teme să o arate, de a nu avea încredere în ceilalți și a se baza doar pe sine, de a fi în locuri unde să nu riște să fie folosit și chiar să-i folosească pe alții, pentru a nu fi el însuși folosit.

Legat de autonomie, acest mod de supraviețuire descrie dinamica în care această capacitate a lipsit. Copilul a făcut „ce trebuie“, a devenit „cine trebuie“. De exemplu, fata bună sau băiatul ascultător au respectat toate cerințele, constrângerile, de multe ori fiind tratați ca o prelungire a propriilor părinți. Modalitatea de a supraviețui a fost de a se ascunde pe sine, de a nu se arăta, de a nu pune limite, de a nu spune „NU“, de a le face altora pe plac, până la o deconectare sau necunoaștere a propriilor dorințe, preferințe.

Iubire-sexualitate indică lipsa capacității de a avea intimitate fizică și inima deschisă în același timp. Modul de adaptare este de a separa intimitatea fizică de cea emoțională ca o strategie de protecție.

Fiecare dintre noi se poate regăsi, în măsuri diferite, în aceste dinamici și avem propria constelație de dinamici în diferite momente. 

Ce corelație există între NARM și practica mindfulness?

NARM utilizează mindfulness într-un sens special. Mindfulness nu este folosit în sensul clasic de observare a gândurilor și de neangajare cu ele. Ceea ce întâlnim în NARM, ca punct central chiar, este somatic mindfulness. Clientul este sprijinit să conștientizeze schimbările pozitive care apar la nivel somatic, în corp, să le ofere timp și, astfel, schimbarea la nivel fiziologic să fie integrată, iar autoreglarea emoțională și a sistemului nervos să se întâmple. În acest fel, NARM nu este o intervenție care facilitează doar conștientizarea cognitivă și emoțională, ci și latura somatică. Traumele, prin natura procesului lor de pericol și amenințare, au o componentă somatică importantă. În același timp, NARM susține conștientizarea modurilor de raportare la sine și la ceilalți și emoțiile care vin odată cu asta. Din nou, mindfulness este un instrument folosit pentru a susține conectarea cu sine și integrarea profundă la nivel somatic și de sistem nervos a conștientizărilor cognitive și emoționale.

Cum pot avea acces specialiștii în sănătate mintală din România la o formare în NARM?

Din 2022, vom avem acces în Romania la o formare NARM, în cadrul unui training live, care va avea loc la București. Toți cei care doresc să se îmbarce în această experiență transformatoare pot trimite un e-mail pentru înscriere și pentru a obține mai multe informații la adresa bogdana.bursuc@mindinstitute.ro sau accesând site-ul narm.ro.

Ce implică formarea în NARM și care sunt criteriile de admitere în programul de formare? 

Formarea are patru module și durează doi ani (2022-2023). În fiecare an sunt câte două module, unul primăvara și altul toamna. În total, sunt douăzeci de zile de formare efectivă, live, zece sesiuni de ședințe individuale NARM și zece ședințe de supervizare. Înscrierea se face în baza completării unui formular de înscriere și a aprobării de către echipa de formatori. Principalul criteriu de admitere este experiența clinică, ca psihoterapeut.

Pagina de Psihologie

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută