skip to Main Content

Anxietatea este o stare emoțională, necesară supraviețuirii și asociată unor reacții automate de luptă sau fugă, determinând în organism comenzi esențiale, în caz de pericol iminent. Aceasta ar fi, pe scurt, înșiruirea de calități pe care le deține această emoție, atât de blamată și hulită. Adevărul este că există și situații în care apare mai timid, fie după o perioadă îndelungată de tensiune constantă, fie ca răspuns imediat al unui eveniment presant. Oricum ar fi, fiecare om experimentează, cel puțin o dată în viață, un episod anxios. Unii dintre noi se pot confrunta, însă, cu ceea ce specialiștii în domeniul sănătății mintale numesc anxietate disfuncțională. Aceasta din urmă se identifică printr-o stare de frică intensă, tensiune, tremur, pupile dilatate, respirație sacadată, mușchi încordați, neîncredere în propria persoană, privire încețoșată, atac de panică și senzația că totul în jur se năruie.

Dacă rolul anxietății funcționale este acela de a ne ajuta să navigăm cu vigilență pe traseul vieții, în cazul tulburării de anxietate, activități cotidiene simple, precum mersul la muncă, utilizarea mijloacelor de transport în comun, interacțiunea socială, magazinele din propriul cartier, pot deveni adevărate provocări. Anxietatea disfuncțională se resimte pentru o perioadă mai lungă de timp, se concentrează pe evenimente din viitor și ne determină să fim extrem de vigilenți, până acolo, încât rămânem într-o stare permanentă de alertă și tensiune.

Experții în neuroștiințe consideră că această anxietate poate determina un grad ridicat de vigilență, în care creierul caută pericole noi sau cunoscute, chiar și atunci când factorii reali sunt neutri, și nu negativi.

Multiplele fețe ale anxietății

Primul pas pe care îl putem face atunci când simțim că lucrurile ne depășesc este să apelăm la un specialist (fie că vorbim de psihoterapeut, psiholog sau alt specialist în sănătate emoțională). Nu sunt în măsură să ofer sfaturi, însă, dacă pot recomanda ceva este să nu ne autodiagnosticăm cu ajutorul „doctorului“ Google și nici să nu credem tot ce ne spune mintea.

Unul dintre instrumentele de bază de care ne putem folosi este și lectura. În acest sens, lucrarea Îmblânzirea anxietății, de Judson Brewer, ne poate ajuta să învățăm să descoperim factorii declanșatori, dar și să-i dezamorsăm, prin mindfulness și alte tehnici utile, cu eficiență dovedită. Pentru câteva exerciții simple și accesibile de prezență conștientă, vă recomand și colecția de exerciții Practica mindfulness, creată de psihologul Gáspár György.

Fie că vorbim despre anxietate generalizată, tulburare de panică, anxietate de separare, anxietate socială, este indicat să înțelegem și să conștientizăm faptul că există soluții, cu ajutorul cărora putem naviga mai ușor prin tot acest vârtej emoțional. Despre importanța diagnosticării am vorbit cu psihologul și psihoterapeutul integrativ Sabina Strugariu, care subliniază: „A avea o stare anxioasă nu înseamnă a avea un diagnostic de anxietate, așa cum a fi triști nu ne face depresivi, și a fi obosiți nu ne transformă în persoane epuizate emoțional“. Așadar, nimic nu este la voia întâmplării în economia noastră psihică și, în calitate de ființe vii și conectate la tot ce este viu în jurul nostru, vom avea senzații și emoții, gânduri și stări, în acord cu realitatea noastră internă și externă. Ar fi de dorit să ne cultivăm curiozitatea cu privire la propria noastră funcționalitate, prin puțină psihoeducație și, la nevoie, să apelăm la un specialist instruit în tratarea tulburărilor și a anxietăților disfuncționale.

Ar fi indicat să urmăm acest traseu ‒ completează Sabina Strugariu ‒ „pentru a putea normaliza reacțiile și emoțiile noastre mai intense sau nefamiliare și a le acorda la contextul în care apar, înainte de a suprapune o durere de cap cu o răceală, cu o bronșită cu un astm, cu o pneumonie, cu un cancer la plămâni ș.a.m.d. Așa cum încercăm să înțelegem că nu toată suferința fizică este invalidantă și că există foarte multe modalități de intervenție și acțiune, atunci când identificăm corect un simptom și îl putem pune în contextul unei cauze și al unui tratament“.

Strategii pentru îmblânzirea anxietății

Una dintre modalitățile prin care ne putem îmblânzi anxietatea este să începem să ne observăm. Cu alte cuvinte, să ne familiarizăm cu propriul corp, cu emoțiile și sentimentele pe care le trăim. Recunoscând în corp anxietatea, o putem înțelege mai bine atunci când o experimentăm. Nu este nevoie să fim specialiști, pentru a observa reacții precum transpirație abundentă, iritabilitate, dificultate în a ne concentra, ori de a sta nemișcați, de a înghiți, sau de a nu fi încordați.

Mai apoi, odată ce am identificat starea emoțională, este important să o observăm unde se simte în corp. Judson Brewer consideră că: „De vreme ce fiecare eveniment pe cale să se întâmple este iminent și singurul lucru de care putem fi siguri este faptul că lucrurile sunt incerte, anxietatea își poate face apariția în aproape orice loc, situație sau moment al zilei“.

℗PUBLICITATE



Mai exact, putem avea senzația de gol în stomac, durere în piept, dorința de a fugi, ori de a îngheța etc. Este important de știut că multe dintre simptomele anxietății pot fi asemănătoare cu unele caracteristice urgențelor medicale.

Deși poate părea ciudat, observarea semnelor și a simptomelor aferente poate fi un bun instrument, prin care să ținem anxietatea sub control. Astfel, verbalizând „inima îmi bate cu repeziciune, simt că trăiesc anxietate“, asta ne poate aduce în momentul prezent și implică focalizare, iar senzațiile pot fi domolite, ușor-ușor.

Putem cere permisiunea hipervigilenței de a încetini lucrurile. Putem face acest lucru chiar în activități banale, precum shopping-ul. Pe scurt, putem să ne distragem atenția, concentrându-ne pe produsele din raft, ori citind etichetele acestora sau, pur și simplu, uitându-ne la alte persoane ce se află în acel magazin.

O altă strategie de îmblânzire a anxietății este însăși respirația. Îmi permit a spune, cu scuzele de rigoare, că respirația este, de multe ori, subapreciată. În schimb, ea are un mecanism intrinsec de reglare a emoțiilor și a stărilor interioare, care ne poate ajuta în momentele-cheie ale anxietății.

Întoarcerea în prezent, la „aici și acum!“, poate fi un exercițiu facil, dar și provocator de realizat. Totuși, specialiștii în domeniul sănătății mintale ne încurajează să apelăm la aceste mecanisme de coping, prin câțiva pași simpli, întrebându-ne: „Ce zi este astăzi?“, sau „Cum se simte cămașa pe care o purtăm?“. Dacă adăugăm detalii (de genul „este moale, este catifelată, este de culoarea X, textura Y“), asta ne ține creierul concentrat pe aceste elemente, făcând mai puțin loc gândurilor anxioase.

Ceea ce este important de reținut este să încercăm mai multe modalități prin care să ne liniștim. În anumite zile, vom putea pune în aplicare anumite trucuri, alteori, acestea nu vor fi de folos și avem nevoie de recalibrarea lor. De mare ajutor aici ne vor fi și cele 40 de modalități de îmblânzire a anxietății, pe care le vom găsi, în curând, în noua carte a lui James Withey.

Anxietatea se naște în familie

Vorbim, cu o mare lejeritate, despre anxietate și, în același timp, stigmatizăm cu aceeași ușurință persoanele care își fac curaj să afirme că se confruntă cu astfel de provocări. Sabina Strugariu estimează, în acest sens: „A vorbi despre sănătatea psihică nu înseamnă doar a avea un discurs presărat cu cuvinte din literatura de specialitate: anxietate, depresie, mindfulness, parenting, burnout, gaslighting ș.a.m.d., întrucât cunoaștere nu înseamnă înțelegere și, uneori, din dorința de a transmite o idee sau o trăire, uităm să ținem cont de proprietatea cuvintelor și de importanța lor. Însă, așa cum suntem curioși să înțelegem cum ne funcționează corpul și cum îl putem menține sănătos (odihnă, alimentație, mișcare etc.), ne putem dezvolta și curiozitatea și interesul de a ne educa cu privire la procesele psihice, tiparele noastre cognitive și reacțiile noastre emoționale, astfel încât să știm să identificăm în mod corect ceea ce simțim și gândim, pentru a putea acționa spre binele nostru și pentru a-i putea sprijini și pe cei din jur în a fi bine cu ei“.

Provin dintr-o familie cu un puternic bagaj anxios. În fapt, ar fi fost improbabil ca eu însămi să nu fi făcut cunoștință cu anxietatea și să nu mă fi simțit copleșită de ea. Există studii care ne spun că anxietatea se cultivă în familie și, dincolo de predispoziția genetică, avem și o modelare comportamentală. Părinții care nu știu cum să-și gestioneze anxietatea, și care, fie o neagă, fie o exagerează, nu fac altceva decât să o lase moștenire generațiilor viitoare. Ce am înțeles la fel de bine, după ce am început un proces terapeutic, este că viața cu anxietate este un rollercoaster de toată frumusețea, de care ne putem bucura, dacă suntem conștienți și deschiși să-i cunoaștem traseul.

Bianca Sîrbu - contributor senior, jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută
Coșul de cumpărături
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0