Știai că, fără să ne dăm seama, creierii noștri se modifică în mod constant în interacțiunea noastră cu alți oameni?
Explicația științifică
Oameni de știință, precum neurologul Lisa Feldman Barrett, explică cât se poate de clar și pe înțelesul tuturor acest fenomen al reglării reciproce a bugetelor noastre corporale.
După cum știm, noi, oamenii, suntem o specie socială, deoarece trăim în grupuri. Se pare că o parte din faptul că suntem o specie socială constă în faptul că ne reglăm reciproc bugetele corporale. Bugetul corporal este contabilizarea de către creierul nostru a resurselor corporale (cum ar fi apa, sarea, glucoza și așa mai departe) pe care trebuie să le consumăm și să le economisim.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Un exemplu de acțiune care consumă resurse, cum ar fi înotul sau alergatul, este ca o retragere din contul nostru. Acțiunile care ne refac resursele, cum ar fi mâncatul și dormitul, sunt ca niște depozite. Creierul nostru este atât de inteligent, încât încearcă să prevadă și să ne satisfacă nevoile biologice înainte ca acestea să apară, echilibrându-ne bugetul corporal în mod proactiv. Mai mult chiar decât influența pe care o exercităm unii asupra celorlalți în ceea ce privește bugetele corporale, se pare că ne putem chiar recondiționa creierul.
Este dovedit științific faptul că creierul nostru își schimbă propria cablare după noi experiențe, un proces numit neuroplasticitate. De exemplu, părți microscopice ale neuronilor noștri, numite dendrite, devin mai stufoase, iar conexiunile neuronale asociate acestora devin mai eficiente. Această muncă de remodelare necesită energie din bugetul corpului nostru, astfel încât creierul are nevoie de un motiv bun pentru a se răsfăța. Iar un motiv excelent este faptul că aceste conexiuni neuronale sunt folosite frecvent pentru a face față oamenilor din jurul nostru. Încetul cu încetul, creierul nostru se reglează pe măsură ce interacționăm cu ceilalți.
Creierii noștri dansează împreună
Bugetarea reciprocă a corpului are efecte măsurabile. Modificările din corpul unei persoane determină adesea schimbări în corpul altei persoane, indiferent dacă cei doi sunt implicați romantic, doar prieteni sau pur și simplu străini care se întâlnesc pentru prima dată. Atunci când suntem cu cineva la care ținem, respirația noastră se poate sincroniza, la fel ca și bătăile inimilor noastre, indiferent dacă suntem într-o conversație ocazională sau într-o discuție aprinsă. Acest tip de conexiune fizică se întâmplă între sugari și îngrijitorii lor, între terapeuți și clienții lor și între persoanele care sunt la un curs de yoga sau cântă împreună într-un cor. Adesea, ne oglindim mișcările unul altuia într-un dans de care niciunul dintre noi nu este conștient și care este coregrafiat de creierii noștri.
De asemenea, ne ajustăm reciproc bugetele corporale prin acțiunile noastre. Dacă ridicăm vocea sau chiar sprânceana, putem influența ceea ce se întâmplă în corpurile altor persoane, cum ar fi ritmul cardiac sau substanțele chimice transportate în sângele lor. Dacă persoana iubită sau copilul nostru are dureri, îi putem diminua suferința doar ținându-i mâna, nu-i așa?
Poate părea evident că relațiile de iubire sunt bune pentru noi, dar studiile arată că beneficiile depășesc ceea ce sugerează bunul simț. Dacă simțim că relațiile noastre sunt pozitive și grijulii, că suntem receptivi la nevoile celorlalți și că viața pare ușoară și plăcută atunci când suntem împreună, este mai puțin probabil să ne îmbolnăvim. O vorbă bună ne poate face bine și ne poate calma, mai ales la sfârșitul unei zile grele. O vorbă rea poate face fix contrariul.
Cu toate acestea, natura noastră socială comportă și unele dezavantaje. De asemenea, ne îmbolnăvim și murim mai devreme atunci când ne simțim singuri în mod persistent – posibil cu ani de zile mai devreme, pe baza acestor date. Fără ca altcineva să ne ajute să ne regleze bugetele organismului, purtăm o povară în plus.
℗PUBLICITATE
Puterea cuvintelor
Efectele cuvintelor pot fi atât de ample în interiorul nostru, pentru că multe regiuni ale creierului care procesează limbajul controlează, de asemenea, interiorul corpului nostru, inclusiv organele și sistemele majore care gestionează bugetul acestuia. Aceste regiuni ale creierului, cuprinse în ceea ce oamenii de știință numesc „rețeaua de limbaj“, ne ghidează ritmul cardiac în sus și în jos. Ele ajustează glucoza care intră în fluxul sanguin pentru a ne alimenta celulele. Ele modifică fluxul de substanțe chimice care ne susțin sistemul imunitar. Puterea cuvintelor nu este o metaforă: aceasta se află în cablarea creierului nostru.
Cât de departe pot merge aceste efecte? De exemplu, pot fi cuvintele dăunătoare pentru sănătate? În doze mici, nu prea. Atunci când cineva spune lucruri care nu ne plac, ne insultă sau chiar ne amenință siguranța fizică, s-ar putea să ne simțim groaznic, deoarece bugetul corpului nostru este solicitat în acel moment, dar nu există daune fizice pentru creierul sau corpul nostru.
Dar dacă suntem stresați iar și iar și iar, fără prea multe oportunități de recuperare, efectele pot fi mult mai grave. Stresul cronic face mai mult decât să ne facă nefericiți pe moment. În timp, tot ceea ce contribuie la stresul cronic ne poate altera treptat creierul și poate provoca boli în organism. Iar în această categorie intră lipsa de empatie, abuzul fizic, agresiunea verbală, respingerea socială, neglijarea severă și nenumăratele alte moduri creative prin care noi, oamenii, reușim să ne chinuim unii pe alții.
Pur și simplu, o perioadă îndelungată de stres cronic poate dăuna creierului uman. Studiile științifice sunt absolut clare în acest sens. Dacă suntem expuși la agresiune verbală în mod continuu, timp de luni și luni de zile, sau dacă trăim într-un mediu care ne taxează în mod persistent și neîncetat bugetul organismului, cuvintele ne pot într-adevăr răni fizic creierul. Nu pentru că suntem slabi, ci pentru că suntem oameni.
Avem o dilemă a condiției umane?
Se pare că cel mai bun, dar și cel mai rău lucru pentru sistemul nostru nervos este un alt om.
Atunci, cum putem să ne respectăm cel mai bine unii pe alții ca indivizi (care deseori nu sunt de acord), când suntem animale sociale care-și reglează reciproc sistemele nervoase pentru a supraviețui?
Ne place să fim liberi sau cel puțin să credem acest fapt. Însă libertatea vine întotdeauna la pachet cu responsabilitatea. Suntem liberi să vorbim și să acționăm, dar nu suntem liberi de consecințele a ceea ce spunem și facem. S-ar putea să nu ne pese de aceste consecințe sau să nu fim de acord că aceste consecințe sunt justificate, dar, cu toate acestea, ele au costuri pe care le plătim cu toții. Depinde de fiecare dintre noi să alegem să fim genul de persoană care face mai multe depuneri în bugetele corporale ale altor persoane decât retrageri.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
