Invitata mea de astăzi la rubrica #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine este proaspătă mămică, om de televiziune, ardeleancă 100%. Crede că mirajul acestei meserii nu dispare niciodată și iubește ceea ce face. Despre emoții, credință, vulnerabilitatea meseriei de mamă, dar și despre multe altele am discutat în rândurile de mai jos cu Cristina Șeulean.
Cum îți dorești să te descrie telespectatorii?
Cred că mi-ar plăcea ca telespectatorii să mă vadă așa cum sunt: pasionată, veselă și visătoare.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Cum ai ales cariera în televiziune?
Eram în școala generală când am spus prima dată că îmi doresc să fac televiziune. Apoi a fost o perioadă în care mi-am dorit să fac turism, să călătoresc prin prisma meseriei dar, în final, am ales să vin de la Târgu-Mureș la București pentru televiziune. Nu mai știu exact ce m-a determinat să aleg acest drum. Ceea ce știu este că am fost fascinată de tot ceea ce ținea de această lume și că profesoara mea de psihologie prezenta știri, și o întrebam mereu cum este să prezinte și cum pot să fac și eu să ajung să fac asta.
Oamenii simt atât emoții pozitive, cât și emoții negative – în cazul tău care este emoția cu care ai nevoie să înveți să faci pace?
Ah, cred că trebuie să învăț să gestionez emoțiile negative. Mă copleșesc.
Care este amintirea cea mai dragă, întipărită în minte de acasă?
Cea mai dragă amintire de acasă este momentul în care părinții mei au reușit să cumpere un apartament și m-au dus să-mi aleg camera, noi locuind într-o garsonieră. Dar cu la fel de mult drag îmi amintesc de vacanțele petrecute la bunici, de locul în care tata m-a învățat să înot, de rochițele în care mă îmbrăca mama, de cartofii prăjiți în untură ai bunicii mele, precum și de vacanțele cu cortul, alături de părinții.
Dacă ți s-ar oferi posibilitatea de a schimba domeniul de activitate, ai mai alege această cale?
Hmm. Asta chiar este o întrebare grea. Meseria mea este un vis împlinit. Iubesc mult ceea ce fac, dar, uneori simt nevoia de o schimbare, pentru că pe cât de frumoasă este această meserie, pe atât este de solicitantă. Dar îți intră în sânge, este greu să renunți. Chiar și acum când stau acasă cu bebelușul, îmi lipsește emisiunea. Încerc să mă uit zilnic, de acasă. Probabil că nu o să renunț vreodată.
Care este sacrificiul pe care nu l-ai face niciodată în numele carierei?
Nu m-aș uita pe mine de dragul carierei. Am învățat că eu contez.
Ce te deranjează cel mai mult la comportamentele oamenilor din social media?
Categoric mă deranjează faptul că oamenii din online au impresia că pot să judece și să spună orice, fără să se gândească la ceea ce pot să cauzeze, prin comentariile lor. Aici mă refer în general, nu raportat la activitatea mea. Nu am stârnit reacții negative în online.
Ești foarte caldă și calmă. Cum reacționezi când trăiești momente grele?
℗PUBLICITATE
Plâng foarte ușor și nici nu mă ascund. Când simt nevoia să o fac, plâng oriunde aș fi.
Ce sentimente te încearcă, în maternitate?
Vai, multe sentimente înainte de sarcină. Simt fericire multă, dar la fel de multă teamă. Însă cel mai mult simt liniște sufletească, parcă plutesc pe un nor de împlinire. Îmi doream mult să ajung în acest moment al vieții mele, chiar dacă l-am cam amânat. Acum miroase a bebeluș în casa noastră și este cel mai frumos miros pe care l-am simțit vreodată. Aș vrea să existe un parfum cu mirosul ăsta. Completează perfect haosul cu care încă ne confruntăm de când am venit acasă cu bebe Carol. Haos, adică adaptarea la noua viață, cu un omuleț firav, de care m-am îndrăgostit iremediabil, la primul scâncet. Bono, cățelul nostru, latră la fiecare plâns al micuțului și care este extrem de gelos de fiecare dată când îl țin pe Carol în brațe, lipsa somnului și multe lacrimi fără un motiv întemeiat, pentru că nu ai nevoie de motive să plângi în perioada asta.
Ce părere ai despre ședințele de psihoterapie?
Am făcut și eu terapie. E drept că abia atunci când simțeam că nu mai găsesc soluții. Cred că sunt necesare oricui, în această perioadă în care tot ceea ce vedem în jurul nostru ne afectează gândirea.
Ce rol joacă credința și momentele de rugăciune în viața ta?
Cred în Dumnezeu, mă rog în fiecare seară. Simt că îmi ascultă rugăciunile, dar nu sunt persoana care să-și găsească liniștea la biserică. Deși simt, din când în când nevoia să trec pe la biserică, cred că este mai important să fac bine și să gândesc bine, decât doar să bifez o vizită în casa Domnului.
Cum a fluctuat, în timp, stima ta de sine?
Asta cu stima de sine este lupta vieții mele. A fluctuat mult. A fost ba la pământ, ba deasupra norilor. Din păcate, nu am fost crescută să am încredere în mine, și asta a stat de multe ori în calea mea. Mereu spun că dacă aveam o stimă de sine mai mare, mutam munții din loc.
Care este activitatea zilnică care îți dă cele mai mari bătăi de cap?
Nu prea am bătăi de cap. De cele mai multe ori, încerc să văd partea bună. Poate că traficul din București îmi dă bătăi de cap.
Cum gestionezi mesajele venite din partea comunității tale online și care par să depășească anumite limite în sfera vieții personale?
Nu mă deranjează astfel de mesaje, sau cel puțin nu m-au deranjat până în prezent. În general caut să răspund frumos, chiar și celor care nu merită, sau pur și simplu ignor.
Dacă s-ar realiza un film biografic după viața ta, cine ai vrea să te interpreteze?
Dacă s-ar face un film biografic după viața mea, mi-ar plăcea ca Jennifer Aniston să mă interpreteze.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
