Muzica are puterea de a spune povești, de a vindeca suflete și de a ne aduce mai aproape unii de alții. Cornel Ilie, solistul trupei VUNK, este unul dintre artiștii care reușesc, prin versuri și melodii, să traducă emoțiile în sunete și să creeze conexiuni autentice cu publicul său. În acest interviu acordat în exclusivitate Paginii de Psihologie, Cornel vorbește despre ce înseamnă muzica pentru el, despre lecțiile pe care i le-a oferit viața și despre concertul special de pe 14 februarie, de la Sala Palatului – o seară care se anunță plină de emoție, dedicată iubirii în toate formele ei.
Trupa VUNK este, fără doar și poate, una cameleonică. Cum reușiți, chiar și după 30 de ani, să rămâneți la fel de uniți, dar diferiți, pentru publicul român?
Cred că secretul longevității noastre stă în echilibrul dintre autenticitate și adaptabilitate. Am fost mereu atenți la schimbările din jurul nostru, atât în muzică, cât și în societate, fără să ne pierdem identitatea. Ne-am permis să experimentăm, să ne reinventăm stilul, dar fără să ne îndepărtăm de esența VUNK. În plus, legătura noastră ca trupă s-a construit pe respect, prietenie și o viziune comună. Faptul că n-am încetat niciodată să ne dorim să spunem ceva relevant prin muzica noastră ne-a ajutat să rămânem aproape de public, indiferent de generație.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Nu de puține ori, ați vorbit deschis despre suferințele amoroase, dar și despre probleme de sănătate mintală. Cum au fost ele integrate de publicul vostru? Tu crezi în procesul terapeutic?
Muzica are o putere terapeutică incredibilă, atât pentru cei care o ascultă, cât și pentru cei care o creează. Am fost mereu sinceri în versurile noastre, am vorbit despre iubire, pierdere, vulnerabilitate, anxietăți – lucruri prin care toți trecem la un moment dat. Publicul s-a regăsit în aceste mesaje și cred că acesta este unul dintre motivele pentru care avem o legătură atât de puternică cu el. Cât despre procesul terapeutic, cred cu tărie în el. Fie că e vorba de muzică, de scris, de sport sau de mers la terapie, fiecare trebuie să-și găsească propriul mod de a-și înțelege și gestiona emoțiile.
Ce-ți spui în diminețile în care nu ești în cea mai bună formă?
Îmi spun că nimic nu e definitiv. Că orice stare trece, fie că e bună sau rea. Uneori, e nevoie doar să-mi dau timp, alteori trebuie să fac ceva concret ca să schimb perspectiva. În astfel de momente, muzica mă ajută cel mai mult, fie că o compun, fie că doar o ascult.
Deși vorbim de o trupă cu tradiție, vă adresați și publicului tânăr și foarte tânăr. Cum îi percepi pe tineri și pe adolescenți și care crezi că sunt nevoile lor muzicale?
Publicul tânăr este curios, energic și foarte deschis la nou. Nu mai consumă muzica doar pasiv, ci își creează propriile playlisturi, își descoperă artiștii preferați din toate colțurile lumii și este foarte conectat la trenduri. Cred că ceea ce caută cel mai mult este autenticitatea. Nu mai funcționează să-i „vinzi“ un concept artificial – trebuie să fii real, să oferi ceva ce chiar îl atinge.
De ce 14 februarie și de ce un concert simfonic, pentru prima dată la Sala Palatului?
℗PUBLICITATE
14 februarie este o zi simbolică, dar pentru noi nu este despre Valentine’s Day în sensul clasic. Este despre iubire în toate formele ei: iubire pentru muzică, pentru frumos, pentru oamenii care fac parte din viața noastră. Concertul simfonic este o premieră la Sala Palatului, dar nu este primul nostru proiect de acest fel. Am mai experimentat această combinație și ne-am dat seama că muzica VUNK capătă o altă dimensiune atunci când este îmbrăcată în aranjamente simfonice. Am vrut să oferim publicului o experiență unică, un spectacol cu care să rămână mult timp după ce ultimele acorduri se sting.
Dincolo de notorietate și fani, ați ales să faceți un concurs și pentru „anti-fani“. Cum v-a venit această idee și care este scopul acestuia?
Am vrut să schimbăm puțin perspectiva asupra ideii de „anti-fan“. De multe ori, cei care critică cel mai mult sunt aceiași care sunt cei mai atenți la ceea ce facem. Așa că am transformat această energie într-o provocare. Scopul nu este să convingem pe cineva să ne placă, ci să creăm o conexiune reală, să avem un dialog sincer și să demonstrăm că muzica poate aduce oamenii împreună, chiar și pe cei cu opinii diferite.
Cu ce sentimente ai vrea să rămână admiratorii, după concertul grandios pe care-l pregătiți?
Aș vrea să plece cu inima plină. Să simtă că au trăit ceva autentic, că s-au regăsit în muzică, că și-au amintit ceva frumos din viața lor sau că au descoperit ceva nou despre ei înșiși. Dacă măcar o persoană din sală simte că acest concert i-a oferit o emoție reală, atunci a meritat tot efortul.
Dincolo de muzică, ai talent și la scris, blogul tău bucurându-se de mult succes. Te-ai gândit să aduni toate aceste panseuri într-o carte?
Da, m-am gândit de multe ori. Sigur, am publicat deja o carte în 2019, despre povestea VUNK. Scrisul este pentru mine o altă formă de a exprima ceea ce simt, la fel ca muzica. O carte ar fi o continuare firească a ceea ce fac pe blog – un loc în care să adun gânduri, experiențe, povești. Când va veni momentul potrivit, cu siguranță voi face și acest pas.
© Credit foto: Alex Gâlmeanu
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
