Când ne simțim obosiți, stresați, iritați, când nu avem îndeplinite nevoile de bază (nevoile fiziologice, cele ce țin alimentație, somn etc) sau nevoile ce țin de siguranța personală, putem deveni furioși. Reacționăm cu furie la frustrare, critică sau amenințare. Ne putem simți, de asemenea, iritați de credințele, opiniile și acțiunile altor persoane și, prin urmare, furia ne poate afecta capacitatea de a comunica eficient făcându-ne să spunem sau să facem lucruri nerezonabile sau iraționale. Avem tendința să credem că nu suntem în regulă când experimentăm astfel de emoții, însă emoțiile noastre, chiar și cele negative, nu sunt proaste sau inadecvate. Sunt emoții pe care fiecare dintre dintre noi le experimentează la un moment dat.
Primele manifestări ale furiei sunt foarte asemănătoare cu cele ale fricii: o senzație neplăcută în stomac, piept și gât, inima bubuind. Asta pentru că furia, ca și frica, apare deseori ca reacție la amenințare, durere sau respingere. Dacă la frică reacționăm prin „luptă sau fugi“, la furie reacționăm, de cele mai multe ori, prin luptă, nu prin fugă. Când suntem furioși, sentimentele erup precum un vulcan, explodând, clocotind. Încercăm să dominăm situația care ne amenință. Cei care își pot controla furia sunt foarte norocoși.
Să fii furios pe persoana potrivită, în măsura potrivită, la momentul potrivit, din motivul potrivit și în felul potrivit – nu e lucru ușor – Aristotel
Furia poate fi exprimată în multe feluri. Semnele furiei sunt atât verbale, cât și non-verbale. La unele persoane poate fi clar că sunt furioase din ceea ce spun, din modul în care o spun sau din tonul vocii, dar și din încercarea de a arăta fizic mai mare (și, prin urmare, mai intimidant), din privire, încruntare sau încleștare a pumnilor. Unii oameni sunt foarte buni la internalizarea furiei lor și poate fi dificil de observat orice semne fizice ale furiei. Cu toate acestea, este neobișnuit ca un adevărat atac fizic să apară fără semne de avertizare.
Când suntem supărați, corpul nostru eliberează hormoni precum adrenalină și cortizol, aceiași hormoni eliberați atunci când suntem stresați. Ca urmare a acestor eliberări de hormoni, tensiunea arterială, pulsul, temperatura corporală și gradul de respirație pot crește, uneori până la niveluri potențial periculoase. Aceasta înseamnă că trupul și mintea se pregătesc pentru o luptă cu pericolul. Cu toate acestea, oamenii care se înfurie, de multe ori, nu își pot gestiona în mod eficient mânia și se pot îmbolnăvi, la fel cum stresul care este lăsat nerezolvat ne poate face rău. Corpurile noastre nu sunt proiectate să reziste la niveluri ridicate de adrenalină și cortizol pe perioade lungi sau foarte regulat.
Poți fi stăpânul a ceea ce face cineva, dar niciodată a ceea ce simte cineva. – Gustave Flaubert
Nu putem controla întotdeauna situația în care ne aflăm sau cum ne face să ne simțim acea situație, dar putem controla modul în care ne exprimăm furia. Ne putem exprima furia fără a fi agresivi verbal sau fizic.
℗PUBLICITATE
Mulți oameni cred că gestionarea furiei înseamnă să învățăm să o suprimăm. Furia este normală și va ieși la suprafață indiferent de cât de mult încercăm să o ascundem. Scopul adevărat al managementului furiei nu este acela de a o suprima ci de a înțelege mesajul din spatele emoției și de a-l exprima într-un mod sănătos, fără a ne pierde controlul. Când facem acest lucru, nu ne vom simți neapărat mai bine, ci vom avea mai multe șanse de a ne administra mai bine conflictele și de a ne consolida relațiile.
Dacă ne analizăm până la capăt furia, vom descoperi sentimente de durere și respingere pe care le ignoraserăm și vom deveni receptivi la nefericirea celor pe care suntem furioși.
Pentru a ne exprima furia în mod corespunzător, este necesar să fim în legătură cu ceea ce simțim cu adevărat. Furia noastră poate ascunde sentimente cum ar fi jena, nesiguranța, rănirea, rușinea sau vulnerabilitatea. Dacă am crescut într-o familie în care exprimarea sentimentelor a fost puternic descurajată, ca adult, este posibil să avem dificultăți în a recunoaște alte sentimente decât furia. Furia poate fi, de asemenea, un simptom al unor probleme de sănătate subadiacente cum ar fi depresia, trauma sau stresul cronic.
Când apare furia în cupluri, uneori există o teamă de abandon. În aceste cazuri, este o combinație de teamă și pierdere anticipativă care poate declanșa furia. De asemenea, incertitudinea – atunci când nu avem informații ample, poate să declanșeze furie. Și asta pentru că incertitudinea înseamnă „necunoscutul“, care tinde să fie înfricoșător pentru majoritatea oamenilor. Chiar și plictiseala poate genera furie sau iritare, deoarece poate exista un simț subtil al pierderii sau fricii asociate cu experiența de a nu ne angaja în ceva stimulativ sau productiv.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
