Skip to content

Noi toți avem nevoie de iubire și conectare. Suntem în căutarea acelui partener de viață care să ne îndeplinească nevoile, lângă care să ne simțim protejați și mângâiați în momentele noastre grele. Cu toate acestea, trăim în relații în care ne simțim deconectați, neînțeleși, neapreciați la adevărata noastră valoare. Ne gândim rapid că o altă relație ne-ar salva, că omul de lângă noi, poate, nu este cel potrivit, că merităm pe cineva mai bun.

Acesta este discursul pe care îl aud cel mai des în munca de la cabinet: oameni care și-au pierdut încrederea în relații, în partener, obosiți pentru că „tot ei să încerce să salveze relația“. Le dau dreptate, la prima analiză așa pare, modelul e clasic: „cineva iubește prea mult“, iar „celuilalt nu îi pasă“. Așadar, ce se întâmplă în iubire? Cum putem să contribuim, astfel încât să avem relații cu sens și semnificație?

Atunci când intrăm într-o relație, prima fază este cea a iubirii romantice. Celălalt ne încântă cu felul său de a fi, ne surprinde și ne bucură faptul că felurile noastre de a fi pot să se completeze așa de bine. În plus – o confirmă și știința – mintea noastră îl proiectează pe celălalt la superlativ, pentru a se asigura că sunt puse bazele unei relații de lungă durată, îndeplinind astfel nevoia bazală de siguranță emoțională. Avem o senzație constantă de beatitudine, simțim că îl cunoaștem pe celălalt de o veșnicie și veșnicia celuilalt ne cunoaște pe noi. Pare că nici nu avem nevoie de cuvinte pentru a comunica, așa de bine ne înțelegem și suntem înțeleși. Cunoașterea reciprocă vine implicit, nu vorbim „în cuvinte despre noi“, dar fiecare presupune că celălalt știe ce nevoi are și cum să i le împlinească. Acesta este un prim indicator că relația trece în cea de-a doua fază, cea a luptei de putere – în care constatăm, de obicei, în contextul unor evenimente negative, că celălalt pare diferit, face lucrurile altfel, nu mai este acolo așa cum era, nu ne apără și nu ne înțelege nevoile. Reacționăm apărându-ne, dar asta înseamnă, de cele mai multe ori, reproș, învinuirea celuilalt, victimizarea noastră.

Prima dată când am conștientizat, în propria relație, că sunt implicată într-o luptă de putere a fost în momentul în care, după o zi lungă și grea, am ajuns acasă obosită, dar cu o mare nevoie de a mă conecta emoțional cu partenerul meu. I-am propus să ne uităm la un film (e o activitate în doi care ne relaxează). La finalul filmului, mi-am dat seama cât de târziu se făcuse, era noapte și deja mă gândeam la câte am de făcut a doua zi și la cât de obosită voi fi. În timp ce mintea mea era cuprinsă de această furtună emoțională, tot ce-am putut să spun cu voce tare și cu furie a fost „Nu înțeleg de ce ne pierdem nopțile cu filmele astea“.

℗PUBLICITATE



În următorul moment mi-am și dat seama că nu am procedat bine, dar eram copleșită de propria nevoie de a mă simți în siguranță și, în loc să exprim asta, strigam la partenerul meu. M-am simțit vinovată, așa că am început să plâng. Așteptam cu ardoare o îmbrățișare, care să refacă echilibrul dintre noi. Printre lacrimile mele, am putut să-l observ pe partenerul meu cum stătea blocat lângă mine. Simțeam deja cum în mintea mea se formează gândul „Nu-și dă seama că trebuie să mă ia în brațe? Stă acolo și nu-i pasă de mine“. Atunci a fost momentul în care m-am speriat de propriile gânduri, însă am reușit să spun „Iartă-mă, nu am știut cum să exprim asta, dar am nevoie de o îmbrățișare“. Nici nu am terminat bine propoziția și brațele lui m-au cuprins. Mi-am dat seama că acesta era un prim pas spre ceea ce înseamnă iubirea conștientă.

Toți vrem să avem siguranță emoțională, iar această nevoie nu se pune la îndoială. Ceea ce putem negocia este felul în care ne îndeplinim această nevoie. E important să reflectăm la felul în care reacționăm, când această nevoie nu ne este îndeplinită. Când vă simțiți răniți, spuneți ce anume vă face să vă simțiți în siguranță, iar în felul acesta veți găsi alinare în mod conștient din partea partenerului. Partenerul vostru are nevoie să știe de la voi ce vă liniștește, pentru a vă putea oferi acest lucru.

Vă invit să reflectați la faptul că o relație cu sens și semnificație se măsoară, în special, în deschidere și curiozitate pentru lumea din care vine partenerul. Doar știind în mod conștient ce îi aduce siguranță celuilalt, putem să îi oferim iubirea noastră. Călăuziți-vă în relații întrebând: Cum ai nevoie să te iubesc?

Andrada Lupșe – psiholog autonom în terapia cognitiv-comportamentală și în formare în terapia relațională, doctorand în domeniul Psihologiei Cognitive Aplicate. Promovează ideea de a le oferi oamenilor șansa de a-și înțelege emoțiile, gândurile și comportamentele, astfel asigurându-și accesul la o viață cu sens și semnificație. Crede în importanța relațiilor sănătoase în cuplu, familie, comunitate.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0