Skip to content

Diagnosticul de cancer la un copil este o lovitură devastatoare pentru părinți și pentru ceilalți membri ai familiei. Din fericire, în zilele noastre, majoritatea pacienților diagnosticați cu cancer în copilărie pot avea o viață normală și productivă. Mulți copii, supraviețuitori ai cancerului, se întorc la școală, merg la facultate, ajung activi pe piața forței de muncă, se căsătoresc și devin părinți.

Cu toate acestea, cei mai mulți părinți, după ce primesc diagnosticul, sunt cuprinși de o avalanșă de emoții și nu știu la ce să se aștepte, se gândesc dacă pot face față unei asemenea situații, dacă familia lor va mai fi la fel ca înainte: fericită și sănătoasă.

Gestionarea emoțiilor

Ca părinte, vei experimenta o gamă largă de emoții din momentul în care copilul tău este diagnosticat cu cancer, pe tot parcursul tratamentului și nu numai. De cele mai multe ori, aceste emoții sunt: șoc, negare, frică, furie, vinovăție și tristețe. Vei simți că viața pentru copilul și familia ta nu va mai fi niciodată la fel.

Fiecare simte și reacționează diferit. Nu există un mod corect sau greșit de a simți. Dă-ți voie să te simți trist(ă). Nimeni nu are nicio vină pentru diagnosticul copilului. În timp, voi, ca familie, veți găsi modalități de a vă adapta și de a vă dezvolta treptat un nou ritm și un sentiment de normalitate.

După aflarea diagnosticului

Odată ce copilul a fost diagnosticat, tratamentul trebuie început cât mai repede posibil. Veți primi o mulțime de informații noi despre diagnosticul lui și despre tratament și veți lua contact cu o mulțime de profesioniști din domeniul sănătății. Este normal ca toate acestea să fie copleșitoare, mai ales la început. 

Dați-vă timp și cereți ajutor pentru a face față tuturor informațiilor. Încercați să delegați membrilor familiei ceea ce nu este urgent și important, pentru ca voi să puteți fi în totalitate alături de copil.

Explică-i copilului tău diagnosticul

Este normal să nu știi cum să-i spui sau dacă să-i spui copilului tău diagnosticul, mai ales atunci când procesezi singur informația. Fiecare copil este diferit și nu există o modalitate standard de a comunica o astfel de veste.

Un prim pas ar fi să-ți întrebi copilul ce crede el că se întâmplă. De cele mai multe ori, copiii observă mai mult decât credem noi. Atunci când li se ascund anumite informații, copiii se pot simți speriați și își pot imagina lucruri mult mai grave sau care nu sunt (neapărat) reale. Încearcă să fii sincer legat de ceea ce urmează să se întâmple: copilul tău se bazează pe tine pentru informații oneste, iar o conversație sinceră și calmă este un spațiu de siguranță și oferă încredere. Unii copii nu întreabă nimic, dar asta nu înseamnă neapărat că nu vor să știe. Și nu este neobișnuit ca ei să se întrebe dacă au făcut ceva greșit sau care ar fi putut cauza boala.

Adresează-te echipei medicale și multidisciplinare pentru ajutor și idei, dacă nu știi cum să-i spui: aceștia au experiența și empatia necesară pentru a ști cum să le vorbească pacienților copii despre cancer.

Ajută-ți copilul să înțeleagă informațiile de bază despre boală, tratament și la ce să se aștepte. Poate fi greu pentru copil să proceseze prea multe detalii sau informații date cu prea mult timp în avans. Începe cu o cantitate mai mică de informații pe care copilul tău o poate înțelege. Copiii își folosesc adesea imaginația pentru a inventa răspunsuri la întrebările fără răspuns și s-ar putea să se teamă de ce e mai rău. Discuțiile și răspunsurile oneste la întrebări îți pot ajuta copilul, în timp ce neadevărurile sau jumătățile de adevăr îl pot determina să nu mai aibă încredere în familie sau în echipa medicală.

℗PUBLICITATE



Cum să-i explici copilului tău diagnosticul

Oferă copilului tău informații simple, scurte, concrete și adaptate vârstei. Nu toate informațiile trebuie acoperite într-o singură conversație: oferă-i timp pentru procesarea lor.

Încurajează-ți copilul să pună întrebări. Recunoaște, dacă nu știi răspunsurile la toate întrebările și încearcă să cauți răspunsurile împreună cu copilul tău. Uneori, adolescenții pot avea nevoie să discute și cu alți adulți, nu doar cu părinții.

Reasigură-ți copilul că nimic din ce a făcut el nu a produs cancerul și că boala nu este contagioasă.

Vorbește cu copilul tău despre ce fel de activități va putea face. Un timp, va avea un nou stil de viață, nu va mai putea merge cu bicicleta, nu va putea înota sau merge la școală. Concentrează-te pe punctele lui forte și pe activitățile pe care le va putea continua.

Vorbește despre tratament pe un interval de timp stabilit. Explică-i că tratamentul va dura x luni sau ani și că pot exista întârzieri.

Reasigură-ți mereu copilul de iubirea ta și de faptul că vei fi mereu alături de el. Spune asta atât copilului bolnav, cât și fraților lui rămași acasă.

Prin natura lor, copiii nu sunt doar fragili, ci și rezilienți. E important de știut că, atunci când primesc ajutorul adecvat, ei au capacitatea de a-și reveni cu ușurință după un eveniment traumatic.

Cel mai important mesaj pe care copilul cu cancer trebuie să-l audă este acela toată lumea face eforturi ca lui să-i fie bine.

Citește și:

Andreea Nicola este psiholog clinician și psihoterapeut de familie în formare. Este un om într-un continuu proces de creștere și de învățare, mamă a doi copii și soție. În cei șapte ani de lucru cu copiii, a descoperit jocul ca resursă importantă și vindecătoare în dezvoltarea acestora și a ales să folosească această resursă în munca sa de zi cu zi. Misiunea sa este să aducă psihoeducația cât mai aproape de oameni, să însoțească și să sprijine copiii, adolescenții și familiile în călătoria lor de autodescoperire. În prezent, este psiholog pe secția de hemato-oncologie pediatrică din Institutul Clinic Fundeni.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0