fbpx
skip to Main Content
Conversațiile, Antidot împotriva îngrijorării și Anxietății – De Vorbă Cu O Mamă Pentru Care școala Copiilor Se Făcea Acasă și înainte De Pandemie

În urmă cu doar câteva săptămâni, nimeni nu s-ar fi gândit că vom ajunge să utilizăm atât de des cuvintele „izolare“, „distanțare socială“, „telemuncă“ sau „școala de acasă“. Și iată că viața ne-a dovedit din nou că schimbarea este, fără doar și poate, parte integrată din existența umană. Zilele acestea se vorbește mult despre eroi – ceea ce are sens, atâta vreme cât societatea are nevoie (mai ales în momentele grele) de figuri reprezentative și de oameni care să-și asume riscul de a lupta pentru noi. În război, de regulă, vorbim despre soldați; în pandemie, despre medici și alte cadre medicale; iar în caz de calamități și dezastre naturale, despre pompieri și paramedici.

Dar analizând situația actuală din diferite puncte de vedere, credem că tot în această categorie a eroilor îi putem include și pe acei adulți care își continuă munca, zi de zi, de acasă, care au de jonglat cu o multitudine de roluri în același timp și pe care-i etichetăm de regulă ca fiind „părinți“. Este o provocare să-ți faci griji pentru propria persoană și rudele aflate la o vârstă înaintată, dar poate fi de-a dreptul covârșitor să ai grijă de tine, de familia lărgită și de casă, iar simultan să respecți regulile de telemuncă și să fii și un părinte care se joacă cu copilul, îi citește și (mai nou) practică școala de acasă.

Pentru a veni în ajutorul părinților copleșiți de situația actuală și aflați la capătul răbdării, ne-am îndreptat atenția către o familie în care se practică homeschooling de ani buni. Deoarece mintea umană învață cel mai bine din modele comportamentale concrete, am invitat-o pe mama copiilor din această familie să ne răspundă la câteva întrebări, care ne-ar putea ajuta să găsim inspirație, precum și energia de a merge mai departe atunci când simțim că pământul ne fuge de sub picioare.

Corina Cioflec este soția lui Vlad și mama Mariei – o familie compusă din trei persoane, care au ales să-și adapteze viața în așa fel încât nevoile fiecărui membru din familie să fie satisfăcute și mezina să studieze (nu doar în perioada izolării sociale) de acasă.

Curioși din fire, am vrut să aflăm… Cum este, în timpul pandemiei, viața unei familii în care membrii acesteia aveau deja o rutină pentru a învăța zi de zi alături de copil și practicau de multă vreme ceea ce azi practică majoritatea părinților cu copii de vârstă școlară?

„Da, ne-am trezit mai mulți în această barcă, aproape peste noapte. Totuși, pentru că sunt circumstanțe speciale, nici măcar pentru noi, cei care practicăm de patru ani acest stil de învățare, lucrurile nu sunt la fel. Însă cred că resimțim mai puternic impactul pandemiei în alte zone ale vieții noastre, decât în cea a educației. Aici lucrurile merg înainte destul de lin, probabil și pentru că avem niște obișnuințe deja formate. Fiica noastră este, în mare măsură, autodidactă și obișnuită cu învățarea independentă, așa că are nevoie de relativ puțin ghidaj, dacă îi sunt puse la dispoziție resursele necesare. Iar lipsa motivației nu se află pe lista noastră de probleme. Provocarea mai mare este să ne adaptăm mental și emoțional acestei situații apăsătoare, să gestionăm corect anxietatea și grijile pentru cei apropiați, pentru viitor. Și să păstrăm o atmosferă pozitivă în casă“, ne spune Corina, cu multă compasiune și cu o înțelegere ce derivă din anii de experiență în care ei au practicat homeschooling.

Ceea ce se întâmplă acum în România poate fi numit homeschooling?, a fost următoarea întrebare care ne-a determinat să căutăm răspuns. Am făcut referire tot la acești părinți, pentru care închiderea școlilor nu a venit cu schimbări. Din start, Corina ne-a explicat astfel situația:

„Nu, nu chiar. Școlarizarea acasă nu se întâmplă în izolare strictă și nu se bazează într-o proporție atât de mare pe resurse online. Aceasta implică multe activități și evenimente sociale, lucru care nu se mai întâmplă acum. O altă diferență este dată de programa de studiu, care în homeschooling este personalizată și adaptată elevului, iar ritmul de studiere este și acesta în mare parte ales de copil, și nu impus de adulți. În plus, există și partea de planificare, alegere și organizare a resurselor – pregătirea prealabilă. E mai multă muncă pentru părinte, dar nu ești chiar scos ca din oală și aruncat în mijlocul acțiunii, nu te simți complet depășit de situație. Și, dacă te trezești într-o încurcătură, există o comunitate unde primești susținere, oameni care au mai trecut prin asta, nu sunt toți panicați simultan.“

Experții în managementul situațiilor de criză, dar și cei care ocrotesc relația părinte–copil, precum și nevoile de dezvoltare ale copilului subliniază zilele acestea importanța rutinelor. Însă pentru a apropia rutinele mai mult de familia noastră, avem nevoie de exemple concrete. Așadar, iată cum arată o rutină din viața Mariei – mezina familiei Cioflec:

„Maria are în programul săptămânal destul de multe activități care se desfășoară în afara casei. O zi obișnuită o va găsi trezită dimineața la o oră confortabilă, pregătindu-și laptele cu cereale pentru micul dejun și savurându-l cu o carte alături (este singura masă la care este acceptabil să citească, restul sunt în familie și fără activități care să ne distragă atenția). Apoi își va face lecția de matematică, în timp ce eu mă ocup de treburile zilei sau muncesc pentru jobul part time. Vom merge la unul sau mai multe dintre cursurile ei (actorie, bandă desenată, înot, matematică mentală sau un atelier din grupul de homeschooler-i), în funcție de zi. Dacă nu este o zi foarte aglomerată, probabil, reușim să parcurgem și una sau două lecții de istorie împreună și/sau mai exersăm scrisul de mână. Între acestea, vor mai fi episoade spontane de joacă, de lectură, exersat limbi străine cu ajutorul unor aplicații pe telefon sau calculator. Și muuuuulte întrebări și discuții, pe diverse subiecte apărute pe parcursul zilei. Seara vom avea o activitate de conectare în familie – un joc de tip board game sau un documentar (ne plac foarte mult serialele documentare de pe Netflix). Sunt zile în care mergem la biblioteci ori la muzee sau (preferatele noastre) ieșiri în natură, în căutarea animalelor sălbatice. Cred că am descris mai mult decât o singură zi, dar acestea sunt cele mai probabile scenarii. Ceea ce nu înseamnă că lucrurile funcționează mereu așa cum ne propunem. Nu, avem și „zile proaste“ (mai mult eu), când nu reușim să facem tot ce am în gând de dimineață. Mă consolează faptul că avem timp să recuperăm, pentru că, în comparație cu ritmul din școala clasică, învățarea la noi se realizează, în general, mult mai rapid.“

Evident că această perioadă e dificilă pentru noi toți. De aceea am vrut să aflăm: Ce dificultăți întâmpină părinții Mariei?

„Pe lângă faptul că nouă, adulților, ne este mai greu să ne concentrăm în această perioadă, ne lipsește enorm, la fel ca tuturor, partea de socializare. Ne este dor de prieteni, în primul rând. Apoi, s-au întrerupt toate cursurile externe la care participa Maria. Ca să compensăm, am ajuns să folosim tehnologia mai mult decât o făceam până acum – ceea ce nu este un lucru complet negativ, pentru că încă ne aflăm în limite rezonabile și, mai mult, acum avem ocazia de a încerca cele 2.493 de resurse pe care le am eu puse deoparte «pentru când vom avea timp». Și cred că în maximum o săptămână terminăm matematica pe anul acesta“, ne răspunde Corina cu un zâmbet în colțul gurii.

Maria este preadolescentă. Cum tolerează ea toate aceste reguli de izolare și distanțare fizică? Oare, datorită faptului că familia practică școlarizarea acasă, îi este mai ușor acum să facă față acestor restricții naționale? Iată ce ne-a răspuns Corina:

℗PUBLICITATE


„Cu siguranță, este mai familiarizată cu acest tip de program zilnic decât prietenii ei care merg la școală. Are și o latură introvertită (moștenită de la ambii părinți), care este suficient de compatibilă cu izolarea practicată acum. I-am vorbit despre ce se întâmplă și a înțeles de ce sunt necesare aceste măsuri. Cum activitățile de învățare nu ne sunt foarte afectate, principala problemă rămâne lipsa de socializare și dorul de prieteni. Încercăm să compensăm prin întâlniri de joacă pe WhatsApp, dar nu e același lucru, evident.“

Dacă ne întrebăm colegii și cunoscuții despre ce părere au cu privire la școlarizarea acasă, vom primi variate răspunsuri și, mai mult ca sigur, unul dintre ele va fi o întrebare despre ce se poate face cu copilul, când vine vorba despre perioada liceului și a facultății. Cum arată viitorul unui copil care este școlarizat acasă? Și ce șanse are mai departe, pentru liceu și studiile superioare? (Întrebarea nu face nicio referire la situația de acum, ci la homeschooling în general.) Corina ne răspunde la fel de blând și de înțelept:

„Un copil școlarizat acasă are toate șansele pentru studii liceale și superioare. Este posibilă atât revenirea în sistem, dacă se dorește, cât și susținerea unor examene recunoscute internațional și echivalarea acestora la nivelul studiilor liceale și al diplomei de bacalaureat, pentru a intra în învățământul universitar. Nu am în minte un traseu foarte exact în acest moment, mai avem niște ani până atunci, iar lucrurile se schimbă într-un ritm rapid. Nu știe nimeni cum va arăta sistemul de învățământ peste opt-nouă ani, nici ce ne vom dori atunci sau care vor fi nevoile societății. Dar am convingerea că vom găsi soluții, iar Maria va fi pregătită să facă față provocărilor ce o așteaptă.“

Până în acest punct, am putea spune că toate au sens. Dar, totuși, de unde se informează un părinte care practică homeschooling, atunci când copilul adresează întrebări despre diferite științe (fizică, chimie, matematică etc.)?

„Există o diversitate aproape amețitoare de resurse care pot fi accesate. Este, realmente, uimitor și greu de închipuit, dacă ne raportăm la ceea ce am avut noi la dispoziție, atunci când eram în școală. Pe lângă faptul că orice răspuns este, efectiv, la un click distanță, există și multe programe gândite special pentru homeschooler-i, adaptate studiului individual și care necesită destul de puțină implicare din partea părintelui. Acestea sunt deseori și foarte atractive, cu activități și aplicații practice sau cel puțin foarte colorate și ilustrate frumos. Spre exemplu, eu acum mă împrietenesc cu istoria, alături de Maria (lucru pe care nu l-aș fi crezut posibil), pentru că am găsit un program și niște resurse superbe, care presupun lectură împreună, documentare, discuții și meșterit diverse obiecte. Este o plăcere să îl parcurgem împreună! Apoi, există mentori, oameni specializați și pasionați de domeniul lor de activitate, care te pot ghida. Părintele chiar nu trebuie să cunoască toate răspunsurile sau să poată preda fizica de clasa a VIII-a. Cred că ar fi plăcut să poți ține pasul, ca adult, dar nu este absolut necesar“, este părerea Corinei.

Noi, românii (dar probabil că este valabil pentru multe dintre popoarele lumii), avem o preocupare cu privire la modul în care ne „percep“ cei din jur. Prin urmare, pentru a face și la acest capitol puțină lumină, i-am adresat Corinei următoarea întrebare: Cum reacționează cunoscuții și rudele din familia extinsă, atunci când află că aveți o „altfel“ de abordare educațională?

„Hmmm, n-am mai primit de mult această întrebare. Familia noastră extinsă nu este foarte mare. Persoanele cele mai apropiate cred că au fost puțin reticente la început, însă foarte curând au văzut rezultatele, sunt încântați de felul în care se dezvoltă Maria și au încredere în deciziile noastre. Restul… nici nu știu ce gândesc. Pe noi nu ne interesează foarte mult, nu avem nevoie de validări sau laude. Mai mult decât școală, acesta e stilul nostru de viață, normalitatea noastră. În principiu, suntem deschiși să răspundem întrebărilor care mai apar din curiozitate, însă eu încerc pe cât posibil să evit polemicile, pentru că în societatea noastră, modelată de câteva decenii de comunism și stat paternalist, miturile despre educația acasă sunt încă adânc înrădăcinate, așadar combaterea acestora e o treabă obositoare și cu puține satisfacții.“

Una dintre cele mai dragi campanii ale echipei de la Pagina de Psihologie este #ConectațiPrinLectură. Drept urmare, nu puteam încheia acest interviu fără să aflăm și ce se întâmplă cu lectura în familia Cioflec. Iar răspunsul Corinei ne-a uns pe suflet:

„Cărțile au o importanță aparte în viața noastră. Maria are permis la biblioteca metropolitană de când avea 4 ani (ne-am făcut și noi, adulții, deci avem trei în total) și mai multe cărți pe rafturile ei, decât se regăsesc într-ale noastre luate împreună (asta, și pentru că eu citesc mai mult în format electronic, decât pe hârtie). Nu cred că am ratat vreun mare târg de carte în ultimii cinci ani și mergem cu plăcere la evenimente din zona asta, pentru copii sau adulți. Soțul meu (biolog) este și un autodidact desăvârșit, iar în domeniul științelor naturale cărțile sunt în continuare o resursă substanțială, el citește zilnic dintr-o carte în format fizic. Așa că fiica noastră a fost expusă lecturii încă din pruncie și la fel este în continuare, zi de zi, fără excepție. Spre marea noastră bucurie, a preluat această pasiune și este, la rândul ei, o cititoare împătimită. Am reușit să îi cultivăm dragostea și respectul pentru cărți și a fost o mare plăcere să o urmărim cum le descoperă și le îndrăgește. Lectura este și un minunat instrument de conectare între noi. Eu îi citesc oricând avem puțin timp la dispoziție, iar cu tatăl ei are un ritual în care amândoi citesc cot la cot seara, înainte de culcare.

Rezultatele acestei pasiuni sunt greu de descris. Imaginația, curiozitatea, setea de cunoaștere, vocabularul bogat, poveștile cu detalii fantastice care izvorăsc din ea sunt doar o parte dintre ele, fiind în mare măsură datorate lecturii, sutelor de cărți devorate până la cei nici 10 ani ai ei. Cel mai recent exemplu de impact concret l-a avut cartea 25 de grame de fericire, o istorie despre reabilitarea aricilor, scrisă de un medic veterinar italian și bazată pe fapte reale. Maria a absorbit-o într-o seară, apoi a vorbit non-stop vreo săptămână despre ea, până când am ajuns să căutăm mai multe informații despre autor. I-am găsit site-ul, centrul de recuperare a aricilor pe care l-a înființat și… cele mai recente cărți pentru copii pe care le-a scris. Din păcate, niciunul dintre noi nu cunoaște italiana, iar traducerile în engleză încă nu sunt disponibile. Așa că Maria a decis să înceapă studierea limbii italiene, pentru a putea lectura cât mai degrabă noile cărți. Pentru mine, aceasta este esența conceptului de homeschooling.

În speranța că am adus câteva exemple utile și un strop de normalitate în această perioadă dificilă, vă recomandăm să fiți blânzi cu voi înșivă, dragi părinți, să nu încercați să câștigați trofeul „Părintele anului“ și să nu uitați că antidotul principal împotriva stresului și anxietății este reprezentat de conversațiile sigure și de conectarea cu cei dragi.

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Back To Top
×Close search
Caută