Abilitățile socio-emoționale stau la baza unei vieți sănătoase și armonioase atât când vine vorba de copii, cât și când vine vorba de adulți. Tocmai de aceea, e important să începem dezvoltarea lor cât mai devreme și să o continuăm pe tot parcursul vieții. Ca adulți, observăm mai ușor unde ne sunt lipsurile din acest punct de vedere, dar la copii lucrurile stau altfel. Ei trebuie să învețe alături de părinții lor, de cadre didactice sau de alte persoane adulte semnificative din viața lor cum stă treaba cu relațiile și emoțiile.
Ce sunt abilitățile socio-emoționale?
Auzim mulți specialiști vorbind despre abilitățile socio-emoționale și cât de important este ca cei mici să le dezvolte. Pentru început, aș vrea să avem o înțelegere comună asupra termenului de abilități socio-emoționale. Acestea se referă la anumite competențe care susțin: construirea și menținerea unor relații de încredere, gestionarea sănătoasă a emoțiilor și a comportamentelor, eficiența și persistența în sarcină, precum și automotivația.
În cazul copiilor, ne străduim să-i învățăm, pentru început, cum să construiască și să mențină relații și cum să cunoască și să gestioneze emoții. Deși la nivel teoretic pare că abilitățile sociale se separă de cele emoționale, la nivel de dezvoltare, cele două sunt dependente una de cealaltă.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Cum îți ajuți copilul să construiască și să mențină relații
Începând cu perioada preșcolarității, copiii au foarte multe contexte în care să învețe și să exerseze cum stă treaba cu relațiile. Câteva lucruri pe care părinții și/sau cadrele didactice ar putea să le facă pentru a-i sprijini sunt: să-i ajute să creeze legături cu ceilalți copii, să modeleze sau să ofere strategii concrete despre cum se gestionează conflictele și să-i învețe comportamente prosociale.
Construirea și menținerea relațiilor
Primul pas pe care trebuie să-l faci privitor la o relație este construirea ei. În cazul celor mici, lucrurile nu sunt atât complicate: ei au nevoie doar de puțin timp pentru a se împrieteni, joaca fiindu-le suficientă, de regulă, pentru a-și menține prietenia.
Pentru a-i veni în ajutor copilului, încearcă acasă următoarele jocuri și conversații:
- joc de rol (de exemplu, eu – părintele – mă prefac că sunt un copil nou, care nu-i cunoaște pe ceilalți din parc, și mă prezint, spun ce mi-ar plăcea să fac, întreb dacă putem să ne jucăm împreună etc.);
- joc între păpuși sau animăluțe de pluș (de exemplu, puneți în scenă un moment de la grădiniță cu un coleg pe care copilul vrea să-l cheme mai des la joacă, o scenă în care dorește să împrumute un creion colorat, o scenă în care-l roagă pe celălalt să-i facă loc pe bancă lângă el etc.);
- discuții de câteva minute despre cum a fost joaca, ce i-a plăcut, ce nu i-a plăcut, cum e să aibă un nou prieten etc.;
- planifică împreună cu copilul (de exemplu, o ieșire cu noul prieten, o invitație la ziua de naștere, oferirea unui cadou etc.). Fiind într-o etapă de învățare, copiii au nevoie de diferite contexte în care să exerseze cum să aibă grijă de relațiile în care intră și care sunt cele care merită păstrate.
Conflictele și repararea relațiilor
Ceva ce apare adesea în relații și de care-ți dorești să fugi cât mai departe sunt conflictele. Un motiv pentru care acestea sunt atât de provocatoare pentru noi toți este că n-am învățat cum să le facem față, astfel că ne lăsăm copleșiți de frici și nesiguranțe.
În cazul copiilor, conflictele pot apărea destul de des, mai cu seamă că nu au atât de multe strategii de a se inhiba și de a se controla din punct de vedere comportamental. Copiii ajung să se certe de la o jucărie, apoi se împing, iar la final stă fiecare supărat în colțul lui. Dacă povestea aceasta se tot repetă, fără să existe un moment de împăcare, relația ar putea să devină rece și aproape inexistentă. Pierderea este dureroasă pentru copii, chiar dacă nu o manifestă atât de complex precum adulții.
℗PUBLICITATE
Aici vin părinții în ajutor cu reguli despre:
- cum să se comporte ca să prevină conflictele (de exemplu, ne jucăm în mod egal câte minute; hotărâm împreună ce joc ne jucăm; te întreb și pe tine ce ți-ai dori și țin cont de asta, îți spun că nu mă simt bine cu propunerea ta etc.);
- cum să se comporte când apare un conflict (de exemplu, cerem jucăria, nu o smulgem; dacă suntem împinși, nu împingem înapoi; cerem ajutor atunci când nu ne descurcăm singuri etc.);
- cum să se comporte pentru a repara relația (de exemplu, îmi cer iertare dacă te-am rănit, te invit la joacă dacă te-am respins sau dacă te-am exclus, îți ofer spațiu etc.);
- explicarea consecințelor (de exemplu, când mă port nepotrivit, pot să-mi pierd prietenii, sau ajung să mă joc singur ori cu un copil de care nu prea-mi place, mă simt trist etc.).
Conflictele pot reprezenta puncte de creștere pentru relațiile în care ne aflăm, indiferent că suntem copii, adolescenți sau adulți, de aceea e foarte important să învățăm să le gestionăm.
Comportamentele prosociale și grija față de ceilalți
Un element care-ți asigură o poziție socială bună este grija față de nevoile celorlalți, însoțită de empatie. Copiii care sunt atenți la colegii lor, le observă suferința, le arată empatie și blândețe devin atractivi pentru ceilalți, fiindu-le mai ușor să aibă și să-și facă prieteni.
Ca părinte, îți poți încuraja copilul:
- să împartă cu ceilalți copii (de exemplu, „Îți dau de la mine jumătate din măr dacă tu ți-ai uitat fructul acasă“);
- să-i includă pe copiii care se integrează mai greu (de exemplu, „Hai cu noi la masă sau să ne jucăm împreună“);
- să ofere ajutor celora care au nevoie (de exemplu, „Deschid eu ușa pentru tine fiindcă ești prea scund“);
- să ia apărarea celor neajutorați (de exemplu, „Nu e în regulă să lovim, îl doare când faci asta“);
- să fie alături de copiii care suferă (de exemplu, să ofere un șervețel sau o îmbrățișare).
Pe lângă aceste sugestii, adăugăm și stabilirea, apoi respectarea limitelor proprii. Echilibrul între limite, grija față de mine, comportamentele prosociale și grija față de ceilalți este cel care ajută cu adevărat.
În încheiere, ar fi important să reținem faptul că abilitățile socio-emoționale trebuie șlefuite pe tot parcursul vieții și că dezvoltarea lor începe încă din primii ani de viață. Pentru ca cei mici să aibă un start cât mai bun pe palierul relațiilor, îi putem învăța cum să construiască, apoi cum să mențină relațiile, ce să facă când apar conflictele și cum să procedeze pentru a repara relația, realizând un echilibru între grija față de sine (prin limite) și grija față de ceilalți (prin comportamente prosociale).
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
