Cum am ajuns să includem cuvântul „burnout“ în limbajul cotidian? – Pagina de Psihologie
skip to Main Content

Deși, conceptul de burnout a luat naștere în anii 1970, abia în 2019 Organizația Mondială a Sănătății l-a inclus în Clasificarea internațională a bolilor, descriindu-l ca pe „un sindrom rezultat în urma stresului cronic de la locul de muncă, care nu a fost gestionat cu succes“. Această definiție a recunoscut că epuizarea este mai mult decât o simplă problemă a angajaților; ea este o problemă organizațională, care necesită o soluție organizațională.

Din păcate, majoritatea corporațiilor au pus pe umerii angajaților sarcina rezolvării problemei. Există o nevoie masivă de intervenții la nivel strategic și simt această nevoie ori de câte ori una dintre conexiunile mele își împărtășește sentimentele în sau în afara sesiunilor de coaching și de mentorat pe care le facilitez.

Epuizarea, depresia, stresul – toate acestea existau și înainte de COVID-19, dar din 2020 s-au întețit.

Din aprilie 2020, locurile de muncă pentru aproximativ 81% din forța de muncă globală au fost complet sau parțial închise și un număr imens de angajați a început să lucreze de acasă. Acest experiment neașteptat și neplanificat a făcut ca burnoutul să se transforme în epidemie.

Criza actuală i-a făcut pe oameni să se simtă epuizați atât fizic, cât și emoțional. Cei mai mulți dintre noi încercăm să facem totul – job, exerciții fizice, relaxare, socializare – într-un spațiu pe care nu l-am folosit anterior pentru toate aceste lucruri.

Margaret Wehrenberg, expertă în anxietate și autor de carte, spune: „Când oamenii sunt supuși unei perioade lungi de stres cronic, imprevizibil, ei dezvoltă «anhedonie comportamentală», ceea ce înseamnă pierderea capacității de a simți plăcere în activitățile lor.“

Natasha Rajah, profesor de psihiatrie la Universitatea McGill, a declarat că longevitatea pandemiei a contribuit la sentimentul că timpul se mișcă foarte diferit: „Există, cu siguranță, o schimbare în modul în care oamenii raportează amintirile și experiențele cognitive. Au mai puține detalii despre amintirile lor. Este posibil ca oamenii să-și formeze mai greu amintiri de lucru și să aibă o capacitate redusă de a reține lucrurile, de a manipula gândurile și de a planifica viitorul.“

℗PUBLICITATE



Ce spun statisticile? 

În colaborare cu mai mulți profesioniști, jurnalista și autoarea Jennifer Moss a creat un sondaj care analizează starea epuizării și bunăstării în timpul crizei Covid-19. Cu sprijinul Harvard Business Review, ei au colectat feedback de la peste 1.500 de repondenți din 46 de țări, din diverse sectoare de activitate, roluri și niveluri de vechime. Statisticile au arătat clar că burnoutul este o problemă globală; iată câteva cifre alarmante:

  • 89% dintre respondenți au declarat că viața lor profesională se înrăutățește.
  • 85% au declarat că bunăstarea lor a scăzut.
  • 56% au declarat că sarcinile de muncă au crescut.
  • 62% dintre persoanele care se luptau pentru a-și gestiona volumul de muncă au suferit de epuizare „des“ sau „extrem de des“ în ultimele trei luni.
  • 55% dintre respondenți nu au simțit că au reușit să-și echilibreze viața de acasă cu cea de la muncă.
  • 25% s-au simțit incapabili să mențină o legătură puternică cu familia, 39% cu colegii și 50% cu prietenii.
  • Doar 21% și-au apreciat nivelul de bunăstare ca fiind „bun“, iar aproximativ 2% l-au considerat-o „excelent“.

Cum am ajuns aici?

Suprasolicitarea a fost cel mai invocat motiv pentru epuizare și scăderea bunăstării. O cercetare efectuată de Gallup (în martie 2020) a arătat că riscul de epuizare profesională crește semnificativ atunci când săptămâna de lucru a unui angajat este, în medie, mai mare de 50 de ore și crește și mai mult, la 60 de ore. Unele organizații au permis angajaților mai multă flexibilitate, dar prea multe altele nu! 

Suferim acum și de epuizarea Zoom-ului… Este demonstrat faptul că apelurile video sunt mai dificile pentru noi din punct de vedere fizic și psihic, deoarece creierul nostru consideră că este mai provocator să procesăm nonverbalul, precum expresiile faciale și limbajul corpului.

Criza COVID-19 a intensificat nivelurile extreme de burnout pe care le experimentăm astăzi. În primele săptămâni ale pandemiei, majoritatea dintre noi ne așteptam să se termine într-o lună sau două. Și, iată-ne, după aproape cincisprezece luni, în mijlocul unei pandemii de burnout… Iar dacă nu întreprindem acțiuni structurate și solide acum, ne vom confrunta cu un coșmar total cât de curând!

Gabriela Blaga

Project manager creativ cu peste 10 ani de experiență în companii din top Fortune 500, bun comunicator, coach, trainer, „mama“ start-up-ului Innerpreneur, un om care crede că suntem ceea ce dăruim, iar toate experiențele pe care le trăim și persoanele pe care le întâlnim apar atunci când este potrivit pentru evoluția noastră.

Caută