Dificultățile care ajung, din ce în ce mai des și în volum mare, în actualitatea oamenilor moderni reușesc să-i descurajeze extrem de ușor. Indiferent că vorbim despre probleme de natură personală sau profesională, rezultatele sunt aceleași. Psihologii care se confruntă cu astfel de situații în practica terapeutică spun foarte clar că speranța este singura… speranță.
Desigur, restabilirea speranței (sau instalarea ei) în realitatea oricăruia dintre noi este un proces îndelung și complex, mai ales dacă persoana în cauză este mai puțin deschisă către acest gen de atitudine și credință.
Ce este speranța?
Mulți ar putea spune că invocarea speranței este un act de lașitate, un gest reflex „împrumutat“ de la struț, care obișnuiește să se ascundă de realitate, introducându-și capul în nisip în așteptarea vremurilor mai bune. În realitate, speranța este un proces cognitiv nuanțat, care implică concepte psihologice binecunoscute, cum ar fi stabilirea obiectivelor, asumare și restructurare cognitivă.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
„Speranța nu este o negare a ceea ce este, ci o convingere că situația actuală nu este tot ceea ce poate fi“, explică Thema Bryant, doctor în științe, fostul președinte al APA (American Ppsychological Association). „Poți recunoaște că ceva nu este în regulă, dar și că sfârșitul poveștii nu a fost încă scris“, continuă specialistul.
Renumitul psiholog C. Rick Snyder spunea în anul 1980 că speranța este „capacitatea fiecărui individ de a găsi soluții care să-l ajute să-și atingă obiectivele și de a se motiva să meargă până în pânzele albe pentru îndeplinirea lor“.
Spre deosebire de optimism, care reprezintă pur și simplu așteptarea unui viitor mai bun, speranța este orientată spre acțiune, iar vestea bună este că vorbim despre o abilitate care poate fi învățată și exersată.
„Folosim adesea cuvântul «speranță» ca sinonim al cuvântului «dorință», ca și cum speri ca mâine să plouă“, a declarat Chan Hellman, profesor de psihologie și director fondator al Centrului de Cercetare Hope de la Universitatea din Oklahoma. „Dorința, însă, este pasivă față de un scop, iar speranța se traduce prin acțiune și înseamnă luarea măsurilor în acest sens“, conchide acesta.
În anul 2006 a fost publicat, în lucrarea Social Indicators Research, un studiu în cadrul căruia li s-a cerut participanților să-și noteze obiectivele pe care vor să le atingă și căile posibile de a ajunge la acel obiectiv. „Identificați unde vă aflați în prezent și apoi generați mai multe modalități de a ajunge acolo“, i-a îndemnat pe participanți Jennifer Cheavens, profesor de psihologie la Universitatea de Stat din Ohio.
Rezultatele studiului au fost impresionante. După opt săptămâni, participanții au declarat că simt că au mai mult sens în viață, că le-a crescut stima de sine, experimentând mai puține simptome de anxietate și depresie.
Pe lângă efectele pozitive asupra sănătății mintale, studiile demonstrează că speranța are efecte pozitive și în cazul pacienților care au fost diagnosticați cu boli cronice. Alte lucrări au descoperit, de asemenea, că speranța este un factor de protecție împotriva tulburării de stres post-traumatic. „Dacă am perspectiva că ceva mai bun este posibil în viitor, atunci pot îndura mai bine provocările de astăzi“, a spus dr. Chan Hellman.
6 tehnici care te ajută să-ți antrenezi capacitatea de a spera
Speranța, așa cum spuneau specialiștii de mai sus, este o acțiune, iar amplificarea ei se poate realiza prin terapii de reorganizare psihologică și comportamentală. O schimbare la nivel de mentalitate și de obiceiuri vine la pachet cu posibilitatea de a-ți asigura un viitor mai bun.
- Obiectivele mici permit realizări dese
Dacă faci primii pași către speranță, obiectivele mari s-ar putea să te copleșească, distrugându-ți capacitatea de a-ți imagina succesul. În contrapartidă, obiectivele mai mici permit realizări mai dese, care pot evidenția posibilitatea de progres și te pot ajuta să ajungi mai ușor la obiectivul dorit.
„Pe măsură ce vezi că ceea ce faci are rezultatul scontat, îți va fi mult mai ușor să continui“, a spus Shara Sand, psiholog clinician din New York City. De asemenea, mai spun specialiștii, foarte important este ca obiectivele tale să fie specifice și concrete. Speranța înseamnă îmbrățișarea posibilităților, de aceea este mai ușor să-ți menții speranța atunci când simți că obiectivele tale sunt realizabile.
- Rămâi ancorat în realitate și în colectivitate
Speranța poate apărea în mod izolat, dar crește atunci când ești conectat la un colectiv care te susține și te inspiră. Atunci când ești înconjurat de oameni plini de speranță, care te încurajează și-ți spun că obiectivele tale sunt realizabile, îți este mai ușor să treci peste obstacolele care apar în calea ta.
„Beneficiul real al apartenenței într-o comunitate are sens în momentul în care apar obstacole în calea realizării lucrurilor plănuite. Faptul că ești înconjurat de oameni care au reușit, exemple vii, îți garantează că totul este posibil“, explică Jacqueline Mattis, decan al Facultății de Psihologie de la Rutgers.
- Pregătește-te să treci peste eșecuri și să încerci (și) o cale diferită
Pe drumul spre atingerea obiectivelor, la un moment dat, ai putea fi pus în situația de a alege un drum diferit față de cel pe care ai mers până acum. Acela este momentul în care nu trebuie să te simți descurajat, motivația fiind mai importantă decât oricând în astfel de situații.
„Încearcă să vezi eșecurile ca pe informații noi despre strategiile care funcționează și cele care nu funcționează, apoi modifică abordarea și obiectivul, astfel încât să-ți menții dorința“, a spus Gallagher. „În loc să abandonezi speranța, încearcă o nouă cale către obiectiv sau redefinește drumul în funcție de obiectivul final sau de valoarea din spatele acestuia“, continuă acesta.
- Reflectează asupra trecutului
Speranța, prin natura ei, este axată pe viitor. Dar reflectarea asupra trecutului poate, de asemenea, să te încurajeze, să-ți ofere și mai multă speranță, mai ales dacă simți că ți se clatină nădejdea.
„Voi cere oamenilor să fie propriile lor «modele de speranță», reflectând asupra unei perioade în care au realizat ceva cu adevărat dificil în viața lor, când au ales să ia măsuri“, afirmă Hellman. Acest tip de reflecție poate fi utilă, în special pentru cei care suferă de depresie sau pentru cei care au o stimă de sine scăzută.
„I-am invitat pe pacienții mei să adune dovezi că au reușit să treacă peste situații dificile în trecut, iar această metodă de lucru îi ajută să identifice instrumentele pe care le pot folosi în situația lor actuală“, declară Kathryn Gordon, psiholog clinician care a dezvoltat un cadru de lucru pentru pacienții cu înclinații suicidare.
- Sărbătorește victoriile
Cuantificarea succeselor de-a lungul călătoriei către un obiectiv te poate ajuta să-ți aduni forța necesară pentru a merge mai departe. De regulă, atunci când realizăm ceva, nu știm să ne bucurăm sau să sărbătorim acel succes, pentru că mintea noastră se concentrează către următorul lucru pe care-l avem trecut pe lista cu sarcini de rezolvat. Specialiștii ne încurajează să ne acordăm o pauză și să ne permitem să ne bucurăm pentru ce am obținut, pentru ce am trăit, pentru ce am realizat și abia apoi să facem următorul pas către următorul obiectiv.
De exemplu, imaginează-ți că scopul tău este să lucrezi la o anumită universitate. S-ar putea să nu ai această poziție astăzi, dar s-ar putea să faci o activitate similară cu cea pe care ai face-o în acel loc de muncă, fie că ești la catedră, fie că ești implicat într-o activitate de cercetare.
- Practică zilnic exercițiul speranței și transformă-l într-o realitate a vieții tale
Indiferent dacă o recunoști sau nu, speranța este înrădăcinată în credință și face parte din procesul de schimbare pozitivă, fie că activitatea ta se concentrează pe terapie, cercetare sau predare. Pentru unii dintre noi, chiar și simpla prezență la terapie sau la un curs de psihologie – ca psiholog, pacient, client sau student – este un act plin de speranță, care se bazează pe credința că evoluția și schimbarea sunt posibile.
„Psihologia nu este doar studiul a ceea ce este, ci și studiul și punerea în aplicare a transformării și a vindecării atât la nivel individual, cât și la nivel de comunitate“, a spus Bryant.
Citește și: