Da, așa este… Vin sărbătorile! Și, inevitabil, vom avea aceleași gânduri automate: „Au mai trecut 365 de zile și s-au scurs peste 8.000 de ore din viața mea… Ce mi-a adus fericire?… Ce m-a întristat?… Am realizat ce mi-am propus?… Sunt bine cu mine, persoana de acum?…“ Oricare ar fi gândurile ce ne revin în minte, modul în care le gestionăm ține doar de noi, iar atitudinea față de sărbători este una personală. În familia mea, de exemplu, fiecare trăiește sărbătorile diferit de ceilalți. Eu sunt plină de voie bună, cu idei de cadouri, de activități, fredonez tot timpul câte o melodie tematică și am un zâmbet de neșters, soțul meu își face bilanțul anual și, din când în când, se mai molipsește de spiritul sărbătorilor cu ajutorul unei turte dulci sau cu o ciocolată caldă, iar cel mic visează cum să-l prindem pe Moș Crăciun asupra faptei și să-l păstrăm la noi.
Vă invit la un scurt exercițiu de imaginație. Dacă închideți ochii pentru câteva secunde și vă gândiți la sărbătorile petrecute în familia de origine, ce vă vine în minte? Simțiți un miros anume, vă apare în fața ochilor figura vreunui cunoscut, simțiți pe piele textura pijamalei preferate în care îl așteptați pe Moș Crăciun sau, poate, vă răsună în minte un colind care vă bucura urechile în copilărie? Ce emoții vă traversează, atunci când vă amintiți toate aceste detalii? Emoții de bucurie, tristețe, entuziasm, teamă, nerăbdare, fericire? Atitudinea pe care o avem astăzi față de sărbători are o foarte strânsă legătură cu modul în care trăiam sărbătorile în familia de origine. Însă, oricare ar fi emoțiile trăite, lăsați-le să existe! Nu putem schimba trecutul, dar putem schimba modul în care ne raportăm la el. Să fim conștienți de aceste emoții, să recunoaștem că fac parte din noi și, în același timp, să fim conștienți că astăzi putem proceda altfel – începând prin a ne bucura de viața noastră din acest moment. Ne putem face planuri, putem sărbători sau putem simți tristețe, putem plânge, dar să nu uităm că aceasta este doar o perioadă care va trece. Și viața va curge în continuare.
Câteodată, avem tendința de a supraestima ce și cât putem realiza într-un an, construindu-ne așteptări nerealiste și împovărându-ne cu multă presiune. Un an înseamnă mult, dar… nu chiar atât de mult! Unele planuri au nevoie de timp și faptul că nu s-au realizat într-un an nu înseamnă că trebuie să renunțăm la ele sau că nu am făcut tot ce ținea de noi ca ele să se îndeplinească. Mai avem în față încă multe ore, precum și energie pentru a lucra la ele! În același timp, e o dovadă de cunoaștere și respect față de sine, atunci când admitem că, poate, e momentul să renunțăm la unele proiecte care ne-au consumat prea multe resurse, fiindcă nevoile noastre sunt altele în prezent.
℗PUBLICITATE
Dacă uneori vă simțiți ca Grinch în preajma sărbătorilor și vă enervează fericirea celorlalți, aflați că doar o „bucățică“ de fericire se află sub controlul nostru. Fericirea e o stare de spirit temporară, ce nu poate fi atinsă doar aspirând la ea. De fapt, circa 48% din fericirea personală e determinată de încărcătura genetică, iar o altă parte consistentă – de experiențele trăite recent. Și, în realitate, încercarea de a nu te gândi la ceva negativ foarte probabil va înrăutăți situația, făcându-te să te gândești și mai mult la ideea de care te ferești. Pur și simplu, alocați 5 minute pentru a nu vă gândi la un elefant roz și… veți vedea în ce direcție se vor îndrepta gândurile voastre!
Așadar, în loc să alergăm după fericire, mai bine alegem să trăim o viață plină de sens. Fiecare dintre noi alege ce anume e semnificativ pentru el, indiferent că este vorba să petrecem timp cu familia, să-i ajutăm pe cei mai puțin norocoși decât noi (implicându-ne în activități de voluntariat sau dăruind ceva), să ne focalizăm pe finalizarea unor proiecte la locul de muncă ori să călătorim. Nu există o singură cale corectă de a ne petrece sărbătorile, așa că cea mai bună este propria cale!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
