În perioada copilăriei mele, mă intriga tare mult desenul animat de origine americană Curaj, câinele cel fricos. Mă întrebam pe atunci cum pot fi asociate două trăsături aparent paradoxale și dacă cele două pot coexista în noi înșine: ne putem simți și „fricoși“ și „curajoși“ sau „lași“ și, totuși, „încrezători“? Douăzeci de ani mai târziu, iată-mă în postura de psihoterapeut cu ceva mai multe răspunsuri la aceste întrebări datorită Terapiei prin acceptare și angajament (ACT). ACT face parte din familia extinsă a psihoterapiilor cognitiv-comportamentale, fiind o formă ceva mai recentă, ce se bazează pe Teoria Cadrelor Relaționale (Relational Frame Theory, RFT), introducând și elemente de mindfulness, cu scopul de a crea o doză mai mare de flexibilitate psihologică pentru a face față inevitabilei suferințe umane.
Cei mai mulți dintre noi au tendința să-și ofere diverse etichete, precum cele de mai sus, nu-i așa? O astfel de etichetă care-mi vine în minte acum este că: „Sunt prea leneșă și temătoare, de asta nu mă pot expune și nu pot scrie la fel de multe articole ca ceilalți oameni din domeniul meu“. Ei bine, doar ce mi-am pus două etichete care nu fac altceva decât să mă mențină blocată într-o gândire rigidă sau inflexibilă și, totodată, într-un tipar comportamental care nu mă ajută, căci e posibil să ajung să cred asta despre mine și să mă comport ca atare, așa cum se întâmplă în cazul profețiilor autoîmplinite. Mă întreb de câte ori, în ultima vreme, te-ai surprins și tu făcând asta? Etichetându-te ca fiind prea fricos(-oasă), neîncrezător(-oare) și sporindu-ți astfel suferința pe care o simți din neputința de a face lucrurile pe care vrei să le faci de fapt sau care sunt valoroase pentru tine.
ACT ne spune că facem asta din cauza unei percepții conceptualizate a sinelui, adică una rigidă și bazată pe credințe despre sine generalizate, identificându-ne prea mult cu anumite trăsături sau experiențe personale încât ajungem să ni le însușim ca fiind definitorii pentru felul nostru de a fi. De aceea, dacă ne atribuim o trăsătură precum lipsa curajului, aceasta ne va împiedica să facem acele lucruri pe care ni le dorim. În plus, așa cum de multe ori aud în lucrul cu clienții mei online sau în cabinet, avem tendința să credem că abia atunci când vom fi mai încrezători sau vom fi mai puțin temători vom putea acționa. Luând exemplul meu de mai sus, m-aș fi putut păcăli, evitând să scriu acest articol și așteptând să nu mai simt teamă sau să mă simt mai încrezătoare ca ulterior să-l scriu.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Rolul curajului în fața fricii și a anxietății
Deși contraintuitiv, iată cum contrastele pot coexista într-un întreg, iar un mod simplu prin care putem învăța asta este să ne raportăm la noi înșine într-o manieră contextuală, având trăsături diferite pe care le putem integra și care ne sunt de folos în situații diferite. Cu alte cuvinte, să învățăm că nu suntem temători, ci simțim teamă, la fel cum putem simți și o doză de curaj simultan, căci ele nu se exclud reciproc.
Putem simți teamă, însă dacă ce urmează să facem este suficient de important pentru noi, ne vom mobiliza, activându-ne astfel curajul. Așadar nu ne dorim să scăpăm de frică pentru a putea acționa în sensul valorilor noastre, căci frica dă sens curajului. Frica apare ca o formă de protecție, iar curajul apare ca să combată frica, iar ele ajung să fie, de fapt, necesare pentru existența celeilalte, la fel cum lumina este necesară pentru apariția umbrei. Astfel, curajul este mai ușor de accesat atunci când facem loc și fricii să existe, atunci când o observăm și o acceptăm, fără să mai fugim de ea și fără să ne mai luptăm cu prezența ei.
℗PUBLICITATE
Iată ce poți face concret dacă și tu te confrunți cu teama de a face lucruri sau cu anxietate (îngrijorarea legată de un scenariu posibil din viitor, însă fără un stimul concret în prezent) pentru a te putea mobiliza:
- Notează-ți acele etichete pe care ai tendința să ți le pui, precum: „Sunt anxios(-oasă)“, „Sunt o persoană lipsită de curaj sau îndrăzneală“ sau „Voi începe abia după ce nu o să mă mai simt anxios(-oasă), temător(-oare), neîncrezător(-oare)“ și observă cum aceste credințe despre sine ajung să te țină pe loc și să nu-ți dea voie să acționezi în direcția valorilor tale.
- Descoperă valorile pe care le ai sau acele lucruri care sunt suficient de importante pentru tine și acțiunile care derivă din ele astfel încât să aibă sens să accesezi acea doză de curaj, simțind inevitabilul disconfort, care poare veni sub formă de teamă sau anxietate, dar știind că-l poți tolera.
- Practică dezidentificarea de propriile gânduri, astfel: acordă-ți un timp cu tine și observă în parc frunzele care cad din copaci sau se mișcă în adierea vântului, observă cum copacul rămâne acolo, fiind tot un copac, fără să se agațe de acele frunze pentru a-și justifica identitatea: el îmbrățișează doar schimbările firești ale diverselor anotimpuri sau situații. Te invit să faci același lucru cu propriile gânduri sau stări: să le observi ca pe niște conținuturi ale propriei minți și corp, care nu te definesc. Așa că lasă-le să existe, fără să te agăți de ele. Noi nu suntem gândurile noastre, chiar dacă ele ne pot influența emoțiile sau comportamentele.
- Simte tot ce ai de simțit, fie că e vorba de frică sau neîncredere sau anxietate, însă din postura de observator, fără să te afunzi în aceste emoții, știind că disponibilitatea crescută de a experimenta diverse stări emoționale neplăcute te ajută să poți simți și identifica și stările mai plăcute, precum curajul, încrederea, entuziasmul, calmul.
Nu uita: noi suntem făcuți din contraste și le putem conține simultan. Ele nu ne definesc, ci fac parte din noi, de aceea putem ajunge să acționăm cu o doză de curaj, chiar dacă simțim multă teamă.
Dacă vrei să afli mai multe despre Terapia prin acceptare și angajament și felul în care te poate ajuta ea în viața de zi cu zi să gândești mai liber și să acționezi, iată recomandarea mea: O minte liberă. Cum să pivotăm către ceea ce contează, Steven C. Hayes.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
