Ce facem atunci când copiii noștri ne spun că suntem proști sau folosesc alte cuvinte care ne jignesc și ne rănesc? Ignorăm comportamentul și așteptăm ca el să dispară? Pedepsim copilul pentru ceea ce a spus? Cum ar trebui să ne comportăm ca părinți?
De ce folosesc copiii cuvinte pentru a ne jigni?
Atunci când vrem să corectăm un comportament este foarte important să înțelegem de ce un copil se manifestă într-un anumit mod. Mai exact, avem de identificat ce s-a întâmplat înainte ca el să ne jignească? Fiecare părinte sau îngrijitor trebuie să își observe cu atenție copilul, motivele putând varia de la caz la caz. Explicațiile din culisele unor astfel de comportamente pot fi, de exemplu: faptul că am întrerupt copilul din ce făcea; faptul că l-am certat în fața cunoscuților – lucru care îi amenință stima de sine; faptul că i-am luat jucăria preferată sau am aplicat o altă pedeapsă; faptul că nu ne ținem promisiunile; faptul că nu îi oferim atenția de care are nevoie în acel moment. În toate aceste situații și în multe altele, copilul poate simți furie, iar unul dintre modurile în care copiii își pot manifesta furia este prin a folosi cuvinte care sunt interpretate de mintea adultului ca fiind jignitoare.
Ca adulți, am putea iniția un exercițiu de imaginație și să ne punem în toate situațiile menționate mai sus. Putem lua fiecare exemplu și îl putem adapta vieții noastre. Cum ne-am simți noi dacă cineva ne-ar întrerupe atunci când suntem implicați într-o sarcină care este importantă pentru noi? Cum ne-am simți dacă cineva ne-ar critica în fața altor persoane? Cum ne-am simți dacă cineva ne-ar lua un lucru la care ținem mult? Cum ne-am simți dacă un prieten nu și-ar ține promisiunea și n-am mai merge la concertul, piesa de teatru sau meciul la care era planificat să mergem? Cum ne-am simți dacă am avea nevoie să vorbim cu cineva drag și ne-ar respinge apelurile de mai multe ori? Probabil am simți o constelație de emoții și am experimenta cele mai variate emoții, de la furie la frustrare, umilință, tristețe, nedreptate (asta ca să enumerăm doar câteva). Exact așa se pot simți și copiii noștri, iar din lipsa unor abilități de autoreglare emoțională se implică în comportamente care, pe moment, sunt greu de înțeles.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Chiar își doresc copiii să ne jignească?
De cele mai multe ori, copiii nu își doresc să își jignească părinții. Mulți copii știu cum este să fii jignit și știu că acest lucru rănește. Ei nu folosesc acele cuvinte cu intenția de a răni sau de a încurca viața părintelui. Folosirea acelor cuvinte este, de cele mai multe ori, o manifestare a energiei reprezentate de variate emoții pe care nu știu cum să le stăpânească. Este modul lor de a ne transmite că sunt furioși și consideră că purtarea noastră în acea situație a fost nedreaptă față de ei.
Pentru a putea face față acestui comportament este foarte important să nu luăm personal ceea ce auzim. Acele cuvinte pot fi o manifestare a furiei, iar noi trebuie să aflăm ce anume a declanșat acea emoție. Ce anume s-a întâmplat? Psihologia relațiilor ne îndeamnă să punem lucrurile în context și să căutăm sensul comportamentelor în care se implică cei din jur.
Copiii au nevoie de validare și de reguli
După ce am aflat ce anume s-a întâmplat, este foarte important să aflăm dacă copilul cunoaște semnificația cuvântului pe care l-a folosit și dacă știe cum se pot simți oamenii când cineva le spune acele cuvinte – dacă nu cunosc sensul cuvântului este indicat să le explicăm ce înseamnă. Mulți copii pot răspunde chiar și la întrebarea „De ce ai folosit acel cuvânt?“ Apoi, îi putem aminti de regula familiei (dacă această regulă nu există, ea se poate dezvolta): „Noi folosim cuvinte frumoase atunci când vorbim. Nu îi jignim pe alții. Exprimăm emoțiile și nevoile în cuvinte.“ Pentru a modela comportamentul unui copil, este nevoie ca părinții să stabilească reguli. Aceste reguli nu au rolul de a îngrădi libertatea copilului, ci rolul de a-i ghida comportamentul și de a-l proteja de ceea ce i se poate întâmpla rău. Este foarte important să avem această discuție cu copilul, după ce el și noi ne-am calmat.
℗PUBLICITATE
Atunci când este în mijlocul evenimentului, când tocmai a spus acele cuvinte, copilul nu are capacitatea de a asculta argumentele noastre logice și raționale. Ne putem gândi la noi ca adulți – după ce am aflat, spre exemplu, că nu putem primi o mărire de salariu, ne-am dori să auzim că este în regulă să ne simțim furioși. În acel moment, nu ne prea ajută să vină cineva cu argumente raționale și cu soluții la problema noastră.
Atunci când stabilim reguli pe care vrem ca cei mici să le respecte este foarte important să-i comunicăm copilului și care vor fi urmările sau consecințele nerespectării regulii. Trebuie să alegem un limbaj adecvat vârstei copilului, pentru ca acesta să înțeleagă regula și consecința încălcării ei. Aceste consecințe pot fi: mai puțin timp (se precizează exact timpul) pentru a se juca pe calculator. Consecințele nu trebuie să depriveze vreodată copilul de nevoile lui fizice (hrană, protecție, timp în aer liber) și psihologice (respect, conectare emoțională, conversații etc.). Nu îi putem retrage niciodată afecțiunea noastră sau nu îl putem șantaja emoțional deprivându-l de dragoste și timp petrecut alături de noi.
Cum să ne controlăm furia?
Așa cum punctam și anterior, jignirea este foarte frecvent o manifestare a furiei. După ce copilul s-a liniștit, putem vorbi cu el despre furie și modul în care o putem gestiona în mod constructiv. Copii învață să își regleze emoțiile prin modelare comportamentală. Ei își privesc părinții și îi imită. Oare cum ne controlăm noi furia? Ascultăm muzică, ne plimbăm, respirăm, medităm? Putem exersa cu copilul mai multe strategii pentru reglarea furiei și putem descoperi împreună cu acesta ce funcționează și ce nu funcționează.
Este foarte important să facem distincția între copil ca persoană și comportamentul său. Dacă ne-a jignit, nu înseamnă că el este un copil rău, ci comportamentul lui a scăpat de sub control. Îl putem întreba ce anume a simțit și dacă spune că s-a simțit furios, îl putem întreba dacă a simțit că nu mai are control asupra propriilor reacții. Apoi, îl putem întreba ce crede că ar putea face data viitoare pentru a nu lăsa furia să îl mai controleze. Copii trebuie să știe că ei au puterea de a face ceva în privința reacțiilor sale. „Ce ai putea spune data viitoare pentru a mă face să înțeleg că ești furios (fără a folosi cuvinte jignitoare)?“ Pentru mai multe exemple concrete, pot fi parcurse lecturi precum: Parenting: cum să creștem copii inteligenți emoțional și Inteligența parentală.
Dezvoltarea autocontrolului necesită timp. Din punct de vedere biologic, structurile creierului care se ocupă de autocontrol (cortexul prefrontal) și conexiunea acestuia cu amigdala nu sunt pe deplin maturizate până în jurul vârstei de 25 de ani. Ca părinți și îngrijitori, nu ar trebui să ne așteptăm ca un copil să își schimbe comportamentul de pe o zi pe alta. Poate și noi vrem să nu mai ridicăm tonul la cei mici și încă nu reușim mereu să ne controlăm. La fel ca noi, și ei învață, au nevoie de exercițiu și răbdare pentru a deveni mici experți.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
