fbpx
skip to Main Content
Credințe Limitative și Autosabotaj. Când Ceea Ce Spunem și Ceea Ce Facem Sunt Două Lucruri Diferite

Când ceea ce spunem și ceea ce facem sunt două lucruri diferite, se poate spune că o credință limitativă ne influențează decizia. Credințele noastre influențează, în esență, 95% dintre deciziile pe care le luăm. Ele formează bazele conceptului de sine, care determină modul în care ne vedem în raport cu lumea din jurul nostru. Etichetele pe care ni le punem, limitările pe care ni le impunem și așteptările pe care le avem sunt construite pe baza sistemelor noastre de credințe. Și dacă sistemele de credințe nu sunt aliniate obiectivelor pe care dorim să le atingem, atunci ne simțim adesea blocați.

Când observăm că se întâmplă acest lucru, s-ar putea să ne întrebăm: „Mă autosabotez?“ Există un milion de moduri în care ne putem autosabota. Motivele pentru autosabotaj sunt întotdeauna niște profunde probleme psihologice legate de inadecvare și de sentimentul că nu merităm. Ele provin dintr-o educație greșită sau din experiențe traumatice trecute. Autosabotajul este un comportament care ne subminează succesul, în ciuda propriilor dorințe, visuri sau valori. Autosabotajul este adesea manifestat printr-un dialog interior cu tentă negativă. Se întâmplă să gândim lucruri de genul: „Nu pot face asta!“, „Nu merit asta!“, „Dacă încerc, oricum voi eșua!“ Vocea critică interioară se formează în urma experiențelor noastre timpurii de viață. Fără să ne dăm seama, tindem să interiorizăm atitudini care au fost direcționate către noi de părinți sau alți adulți care ne-au îngrijit pe durata dezvoltării noastre. De exemplu, dacă părintele ne-a văzut ca fiind leneși, s-ar putea să ne simțim inutili sau ineficienți.

Convingerile limitative sunt de obicei „absolute“, „rigide“ și „finale“ și includ cuvinte precum „mereu“ și „niciodată“.

Să știm cum să depășim credințele limitative, astfel încât să putem merge mai departe, înseamnă să acceptăm despre noi lucruri la care ne-am împotrivit o viață. Acesta e motivul pentru care convingerile limitative sunt atât de omniprezente și de lungă durată. Depășirea credințelor limitative implică acceptarea faptului că deținem astfel de credințe, dar și că acele credințe induc o preferință pentru rezultatul de care ne temem cel mai mult – eșecul.

Creierul nostru este ca o fereastră murdară: filtrează tot ce „vede“, pentru a mulțumi convingerile existente.

Stereotipurile se bazează pe ideea de „echivalență“. Presupunem că oamenii care se încadrează într-un anumit grup sunt la fel și că se vor comporta în mod similar cu cei „asemeni lor“. De exemplu: „Femeile sunt neîndemânatice la volan“ sau „Imigranții sunt periculoși“. Prejudecata face generalizări, fără a analiza fapte reale. Iar pentru a-și confirma regula personală, oamenii folosesc chiar și excepții de la normă.

Credințele cuiva fac parte din identitatea sa personală. Ele determină cum ne simțim față de noi înșine, cum ne simțim față de ceilalți și ce simțim în legătură cu evenimentele și circumstanțele vieții noastre. Iar înțelegerea modului în care credințele ne influențează sentimentele este fundamentală, deoarece adesea maschează ce este real și ne prezintă în schimb o viziune falsă a realității, care există doar în imaginație. Numai că noi vom face alegeri pe baza acestei realități, așteptând să obținem rezultate specifice.

℗PUBLICITATE


Toată conștientizarea de sine și toată pozitivitatea din lume vor deveni insignifiante, dacă nu vom fi dispuși să renunțăm la povara credințelor limitative. Dar procesul de identificare a credințelor false și limitative presupune un efort „interior“. Totuși, fiecare dintre aceste credințe servește unui scop. Ele sunt acolo pentru că ne protejează de ceva. Iar acest „ceva“ se manifestă frecvent sub forma durerii. Asta înseamnă că fiecare dintre credințele respective are intenții bune și că aceste intenții se află acolo pentru a ne proteja de suferință. Cu toate acestea, frecvent, când vine vorba de limitarea credințelor, astfel de intenții pot fi greșite. S-ar putea să ne protejeze de durere pe termen scurt, numai că asta, din păcate, duce adesea la durere pe termen lung. Depășirea credințelor noastre limitative nu este ușoară. E nevoie de o doză semnificativă de muncă, introspecție și timp.

„Ne formăm sistemul de credințe încă de când suntem niște copii foarte mici, apoi înaintăm prin viață determinând producerea unor experiențe care să corespundă convingerilor noastre. Privește înapoi în propria viață și observă cât de des ai trecut tu printr-una și aceeași experiență.“ – Louise L. Hay

Fiecare disciplină de psihologie oferă abordări pentru tratarea credințelor false și limitative. La baza fiecăreia dintre ele, se află speranța de a ajunge la conștientizarea gândurilor, obținând de aici o mai bună înțelegere a propriului sistem de credințe.

Convingerile limitative ne pot împiedica să ne atingem potențialul și să reușim în ceea ce ne dorim. Ne pot face să ne simțim rău, din cauza propriei neputințe. Una dintre cele mai mari diferențe dintre cei ce reușesc și cei ce nu reușesc este capacitatea primilor de a localiza și elimina credințele limitative.

Este important să realizăm că nu suntem credințele noastre. Noi controlăm ceea ce credem, și nu invers. Singurul lucru care ne limitează în viață este credința noastră că există limite.

Simona Ioniță

Simona Ioniță este editorul AgentiaDeCarte.ro, autoare a trei cărți și blogger din 2008. Absolventă a Cursurilor Postuniversitare de Relații Publice, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea București). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Back To Top
×Close search
Caută