Suntem în plină sesiune de examene, astfel că mai toți studenții, în această perioadă, ar trebui să stea cu burta pe carte și să învețe. În realitate, motivația multora poate să fie la cote scăzute și procrastinarea „în floare“. De-a lungul anilor mei de studenție, dar și în viața profesională, am observat că am tendința de a amâna o sarcină, până în punctul în care ajung pe ultima sută de metri. În consecință, bazându-mă pe principiul lui Bandura, că „stabilirea scopului şi autoevaluarea procesului învăţării constituie unul dintre cele mai importante mecanisme motivaţionale ale învăţării“, pentru a-mi crește șansele de reușită și motivația, am recurs la un set de strategii care, de-alungul timpului, au dovedit că în cazul meu dau rezultate.
Dacă ai și tu de lucru la capitolul „amânare“ sau știi pe cineva în această situație, sper ca următoarele idei să fie de mare ajutor.
Fixează-ți ținta cât mai sus
De multe ori, m-am bazat pe faptul că sunt o persoană inteligentă și cu vaste cunoștințe (chiar dacă nu foarte specifice, dar care măcar acoperă un nivel mediu). Acest lucru m-a făcut frecvent să nu pun accentul pe rezultat, mulțumindu-mă cu note de „trecere“. Mulți studenți pornesc de la premisa că trebuie „să iau 5, și să scap de el“ (de examen). Totuși, stabilind ștacheta atât de jos, există posibilitatea ca nici măcar acest prag să nu fie atins. Din contra, atunci când îți stabilești un prag înalt, efortul depus va fi direct proporțional cu scopul vizat – lucru demonstrat și de studiile efectuate: motivația e dependentă de scop, iar elevii cu mai multe reușite depun un efort mai susținut în realizarea sarcinilor. În consecință, pentru următorul examen, stabilește-ți ca obiectiv să iei cel puțin un 8.
Din păcate, acest lucru nu este de ajuns. E nevoie să și înveți…
Creează-ți o rutină de învățare – fă-ți un program de învățare, într-un mediu propice
În ceea ce privește obiceiurile mele de învățare, tergiversarea mă făcea să ajung, de exemplu, cu câteva zile înainte de un examen, fără a fi parcurs măcar o dată întreaga materie. Trebuia, în consecință, să stau și ziua și noaptea citind și învățând, fără să mai fac nimic altceva sau reducând la minimum activități precum dormitul sau mâncatul, în efortul de a recupera timpul pierdut. Și, de cele mai multe ori, o mare bucată din curs rămânea tot neînvățată. Am realizat că este necesar să îmi concep un program de învățare care să acopere întreaga materie și să se întindă pe o perioadă mai lungă.
Astfel am ajuns să îmi definesc sarcini precise, care să trebuiască îndeplinite pe niște perioade strict determinate. Programul de învățare pe care vi-l elaborați trebuie să se întindă pe un interval de timp suficient cât să vă permită să îmbinați toate activitățile pe care le faceți de obicei și să mai lase o marjă și pentru neprevăzut (de exemplu, o gripă). Sarcinile de învățare pot fi stabilite în funcție de structura cursurilor, având însă grijă ca unitățile să nu reprezinte nici un volum prea mare (care să devină apăsător), însă nici un volum insuficient (care să ducă la ratarea țintei). Folosiți-vă de principiul lui Premack, conform căruia, dacă implicarea într-o activitate de mare frecvenţă este condiţionată de executarea prealabilă a uneia cu frecvenţă redusă, prima activitate devine întărire pentru cea din urmă.
Programul de învățare trebuie musai presărat cu autoadministrarea de recompense și pedepse, în funcție de reușita sau nerespectarea lui. Abordați recompensele și pedepsele atât la nivel punctual (de exemplu, „Dacă nu termin săptămâna asta ceea ce am de făcut, în weekend nu voi ieși cu băieții la bere“), cât și la nivel general (de exemplu, „Dacă nu termin tot ce mi-am propus în sesiunea asta, la final nu voi pleca în vacanță la schi“).
℗PUBLICITATE
Este util să vă creați un grafic pentru a vă autoevalua progresul și a monitoriza mai ușor îndeplinirea sarcinilor. Acest lucru ajută la menținerea motivației pentru scopul propus. De asemenea, evidențierea progresului crește sentimentul de satisfacție personală care, la rândul său, permite menținerea comportamentul adecvat.
Nu în ultimul rând, comportamentul de învățare va fi menținut și de un mediu propice învățării. Marie Kondo povestește în cartea ei, Magia ordinii, cum nu putea să înceapă să învețe, până nu făcea curat pe birou. Succesul respectării programului de învățat poate depinde inclusiv de cât de luminos este spațiul de lucru sau cum sunt organizate mobilele și decorațiunile. Eu, pe peretele din fața biroului, mi-am pus un poster cu o pădure. Iar când ridic ochii din laptop și văd copacii, asta mă ajută să mă transpun pentru câteva secunde într-un alt plan și să mă relaxez.
Adoptă tehnici de învățare potrivite personalității tale și care să pună accentul pe calitatea memorării, nu pe cantitate
Eu nu am o memorie bună. Iar stilul meu de învățare este unul activ. Astfel, în ceea ce privește strategiile, am optat pentru citirea activă (sublinierea cu marker a aspectelor importante, metoda RICAR) și realizarea de rezumate sau conspecte ale cursurilor și materialelor bibliografice (parafrazând ideile din curs, se produce o memorare implicită a informației). În acest fel, informația va rămâne fixată în memorie pentru mai mult timp și va facilita munca de recapitulare, pe care este bine să o faci înaintea marelui examen.
E util să depistezi cât mai curând ce fel de stil de învățare se potrivește personalității tale, pentru a eficientiza procesul și a alege strategiile de învățare potrivite. De exemplu, unor persoane care au un stil de învățare auditiv le va fi mult mai ușor să învețe ascultând cursurile înregistrate în prealabil și discutând cu un grup de colegi (grupul de studiu), față de strategiile menționate mai sus.
Iată și alte strategii care ameliorează procesul de învățare:
- Alege-ți momentul de studiu în funcție de perioada maximă de eficiență (dimineața).
- Folosește metoda „autotestării“, metoda itinerariului sau alte metode care se bazează pe imagerie.
- Apelează la mantrele motivaționale.
Toate acestea merită încercate în diferite combinații. Dar, până atunci, baftă în sesiune!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
