fbpx
skip to Main Content
Copiii, Covidul, Conspirațiile și Gândirea Critică

Prea ocupați în ultimele 5 luni de pandemie să fim profesori de serviciu, virusologi amatori, jurnaliști de investigație și vedete Zoom, ne-am lăsat copiii pradă internetului și-alor lui influențe (și influenceri). 

Ca adulți, ne e mai ușor, în teorie, să discernem realitatea de ficțiune. Dar cum ne ferim copiii de a cădea în capcana conspirațiilor promovate de câte-un guru online, când miza e chiar sănătatea lor?

Un prim pas ar fi să înțelegem noi înșine mecanismele conspirațiilor și motivele pentru care credem în ele.

Cercetătorii (și nu doar cei britanici) spun că înghițim momeala conspirațiilor din 3 mari motive: dorința de a înțelege ce se întâmplă în lumea noastră și de a avea certitudini, necesitatea noastră de control și siguranță și nevoia de a ne menține sau a ne crea o imagine bună despre sine. Paradoxal, însă, chiar când vrem răspunsuri, nu ne punem întrebări. Nu suficiente. Și nu pe cele corecte. Ne grăbim, în schimb, să credem scenariile. Chiar dacă nu ne oferă adevărul, sunt măcar suficient de satisfăcătoare, încât să corespundă modului nostru de a vedea lumea. Și inclusiv când suspectăm că s-ar putea să nu avem dreptate, preferăm să ucidem adevărul în fașă, dar să lăsăm conspirațiile să trăiască. Am investit în ele, le cunoaștem (precum în bancul cu Ștefan cel Mare și turcii), de când erau mici: am citit tot ce s-a scris pe pereții social media pe temă și, evident, am dat și share. Nesiguranța nu ne place și orice explicații care ne-ajută să găsim un sens și să ne simțim în controlul unei situații ne acaparează.

Pe de altă parte, tot studiile ne-o arată, suntem mai predispuși să credem „conspirațiunile“ atunci când suntem marginalizați și ne simțim excluși. Avem nevoie de ele, pentru a aparține de o comunitate.

Nu în ultimul rând, credem în conspirații, pentru că vrem să fim unici. Cu cât avem convingeri care ies mai mult din normă, cu atât ne simțim parte a unui grup secret și select, care deține adevărul și răspunsurile.

Ironia face că grupul nostru mic a devenit un sat global, platformele social media propagând teorii ale conspirațiilor din ce în ce mai greu de demontat.

Un studiu realizat la sfârșitul lunii mai de cercetători de la King’s College London și Ipsos MORI arată că adepții teoriilor conspirației pe tema Coronavirus își iau informațiile de pe Facebook și Youtube. 60% dintre cei care cred că virusul este provocat de radiațiile 5G s-au informat temeinic de pe YouTube, iar 56% dintre cei care cred că virusul nu există au Facebook drept principală sursă de informare. Nu întâmplător, 58% dintre cei care au ignorat regulile de izolare și au ieșit în public, deși aveau simptome care ar fi putut fi provocate de Coronavirus, se bazează tot pe informațiile de pe YouTube.

Procentele ar arăta, probabil, mult mai rău în rândul tinerilor a căror unică sursă de informare este internetul, iar influencerul lor preferat – un mic Dumnezeu online.

Când 1 din 5 copii cu vârste între 11 și 16 ani își dorește să devină influencer, orice postează și „vlog-ează“ gurul preferat este primit cu brațele deschise de către copii și adolescenți. Și, uneori, cu rațiunea închisă. 

Cum să-ți convingi copilul adolescent că idolul lui nu are vreo competență în medicină și virusologie? E greu, dar nu imposibil, cred psihologii. 

Ce poți face, ca părinte, este să încurajezi gândirea critică a copilului tău. Conceptul despre care specialiștii în educație vorbesc de mai bine de 30 de ani este mai important ca oricând în epoca digitală și-a dezinformării online. Copiii tind să vadă lucrurile în alb și negru, așa că depinde de noi să îi învățăm să vadă și nuanțele de gri, exagerările și neadevărurile din teoriile conspirației, care apelează la emoțiile noastre primare de frică și mânie. Doar pentru că ceva ne face să ne simțim într-un anumit fel, nu înseamnă că este adevărat! Aceasta este lecția pe care trebuie să le-o predăm copiilor noștri și pe care trebuie să o repetăm mai bine și noi. Cea mai simplă cale de a demonta teoriile conspirației și de a-i feri pe copii de influencerii sau chiar prietenii care le propagă este să îi învățăm să gândească critic și să evalueze faptele, în loc să răspundă emoțional.

Cum poți dezvolta gândirea critică a copilului tău? Făcând din asta mai degrabă un obicei, decât o temă pentru acasă. 

Dezbateți împreună tot

O dezbatere ne ajută să conștientizăm că există opinii variate despre o temă. Iar pentru a ne putea susține argumentele, este nevoie mai întâi să le oferim. Și să le cercetăm.

℗PUBLICITATE


Oferă-i acces la materiale informative de calitate

Succesul de care se bucură teoriile conspirației în rândul tinerilor, dar și al adulților se bazează, în parte, pe faptul că ni se livrează povești gata fabricate și ambalate. „Adevărul e rareori pur și niciodată simplu“ – spunea cândva Oscar Wilde. Iar pentru a-l afla, e nevoie să ieșim de pe cărarea pe care suntem conduși online. 

Învață-l să se bazeze pe fapte și să verifice informațiile

Pentru orice afirmație cu titlu de verdict pe care o face, roagă-l să vină cu dovezi care să o susțină.

De la începutul pandemiei încoace, eu însămi am ținut lecții de „jurnalism“ cu fiica mea, învățând-o să caute și să decanteze bine informația și să apese butonul de share doar în deplină cunoștință de cauză. Dacă ai un adolescent, v-ar putea fi de folos amândurora acest ghid de verificare a informațiilor de pe net.

„Foarte multe dintre teoriile conspirației pe care le propagă tinerii sau care ajung la ei nu sunt diferite de cele pe care le auzim și la adulți“ – consideră Cristina Lupu, director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent, care din toamnă va organiza o nouă serie de cursuri pentru copii și părinți, pe tema informării corecte în epoca digitală. „Copiii și adolescenții consumă informația aproape exclusiv online, dar asta nu înseamnă că discuțiile de acasă nu le influențează sau cimentează opiniile. Este important să ne învățăm copiii să facă diferența între fapte și opinii – îi va ajuta în mod fundamental să facă curățenie în zgomotul informațional. Apoi, ar trebui să îi învățăm să se uite la sursa mesajelor și la autoritatea ei în domeniul respectiv, precum și la motivele pentru care acel mesaj apare. Dacă le dăm instrumentele potrivite, ei vor fi niște mici detectivi și își vor pune mereu întrebări. Două instrumente pe care le recomand sunt jocurile Get bad news și Get bad news junior – care îi învață cum funcționează dezinformarea, dar și video-urile explicative făcute de CJI.“

Alte resurse de folos pentru părinții de adolescenți sunt cele oferite de Expert Forum, un think tank înființat de experți în politici publice și reforma administrației. EFOR a lansat recent un kit de lucru despre dezinformare și fake news pe tema COVID-19, dedicat, în principal, profesorilor, dar de mare folos și părinților care vor să antreneze gândirea critică a copiilor lor și să se salveze ei înșiși de capcana știrilor false. În treacăt fie spus, deși am învățat la școală (Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării) cum să verific informațiile, tot m-am păcălit cu câteva știri false într-un exercițiu-experiment la Școala pentru Democrație, propus de Sorin Ioniță.

Coronavirus – magie, recuzită și știință pentru juniori

Dacă ai un copil preșcolar, lucrurile sunt, în teorie, ceva mai ușoare. Siguranța și sănătatea nu se negociază, iar lecțiile despre igienă încep din primii ani de viață. Ca-n orice alte privințe, părinții sunt primele modele de observat și imitat, așa că asigură-te că respecți și tu măsurile de igienă pe care le predici.

Cele 2 mari provocări, atunci când ai copii mici și vrei să-i înveți reguli de igienă, sunt: că ei își doresc să facă totul de unii singuri, iar răbdarea noastră este pusă la grea încercare; și că este greu să le explici în termeni concreți lucruri pe care ei nu le văd. Copiii de 3-4 ani sunt suficient de mari să înțeleagă că virusurile și bacteriile ne pot îmbolnăvi, chiar și atunci când nu se văd și că ne apărăm de „dușmani“ spălându-ne îndelung pe mâini (preț de-un cântecel preferat). Cu ei nu folosim termenii științifici și nici prea multe date, ne bazăm în schimb pe recuzită: sclipiciul, piperul și lămpile fluorescente au fost vedete în clipurile de pe net care arătau cum să le explici copiilor mici despre coronavirus și răspândirea lui. Și par să funcționeze, de vreme ce niciunul dintre prietenii mei cu copii mici nu se plânge de vreo rebeliune a juniorului – cel puțin, nu pe această temă.

Mie mi-au plăcut acest clip și această demonstrație făcută într-o grădiniță din SUA.

Dacă știi alte metode (verificate, desigur) prin care să îți încurajezi copiii să respecte măsurile de igienă și distanțare socială în această perioadă, nu te sfii: scrie-ne un email la contact@paginadepsihologie.ro.

Simona Calancea

Simona Calancea este jurnalist cu o experiență de 25 de ani în presa scrisă și online. În ultimii ani a coordonat proiecte editoriale de parenting și a colaborat cu mai multe organizații neguvernamentale pe programe de educație și sănătate.

Back To Top
×Close search
Caută