Auzeam deseori cum spuneam „trebuie“. „Trebuie să termin această sarcină“, „Trebuie să fiu mai bună“, „Trebuie să fac mai mult“. Uneori, chiar îmi spuneam asta cu voce tare, alteori doar în gând. Dar ce m-a surprins a fost încărcătura acestui cuvânt. Era ca o presiune constantă, ca o mână invizibilă care apăsa pe umerii mei.
Într-o zi, m-am întrebat: „Oare de unde vine acest «trebuie»?“. A fost un moment revelator să descopăr că acel „trebuie“ venea de la o parte la care mulți se referă ca fiind „criticul interior“, deși nu sunt convinsă că este numele cu care partea ar vrea să i ne adresăm. Pentru că, așa cum este orice parte din interiorul nostru, și aceasta este o parte cu intenții bune, care vrea să ne protejeze și să ne fie bine. Un critic bine intenționat, dar care uneori poate fi perceput ca necruțător, încercând să mă motiveze prin presiune. Așa credea el că mă ajută cel mai bine și mă ține în siguranță.
Acest articol își propune să exploreze această parte pe care o vom numi mai departe „criticul interior“, pentru a fi mai ușor de urmărit și înțeles. Însă te încurajez, când stai de vorbă cu această parte sau cu aceste părți (pentru că, uneori, avem mai mulți critici interiori), să o întrebi cum ar vrea să i te adresezi, ce nume ar dori să aibă. Vom trata acest tip de parte în profunzime, pentru a înțelege mai bine cum funcționează și cum poți lucra cu ea sau, mai bine zis, cum o poți ajuta să se dezvăluie și să ajute mai bine sistemul, folosind perspectiva oferită de modelul Sistemelor Familiale Interne (IFS).
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Ce este „criticul interior“?
„Criticul interior“ este un tip de parte din noi care joacă rolul unui evaluator strict. Această voce internă poate fi percepută ca severă, judecătoare și, uneori, chiar copleșitoare. Dar, conform modelului Sistemelor Familiale Interne, „criticul interior“ nu este rău în esență. Este o parte protectoare care crede că, prin critica sa, ne apără de pericole precum respingerea, eșecul sau judecata celorlalți.
Există mai multe tipuri de critici interiori, fiecare având un rol specific:
- Criticul perfecționist: te împinge să excelezi;
- Criticul comparativ: te compară constant cu alții;
- Criticul de control: se asigură că nu faci greșeli;
- Criticul rușinii: îți amintește de greșelile trecute;
- Criticul sabotor: te limitează, pentru a evita riscurile;
- Criticul punitiv: te pedepsește pentru greșelile percepute.
Indiferent de tipul său, scopul criticului este același: protecția. Cu toate acestea, așa cum spuneam, de multe ori, metodele sale pot fi dure și neproductive, iar uneori efectele lor pot fi dureroase.
Cum recunoști „criticul interior“
„Criticul interior“ este adesea subtil, dar extrem de influent. Iată câteva semne că este prezent:
- Gânduri critice frecvente: „Nu sunt suficient de bun(ă)“, „Ar fi trebuit să fac mai bine“.
- Presiunea cuvântului „trebuie“: folosirea acestuia pentru a motiva sau pentru a obliga o acțiune.
- Sentimente de rușine sau vinovăție: criticul accentuează greșelile sau defectele percepute.
- Perfecționism: teama de eșec împinge către standarde nerealiste.
- Reacții automate: evitarea, retragerea sau conflictul cauzate de teama de judecată.
Cum funcționează „criticul interior“, conform modelului Sistemelor Familiale Interne
Modelul Sistemelor Familiale Interne vede „criticul interior“ ca pe o parte protectoare, care se manifestă atunci când alte părți vulnerabile sunt în pericol. De exemplu:
- Criticul perfecționist poate proteja o parte vulnerabilă care s-a simțit judecată în trecut.
- Criticul rușinii poate preveni situații jenante sau umilitoare.
Criticii sunt adesea manageri – părți care încearcă să prevină rănirea sau activarea altor părți mai vulnerabile (cum ar fi cele exilate).
Cum poți lucra cu „criticul interior“
Lucrul cu „criticul interior“ începe prin curiozitate și compasiune. Este important să renunți la tendința de a lupta sau de a împinge acest tip de parte critică. Mai jos sunt câteva strategii utile:
1. Observă criticul cu curiozitate
℗PUBLICITATE
- Întreabă-te: „Ce încearcă să facă pentru mine această parte?“.
- Identifică mesajele pe care aceasta le transmite.
- Observă cum te face să te simți și ce reacții emoționale declanșează.
2. Conectează-te cu criticul ca parte
- Imaginează-ți această parte ca pe o persoană sau ca pe o entitate separată.
- Pune-i întrebări precum: „De ce încerci să mă protejezi?; Ce-ți dorești pentru mine?“.
Această abordare reduce polarizarea dintre Sine și critic, permițând o conexiune mai bună.
3. Validează intenția pozitivă a criticului
Chiar dacă metodele sale nu sunt cele mai productive, criticul are o intenție pozitivă. Poate încearcă să te protejeze de eșec, rușine sau respingere. Recunoașterea acestui fapt poate reduce tensiunea dintre tine și această parte.
4. Creează un dialog
- Fă un exercițiu de scriere, cum ar fi o scrisoare de la „criticul interior“ către tine, încurajează-l să-ți spună despre el, despre dățile în care te-a ajutat, despre ce s-ar întâmpla cu tine dacă n-ar mai îndeplini acest rol.
- Răspunde acestei scrisori din perspectiva Sinelui, folosind calm, compasiune și claritate. Arată-i cum o vezi și o înțelegi acum mai bine și mulțumește-i pentru tot ajutorul și efortul depus pentru a ține sistemul în siguranță și vorbește-i despre tine cel de acum, despre cum poți tu să-l ajuți pe el (să nu uităm că multe din părțile noastre au rămas la vârste mai mici decât vârsta noastră actuală și cred că și noi suntem mici, blocați uneori în anumite contexte).
5. Invită Sinele să fie prezent
Când simți că criticul devine prea puternic, întreabă-te: „Cum pot privi această situație dintr-un loc de calm și compasiune?“.
Concluzie: „Criticul interior“ ca aliat
Deși „criticul interior“ poate părea un obstacol, el este, de fapt, un aliat neînțeles care încearcă să te protejeze. Este o parte cu resurse și daruri pentru tine. Prin conectarea cu această parte dintr-un loc de compasiune și curiozitate, poți transforma relația cu criticul tău interior și poți crea un spațiu pentru vindecare și creștere.
Amintește-ți: cheia este energia Sinelui – calmul, claritatea și compasiunea pe care le poți aduce în orice moment. „Criticul interior“ nu trebuie să fie un adversar; poate deveni un partener de dialog, un ghid spre o versiune mai conștientă și mai integrată a ta, poate chiar „majoreta“ care te încurajează când ți-e greu.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
