fbpx
skip to Main Content
Copilul, Puntea Dintre Părinte și Educator

A fi educatoare este o artă și nu oricine îmbrățișează această frumoasă meserie – cu care eu mă hrănesc săptămânal, deși fizic petrec în grădiniță 5 ore pe zi, de luni până vineri. Pe mine mă încarcă durabil și chiar cred cu tărie că profesia aceasta nu stă bine pe oricine, chiar dacă și uzura psihică își spune cuvântul la un moment dat. Dacă nu intri atât în lumea copiilor, cât și în sufletul lor, nu călca pragul unei grădinițe doar pentru a-ți încerca diversele abilități. Să fii educatoare înseamnă să semeni iubire. Noi, cei care am ales să îmbrățișăm această direcție, ne-am născut cu dragoste pentru copii, cu puterea magică de a modela suflete, cu dorința de a dărui și de a crea aventuri altfel în fiecare zi.

Cu sufletul copiilor nu poți jongla. Ești acolo pentru a-i face să evolueze. De fapt, se creează un schimb, pentru că ei îți oferă o mulțime de satisfacții, care te vor motiva constant. Sufletul înseamnă bogăție și trebuie protejat de către fiecare adult care îi iese copilului în cale. Ți-i poți apropia pe cei mici doar cu iubire. Atunci când dă drumul brațelor mamei, copilul trebuie mângâiat cu iubire de către educatoare – care, după o zi în grădiniță, atunci când ajunge la oglinda de acasă și se privește în ea, trebuie să fie convinsă că și-a îndeplinit misiunea. Cele două mâini ale ei șterg mai multe lacrimi deodată, îmbrățișează cu căldură fiecare trup mic ce are nevoie de alinare, căci nesiguranța lor este de înțeles. Vocea trebuie să exprime permanent blândețe, pentru a le insufla încredere. Dăruire, muncă, talent, har, bunătate, iubire și… suflet mare sunt ingredientele ce, împreună, formează rețeta unui educator. Nici spontaneitatea și creativitatea fără margini să nu-i lipsească.

În accepțiunea părinților, educatoarea trebuie să fie cea care le protejează și le îngrijește copilul minimum 5 ore pe zi, care îl alintă și îl iubește exact așa cum face un părinte. Evident, educatoarea face acest lucru cu toți copiii, chiar dacă părintele nu este conștient că nu doar propriul său copil are nevoie de afecțiune.

În relația educator–părinte–copil, e necesar să primeze copilul. El este puntea dintre părinte și educator. Relația educator–părinte depinde de legătura pe care o încheagă copilul cu adultul care-l îngrijește în grădiniță. Atât timp cât copilul se simte în siguranță la grădiniță, părintele este fericit. Zâmbetul părintelui este același cu zâmbetul copilului său.

„Părinții le dau aripi copiilor, iar educatorii îi învață să zboare“ este gândul cu care eu pornesc în fiece zi spre grădiniță – și este identic cu cel al părinților. Doar împreună, comunicând eficient, ei pot oferi garanția dezvoltării armonioase a copilului (centrul atenției lor).

Continuarea în mediul familial a procesului educațional propus de instituția preșcolară este un factor important. Comunicarea permanentă, și nu cea pe fugă (chiar dacă timpul fuge pe lângă noi), este imperios necesar să se axeze pe felul în care s-a simțit sau se simte copilul, pe evenimentele care-l influențează emoțional în cursul unei zile de grădiniță, pe ce-a acumulat copilul în plan cognitiv, pe relațiile pe care și le dezvoltă cu ceilalți preșcolari, pe înclinațiile sale și pe zonele de competență maximă, conform spuselor Uraniei Cremene (parenting coach).

℗PUBLICITATE


Dragostea, familia, școala, educația sunt verigi ce trebuie să fie unite mereu pentru a forma un viitor adult. Familia are atribuții clare și diverse. Tot din familie copilul absoarbe conduite, obiceiuri, fiindcă el imită comportamentele persoanelor importante și apropiate din viața sa. Familia este locul unde copilul se simte dorit, iubit, încurajat, îndrumat. De aceea, membrii familiei trebuie să păstreze o legătură strânsă cu unitatea de învățământ. Grădinița trebuie să găsească o punte de legătură cu familia – implicând-o direct, pentru a oferi împreună căi de educație în beneficiul copiilor. Ambele părți (atât familia, cât și unitatea de învățământ) au un interes comun: dezvoltarea cognitivă, fizică și socio-emoțională a copilului.

Întâlnirile „unu la unu“ sunt de bun augur pentru a discuta evoluția copilului, precum și menținerea atitudinii colaborative (fără etichetări, acuzații sau observații impertinente). Dar și activitățile extracurriculare sunt binevenite.

Kinderpedia este o nouă aplicație, care vine în sprijinul membrilor familiei, pentru ca ei să țină îndeaproape legătura cu unitatea de învățământ și să poată interacționa cu copiii lor. Părinții pot verifica în timp real orarul și activitățile, pot viziona fotografiile și înregistrările video, de asemenea, pot vorbi direct cu educatorul grupei sau al clasei. Această aplicație este o soluție la nevoia părinților de a fi mereu în contact cu tot ce se petrece în jurul copiilor lor.

Familia îl educă pe cel mic, iar grădinița (implicit, educatorul) continuă demersul, respectând nevoile preșcolarului, pentru a-l crește frumos împreună. Îi revine educatoarei rolul de a-i insufla dorința de frumos în viață și de a-i ghida primii pași spre explorarea și cunoașterea vieții. Lipsa unui parteneriat solid nu ar trebui să se facă simțită (și nici anumite percepții diferite), căci universul care unește cei doi factori adulți este copilul, astfel încât el trebuie pus pe primul loc, cu accent pe creșterea sa.

Încrederea și sprijinul reciproc pentru buna desfășurare a lucrurilor mă determină ca, alături de alți colegi, să ridic educația la rang de artă.

Ema Tănase

Ema Tănase a absolvit Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, specializarea „Pedagogia învățământului primar și preșcolar“. Este profesor educator și, de la 18 ani, se identifică cu această profesie, care-i implică pe cei mici. După aproape un deceniu petrecut alături de multe trupuri mici cu suflete mari, poate veni cu mărturii care să ajute fiecare adult. În paralel, așterne în scris poveștile oamenilor care o înconjoară, pentru a scoate România frumoasă mai în față.

Close search
Coș
Back To Top
×Close search
Caută