Cum am conștientizat că am o relație de lungă durată cu anxietatea, convinsă fiind că pot vedea viitorul

Am încheiat luna iubirii și a mărțișorului, iar eu vă invit să continuăm să ne gândim la relații. Astăzi, vă propun să vorbim despre o altfel de relație, una tot de lungă durată.

Obișnuiam să cred că superputerea mea este faptul că pot vedea în viitor. Nu, nu chiar ca un supererou adevărat, dar pe cuvânt că puteam să prevestesc tot ce ar putea să meargă rău într-o proaspătă relație, cum va decurge un job nou și care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla la acesta, cum va fi în club (săptămâna care urma) când trebuia să ies cu prietenii și asta în detaliu, de la cine va exagera cu băutura, la cât de multe pahare va bea ca să ajungă într-o stare de ebrietate, până la când va începe prima dramă și ora la care vom părăsi clubul. Cum va decurge o discuție cu o persoană pe care o plac mai puțin sau cu o persoană cu care aveam un conflict.

Eram convinsă că faptul de a putea anticipa toate aceste lucruri este o calitate imensă în ceea ce mă privește, mai ales că implica foarte puțin efort și era ceva foarte natural să mă gândesc constant la următorul pas; în ciuda faptului că îmi consuma foarte multă energie. 

Pe măsură ce viața devenea tot mai complicată și se instala stresul, pe măsură ce întâmpinam obstacole mai serioase, am observat că acest simț al meu s-a dezvoltat și mai tare, prevedeam totul în detaliu, aspect care mă epuiza, nu mă lăsa să dorm. În același timp mă împingea să fac lucrurile la timp, să mă grăbesc mereu și să bifez fiecare sarcină care îmi era trasată sau pe care mi-o trasasem singură. Eram constant în viitor, în ciuda durerilor de cap și a contracturilor la nivelul spatelui, care mă făceau să mă mișc mai lent și chiar să gândesc mai încet, chiar dacă la fel de mult. Mă mândream cu faptul că gândesc mult, mi se părea că e semn de inteligență, lucru foarte important pentru mine, doar știm cu toții că „frumusețea e trecătoare“. Și nu eram singura, aveam prietene care, de asemenea, îmi spuneau că gândesc foarte mult, termen cunoscut în limba engleză ca overthinking – purtat adesea ca o medalie de onoare, în limba română vorbim despre îngrijorare (adică, activitate mentală repetitivă, incontrolabilă și cu valențe negative).

Când confundăm anxietatea cu performanța 

Am descoperit târziu că ceea ce mi se întâmpla era de fapt anxietate. Și dacă descrierea de mai sus vi se pare vagă, aveți dreptate, pentru că anxietatea este teama difuză fără obiect, este o stare de neliniște persistentă pe care o resimțim în tot corpul. Anxietatea constă în anticiparea unui pericol și se asociază cu o tensiune musculară și vigilență, necesare pregătirii pentru un pericol așteptat (teama este proiectată în viitor), precum și cu un comportament precaut și evitant. Deși cu toții putem simți anxietatea ca fenomen normal ce face parte din viață la un moment dat, există și o anxietate tulburătoare, excesivă sau care este inadecvată situației. Iar aceasta poate ajunge până la nivelul de tulburare anxioasă generalizată.

Anxietatea se manifestă prin:

• îngrijorare excesivă; 
• sentiment de agitație excesivă (similar cu cel care apare atunci când ne aflăm în pericol, precum puls accelerat, transpirația palmelor, tremur și gură uscată); 
• dificultăți de concentrare; 
• memoria de scurtă durată poate fi afectată; 
• tulburări ale somnului, care se traduc fie prin insomnii, fie prin treziri bruște în timpul nopții; 
• evitarea situațiilor sociale, dacă vorbim de anxietate socială;
• și chiar atacuri de panică.

Iar când vine vorba despre „de ce“, răspunsul este amplu, iar cauzele multiple. Pot fi medicale, atunci când există boli cardiovasculare, diabet, hipertiroidism, sevraj alcoolic etc. Însă anxietatea poate apărea și ca urmare a unei traume, expunerea la stres prelungit, personalitate, mediu și chiar factori genetici. 

Și pentru că trăim într-o lume și într-o eră în care stresul este întâlnit pretutindeni și a devenit unul accentuat în contextul pandemiei, dar și al celorlalte evenimente care se întâmplă în lume, anxietatea, dar și alte tulburări afective au înregistrat o creștere foarte mare a incidenței.

Conform psihiatrului și autorului cărții Îmblânzirea anxietății, dr. Judson Brewer, anxietatea are o formulă destul de simplă: frică + incertitudine = anxietate.

℗PUBLICITATE

---

---

Adică, exact ce trăim noi de aproximativ doi ani. Desigur, nu spun că toată lumea are anxietate acum, sau că aceasta este disfuncțională în toate cazurile, să nu uităm totuși ca ea pornește de la un mecanism care ne ajută să supraviețuim. În plus, vă recomand să consultați un specialist și să nu vă diagnosticați singuri. Suntem în 2022, iar dacă nici acum nu ne considerăm demni să cerem ajutor specializat atunci când simțim că ceva nu e în regulă, atunci când?

Literatura de specialitate și studiile clinice vin și cu câteva sugestii, despre cum să gestionăm stresul și anxietatea. Strategii pe care le-am testat, fiind eu însămi într-o relație de lungă durată cu anxietatea, fără să-mi dau seama. Pentru că deși anxietatea nu este tăcută, chiar deloc aș putea spune, poate fi destul de șireată și, asemenea depresiei, te minte. În plus, creierul nostru este leneș, iar homeostazia se instalează și în lipsa unui echilibru perfect, așa că ne putem obișnui sau putem crede că orice ni se întâmplă e un lucru normal. 

1. Prima sugestie este psihoterapia, de altfel recomand lucru acesta și când nu suferiți de vreo tulburare mintală, singura diferență poate fi specializarea în aceste cazuri. 

2. Exercițiile de relaxare și respirație. Abundă internetul și este dovedit că sunt foarte eficiente, iar pentru eficiență maximă, este recomandat să fie introduse de către un psihoterapeut (specialist în mindfulness).

3. Somn, somn și iar somn. Lipsa acestuia declanșează în creier aceleași mecanisme care ne fac sensibili la anxietate. Este demonstrat științific faptul că lipsa somnului ne afectează starea mentală. Acesta este momentul în care ne refacem în urma stresului, iar nivelul cortizolului, denumit și hormonul stresului, scade.

4. Evitați alcoolul. Deși pe moment alcoolul amorțește simțurile, acesta are un efect negativ asupra sănătății, perturbă calitatea somnului, prin urmare a doua zi după consumarea lui te vei simți mai anxios.

5. Sport. Mișcarea face bine. Din toate punctele de vedere. Ne ajută să descărcăm stresul și să eliberăm hormoni responsabili cu starea de bine, cei mai importanți fiind endorfinele, oxitocina, serotonina și dopamina. Mișcarea este cel mai bun antidepresiv. Dacă ești extrem de stresat, atunci mișcarea ușoară va fi mai benefică, pentru că nu supune corpul la și mai mult stres. 

6. Evitarea cafelei, aceasta suprastimulează sistemul nervos central și astfel crește și nivelul cortizolului (pe care vrem să îl păstrăm în doze normale, el fiind doar în acest caz necesar și benefic.)

În final, nu mă gândesc la despărțirea de anxietate, ci la gestionarea ei, pentru că poate fi un răspuns normal la o situație periculoasă și este un semnal că ceva trebuie schimbat în viețile noastre.