Invitata mea de astăzi pe paginadepsihologie.ro este diafană, sensibilă, caldă, talentată și cu o doză ieșită din comun de bun simț. Se remarcă prin reușitele profesionale, face parte dintr-o generație de actori care au demonstrat că meseria lor nu este una facilă, dar care au pus România pe harta țărilor cu un potențial crescut, în acest domeniu. Despre provocările vieții de actor, despre psihoterapie și despre temerile pe care le are, am discutat, în rândurile interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine, cu actrița Corina Moise.
Cum ai vrea să te descrie spectatorii?
N-am în minte niște atribute pe care mi le-aș dori, în mod special. Aș dori ca spectatorii să urmărească munca artiștilor, implicit și pe a mea, fie ea în teatru sau film. Să îi avem alături, în număr cât mai mare.
Actriță de teatru sau de film? Unde te simți, cel mai bine?
Mă simt bine în ambele ipostaze, nu aș vrea să fiu niciodată nevoită sa aleg. Și până acum, din fericire, așa a fost.
Universitatea de Teatru și Film din București are o singură secție de actorie, și anume Arta Actorului. Acolo se pun bazele și pentru actoria de film, și pentru actoria de teatru. Doar experiența m-a ajutat să le delimitez, în timp.
Cum l-ai descrie pe Adrian Pintea, în trei cuvinte?
Profesor, sursă de inspirație, figură paternă.
Ești aspră cu tine însăți, după spectacole sau filmări?
Din păcate, da. Înainte mi se părea că nu se poate altfel și că face parte din condiția artistului. Acum aș vrea să mă eliberez de această veșnică nemulțumire de sine. E enervantă, plictisitoare și inutilă. Gânduri de tipul: „data viitoare TREBUIE să nu mai greșesc, să fiu mai bună“. Sunt aiureli născute din perfecționism și, paradoxal, pun mai multe frâne decât să fie, în vreun fel, de ajutor.
Care a fost cel mai provocator moment din viața de actriță?
Pandemia și ecourile ei. A fost încheierea unei etape care a dispărut, cu totul. M-am trezit într-o viață nouă, străină, nevoită să o iau aproape de la zero.
Cât de important este ludicul, în meseria ta?
Din ce în ce mai important. Pe măsură ce trece timpul viața se revelează din ce în ce mai complexă și mai serioasă, așa cum e normal pentru vârsta adultă. Adulții artiști însă trebuie să-și dea voie să se joace mult și sunt „condamnați“ să caute mereu acest echilibru între joaca și libertatea de care au nevoie în meserie și ipostaza de adult responsabil, la cârma propriei vieți.
Ce părere ai despre relațiile la distanță?
Hmmm… Nu pot să spun că am trăit asta, dar pot să-mi imaginez că nu e un lucru ușor. Cred că relațiile la distanță sunt posibile, dar e nevoie de o mare disponibilitate din partea ambelor părți să rămână, în mod egal, ancorate în poveste.
Cum reacționezi atunci când ești criticată, în mediul online?
℗PUBLICITATE
Prima reacție e una defensivă. Mă sperie și mă pune față în față cu imperfecțiunea mea, care e un lucru atât de firesc și de omenesc. Dar emoțional, mă atinge. După ce trece valul emoției și revin în plan rațional, înțeleg că e o chestiune de perspectivă și că n-ai cum să mulțumești pe toată lumea. Ba chiar ar fi indicat să nu.
Ce-ți place cel mai mult la tine, atunci când te privești în oglindă?
Ochii. Și zâmbetul meu, atunci când el este curat și autentic.
Ai apelat, de-a lungul timpului, la consiliere psihologică?
Sigur că da. Cred că sunt deja 10 ani de când, fără o frecvență constantă, merg la psiholog. Face parte din igiena personală. Recomand oricui. E nevoie să ieșim din paradigma conform căreia doar oamenii „bolnavi“, sau cu probleme mari trebuie să meargă la psiholog. Nu! Oricine vrea să-și îmbunătățească stilul de viață, relația cu sinele, relațiile cu ceilalți, să fie o versiune cât mai bună a sa, trebuie să meargă la psiholog.
Care este ultima piesă de teatru la care ai fost, în calitate de spectator?
Ultimul spectacol văzut a fost Azilul de moarte la Teatrul Bulandra, în regia lui Alexandru Dabija. De-abia a ieșit premiera. Să mergeți!
Care este cel mai recent gest romantic pe care l-ai făcut pentru partenerul tău de viață?
Am făcut căsătoria civilă. [râde]
Care este ultima minciună pe care ai spus-o?
Că pot să fac foarte multe lucruri într-o zi. Am făcut o parte si am căzut epuizată. Minciuna mi-o spusesem mie.
De ce crezi că te urmăresc oamenii, în mediul online?
Habar n-am, nici nu sunt foarte mulți. „Content-ul“ meu, ca să zic așa, nu prezintă mare interes pentru publicul larg. Cred că foarte mulți îmi sunt colegi, amici, cunoștințe, oameni din breaslă și publicul care vine la teatru.
Unde te putem vedea, în prezent?
Vă invit să urmăriți activitatea Teatrului Masca, acolo voi avea și eu o premieră, în curând. Cred că va redeveni un teatru important.
Între timp, vă aștept la spectacole la Teatrul Metropolis (Balena, California Suite), la Teatrul Dramaturgilor Români (Interesul general) la Unteatru (Risipire).
Și nu ratați 21 de Rubini care este acum, în cinematografe.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
