Dacă n-ar muri amar de oameni și economiile din lumea-ntreagă nu s-ar prăbuși rând pe rând în efect de domino, zău că multe dintre întâmplările din vremea COVID-ului ar fi de-a dreptul haioase. Miniștri și oficiali prinși „cu chiloții în vine“ la propriu în ședințe de pe ZOOM, măști făcătoare de minuni agățate ciorchine de retrovizoare și interacțiuni post-carantină încărcate de stânjeneală și neprevăzut.
Nu pentru toți masca și distanțarea socială sunt povară. „Nici înainte nu-mi plăcea să mă îmbrățișez și să mă pup cu toată lumea și eram de-a dreptul îngrozită când se-apropia ziua mea, căci, doream sau nu, primeam îmbrățișări din tot biroul.“ – mi-a povestit prietena mea bună. „Acum am scuza perfectă: nu putem, trebuie să păstrăm distanța! Mai ciudat e când mă întâlnesc prima oară cu străini, pentru o emisiune la care lucrez, și-mi fac apariția mascată în biroul lor. Am găsit, totuși, soluția potrivită: mă opresc în tocul ușii, cu masca «la picior» și stabilim protocolul – cu mască sau fără. Iar dacă intru fără, am grijă să triplez distanța cuvenită. O singură îmbolnăvire poate duce la anularea emisiunii și este situația de care, evident, toți ne ferim.“
Altă prietenă mi-a povestit că a fost admonestată pe stradă că „poartă botniță“ și a trecut prin mai multe situații ciudate. În microbuzul care a dus-o spre un oraș de provincie s-a lăsat cu controverse când a îndrăznit să atragă atenția cuiva să poarte mască. Omul a făcut cu greu un compromis: și-a pus masca. Dar pe bărbie. La polul opus, o întâmplare simpatică: după o primă întâlnire reușită, băiatul cu care se văzuse a vrut să o sărute. I-a luat minute bune până să-i pună timid întrebarea. (Nope, n-o să vă zic cum s-a terminat).
Am și-o prietenă care și-a dezvoltat o tehnică de apărare imbatabilă – „ignoră-i și blochează-i“ funcționează în mijloacele de transport în comun, unde se întoarce automat cu spatele când cineva ajunge periculos de aproape de ea.
S-o recunoaștem, respectarea spațiului intim n-a fost niciodată punctul forte al românilor. Zău dac-am văzut pe cineva vreodată să poposească după banda aceea care ne roagă să păstrăm limita de discreție în bancă. Și nici zvon de pandemie nu aveam, când domni și doamne de toate vârstele își doreau să stabilească relații intime cu mine la cozi în supermarket. „Jur că în România aproape am fost penetrat de bărbați stând la coadă în spatele meu și cărora le-am simțit răsuflarea fierbinte pe gât.“ – mi-a confirmat-o la un moment dat și un prieten britanic.
℗PUBLICITATE
O manevră de evitare a apropierii nedorite la casă în supermarket, am descoperit, e să interpui căruciorul – nu cel finuț, ci acela de cumpărături en gros – între tine și persoana din spate.
Mai greu este la saluturi – ne mai îmbrățișăm, ne strângem mâna, ne pupăm? Situația se complică exponențial atunci când la întâlnire se prezintă mai mulți prieteni. Fiecare cu propria viziune despre pandemie (COVID-ul a stricat relații de-o viață). Și dacă 3 se îmbrățișează și tu te retragi, ești privit ciudat. Ce funcționează: poziționează-te în așa fel, încât pe măsură ce îmbrățișările se petrec, tu să fii mereu spre exteriorul cercului. După atâtea luni de stat în casă, oamenii au devenit comozi, nu mai fac efort și, cu puțin noroc, până este rândul tău, lumea deja se plictisește.
Strânsul mâinii este și el pus temporar pe hold. Iar taberele s-au împărțit: unii psihologi și antropologi susțin că obiceiul va dispărea cu totul, alții cred că istoria va-nvinge. Sunt de a doua părere. Când strânsul mâinii a rezistat din secolul IX Î.C. încoace, e greu de crezut că un virus de secol XXI i-ar veni de cap. FYI, până și domnul Homer a scris în Iliada (da, „Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul“, acea Iliada) despre strânsul mâinii.
Sunt însă și vechi obiceiuri înlocuite de altele noi. Ați văzut cum toate mașinile au început să aibă câte-un buchet de măști la retrovizoare? Sfintele măști înlocuiesc icoanele până și-n mașinile iubitorilor de moaște, cu excepția situațiilor în care șoferii credincioși cred și-n teoria 5G (ați auzit-o, bănuiesc, pe-aia cu „masca-antenă 5G“).
La capitolul alte situații simpatice mai raportez: 3 încercări eșuate de a-i spune domnului de la benzinărie C.U.I -ul pentru factură – da, masca textilă e mai abilă în a înăbuși sunetul decât cea chirurgicală – și 5 drumuri x 5 kilometri pe traseul tur – ah, am uitat masca acasă – retur. N-am întâlnit încă un „n-aveți o mască în plus, vă rog?“, dar pandemia nu-i trecută și șanse există. Până v-amintiți și voi fazele haioase cu mască sau fără prin care ați trecut lunile astea, să vă mai spun așa: că întâlnirile pe ZOOM sunt într-adevăr mai epuizante (nu vi se pare) decât cele face to face, pentru că lucrăm mai mult să procesăm limbajul non-verbal și tonul vocii interlocutorului, că Emily Post Institute și-a actualizat celebrul ghid de bune maniere publicat periodic din 1922 încoace, cu sfaturi de „etichetă“ pe timpul distanțării sociale. Și că-n timp ce noi râdem, glumim și părăsim prea des incinta sau naștem noi teorii ale conspirației, economia mondială moare: suntem în cea mai gravă criză economică de la Al Doilea Război Mondial încoace, rata șomajului a atins, la nivel global, cel mai ridicat nivel din 1965 până azi, iar venitul pe cap de locuitor a scăzut cel mai mult din 1870!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
