Neglijarea emoțională ia naștere într-o proporție covârșitoare din depresia postnatală, care afectează aproximativ 10-12% dintre mame, dar poate să apară și la tați sau alți îngrijitori ai sugarilor. Privită în general ca o tulburare a sistemului emoțional pozitiv, depresia înăbușă scânteile pozitivității și interconectarea personală, precum o pătură grea și umedă aruncată peste un foc mocnit de tabără. Aplatizează experiențele emoționale ale oamenilor. Știi senzația șorțului de plumb pe care asistentul dentar îl pune peste tine înainte de o radiografie? Ei bine, imaginează-ți că toată îmbrăcămintea ta este făcută din acel material. Cât de mult ți-ar îngreuna mișcările și ți-ar răpi bucuria să te miști?
Cea mai mare dorință a ta, atunci când te simți deprimat, poate fi pur și simplu să te ghemuiești singur în pat. S-ar putea ca somnul să ți se pară singura scăpare de care dispui. Imaginează-ți acum că ai grijă de un nou-născut în această stare depresivă. Sigur, ți-ai aduna energia necesară pentru a-i schimba scutecele și a-i oferi hrana necesară. Însă studiile arată că un îngrijitor deprimat nu se sincronizează așa cum trebuie. Depresia în sine îți încetinește mișcările corpului și vorbirea. Copilul aflat în grija ta percepe mai puțină predictibilitate și stabilitate. Atunci când apare interconectarea, sunt șanse mari ca aceasta să nu fie impregnată de pozitivitate, ci de negativitate – manifestată ca furie sau indiferență. Prin urmare, depresia îți afectează nu doar capacitatea de a simți și exprima propriile emoții pozitive, ci și capacitatea de a te conecta cu ființa aflată în grija ta. Atunci când cele două aspecte cheie, pozitivitatea și conexiunea, lipsesc, rezonanța pozitivă nu poate apărea.
Copiii crescuți cu iubire au mai multe beneficii
Psihologii au întocmit tipologia rănilor provocate copilului în perioada de dezvoltare. Vorbim aici despre deficiențe pe termen lung ce pot limita dezvoltarea copiilor până la adolescență și chiar mai departe. Pot fi în primul rând lacune în utilizarea simbolurilor și a altor forme timpurii de raționament ce susțin performanța academică de succes și, în al doilea rând, în abilitățile lor de a privi din perspectiva altor persoane și de a empatiza, abilități vitale pentru dezvoltarea relațiilor sociale atente. În sens mai larg, sincronicitatea comportamentală dintre sugar și îngrijitor pregătește terenul pentru dezvoltarea autoreglării copiilor, ce le oferă instrumentele necesare pentru a-și controla și canaliza emoțiile, atenția și comportamentele, acestea fiind vitale pentru succesul în toate domeniile vieții.
℗PUBLICITATE
Bebelușii crescuți cu iubire dobândesc multe beneficii durabile din micro-momentele de rezonanță pozitivă pe care le împărtășesc cu îngrijitorii atenți. Asta arată cât de importante sunt aceste clipe delicate. Cu siguranță mecanismele care declanșează momentele de iubire pe care le împărtășești cu persoanele apropiate sunt mai complexe decât jocurile cucu-bau ale bebelușilor cu îngrijitorii lor. Dar tocmai acest fapt evidențiază că o înțelegere profundă sau complexă a persoanei de lângă tine nu este necesară pentru apariția sentimentului de iubire. Orice moment de rezonanță pozitivă ce se răspândește prin creierul și corpul tău și ale altor persoane poate fi dătător de sănătate și viață, indiferent dacă aveți sau nu o istorie comună. Studiile asupra căsătoriilor de succes confirmă, de asemenea, acest lucru. Cuplurile care includ în mod regulat în programul lor comun activități noi și interesante – merg împreună în drumeții, la schi, la dans, la concerte sau la teatru – au căsnicii mai bune. Aceste activități oferă un flux constant de micro-momente împărtășite de rezonanță pozitivă. Intimitatea și trecutul comun nu sunt suficiente pentru a pleca la drum împreună.
Extras din cartea Iubirea 2.0.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
