Skip to content

Ne considerăm liberi ca păsările cerului, de cele mai multe ori fără să ne dăm seama că suntem mai mult decât dependenți și lipiți de telefoanele inteligente, care înglobează toată viața noastră (e-mailuri, contacte, poze, discuții, liste). Suntem îngenuncheați dacă le pierdem sau dacă sunt descărcate, ajungând chiar să dezvoltăm adevărate drame în acele momente.

Traversăm haotic, mergem pe stradă lipiți de ecrane, tresărim la orice bip, legăm prietenii fără o bază concretă și fără nicio legătură propriu-zisă. (De multe ori, ne place poza de profil a cuiva și apăsăm instinctiv butonul prin care-i cerem prietenia, fără a ști nimic despre persoana respectivă, cu atât mai puțin despre intențiile pe care le are.) Ne amăgim că avem zeci, sute de prieteni, fără să fim sinceri cu noi înșine și să realizăm că niciodată, dar niciodată mediul offline, adică realitatea, nu va sta pe același taler cu online-ul, lumea cyber (unde totul pare roz și orice tangență cu realul, respectiv cu problemele aferente, poate distruge tot ceea ce am clădit pe acea pagină de socializare, inclusiv amicițiile, care se pot destrăma la un simplu „block“). Ne schimbăm de dragul celorlalți, folosim aplicații care ne fac pe placul altora, facem orice pentru a fi în centrul atenției, pentru a ne gâdila ego-ul și pentru a ne acoperi alte lipsuri din viața reală, convinși fiind că, prin aceste extensii ale mâinilor noastre, ne putem găsi mai ușor fericirea.

Desigur, nu trebuie să împroșcăm cu noroi orice înseamnă tehnologie și puterea pozitivă pe care o poate avea. (Ea ne ajută să ne conectăm cu persoane aflate la capătul pământului sau, de exemplu, să putem fi operați de roboți etc.) De asemenea, multe dintre cuplurile actuale s-au format sau s-au cunoscut în spațiul social media.

Reversul medaliei este că o colecție impresionantă de fotografii, personaje, personalități și posibilitatea de a fi la un click distanță de o persoană publică dă frâu liber și oamenilor mai puțin bine intenționați. De asemenea, nu putem să nu discutăm și despre hate-ul online, despre impactul pe care acest spațiu îl poate avea în viața reală, despre ușurința cu care putem comenta sau umple de negativism ceva sau pe cineva, fără a ne gândi la repercusiuni. Totodată, dezvoltarea unor afecțiuni precum FOMO, JOMO, FOPO etc. sunt specifice erei digitale, manifestându-se de la cele mai fragede vârste și până la adulți în toată regula.

De departe, însă, cel mai important dezavantaj pe care online-ul îl poate aduce (prin ramificațiile sale) este acela că ne arată cât de singuri ajungem să fim. Amânăm, până când nu mai avem ce să ne spunem unii altora, pentru că știm ce au mâncat, unde au călătorit, care le este situația maritală, unde lucrează, ce reușite au și… tot ce ne-ar mai putea interesa sunt doar lucruri insignifiante. Lipsa timpului, într-o eră în care trebuie să fim ubicui pentru a face față listei de sarcini cotidiene, ar trebui să ridice anumite semne de întrebare și să ne aducă într-un moment în care să putem frâna și duce această activitate pe o viteză inferioară, astfel încât să intrăm într-un echilibru real cu noi înșine, dar și cu cei din jurul nostru.

Fotograful american Eric Pickersgill a creat o serie de fotografii sub titlul „Removed“, menite să ne amintească ce ciudată este poziția în care stăm lipiți de telefon.

Mai precis, din fiecare portret realizat au fost eliminate prin editare dispozitivele electronice aflate în mâinile persoanelor ce le utilizau. Iar imaginea rezultată de fiecare dată a fost destul de grăitoare, în sensul că oamenii se uitau la mâinile lor goale sau la spațiul pustiu dintre palme, ignorând oportunitățile minunate de a se conecta uman cu persoana aflată alături. Cadrele sunt, așadar, destul de triste și înfricoșătoare, având un puternic impact emoțional. Ele au rolul de a ne trezi la realitate, așa încât să lăsăm deoparte gadget-urile. Calibrarea contextuală în activitatea cotidiană este absolut necesară și, oricâte responsabilități am avea, oricât ne-am aduce joburile acasă, raportarea la realitatea de facto, palpabilă, este mai mult decât bine-venită. A-ți da sign out după o zi în care ecranul telefonului a fost activ pe tot parcursul zilei este unul dintre lucrurile de care nu ar trebui să uităm – indiferent că în preajmă se află un copil, partenerul sau familia extinsă. Viața cyber nu are echivalent în viața reală, iar dragostea nu se oferă prin emoticoane și seen-uri; ea se oferă prin conectare, iubire, atașament, prezență conștientă și timp de calitate petrecut alături de oamenii care înseamnă ceva pentru noi.

℗PUBLICITATE



Păstrarea relațiilor sănătoase și educarea celor mici într-un mediu propice dezvoltării lor implică, printre altele, acordarea unor momente în care să fim cu totul acolo, fără să tresărim și să ne întrerupem pentru alte discuții, mesaje, e-mailuri etc. Nu știm încotro va evolua tehnologia, însă chiar și așa ceea ce nu avem voie să dăm la schimb cu ușurință este sufletul nostru, ce are maximă nevoie de conectare și afecțiune – lucruri pe care nu le poate obține cu ajutorul ecranelor.

Bianca Sîrbu - contributor senior, jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0