fbpx
skip to Main Content
Cum Ne Păstrăm Flexibilitatea Psihologică, în Plină Criză

Este o vorbă care spune așa: „Să nu încercăm să controlăm furtuna, ci pe noi înșine. Furtuna va trece.“ Iar acum, mai mult ca oricând, această zicere ne poate ajuta să facem față mai bine perioadei de criză prin care trecem toți.

Gestionarea propriilor manifestări începe cu identificarea acelor lucruri pe care le putem controla și diferențierea lor de acelea pe care nu le putem controla. În primul rând, să ne reamintim că frica, anxietatea, îngrijorarea sunt reacții firești în astfel de circumstanțe – când simțim că ne sunt amenințate lucrurile cele mai de preț pentru noi. Astfel de stări emoționale reflectă, de fapt, o altă fațetă a iubirii și au o funcție adaptivă: ele ne îndeamnă să luăm lucrurile în serios și să facem ceea ce este de făcut, pentru a ne proteja pe noi înșine și pe ceilalți. Asta înseamnă să ne cultivăm flexibilitatea psihologică și capacitatea de a accepta tot ce ne este dat să trăim, dar și să ne accesăm resursele pentru a face față furtunii.

Util ar fi să direcționăm frica, anxietatea și îngrijorarea ca pe niște forțe ce ne propulsează mai mult înspre latura hrănitoare a iubirii, adică înspre compasiune, cooperare, conexiune. Chiar dacă, de data asta, trebuie să rămânem distanțați și izolați fizic, putem încuraja conexiunea în toate celelalte moduri. În primul rând, să ne informăm din surse de încredere, să respectăm măsurile recomandate, să oferim tot ce înseamnă îngrijire și susținere (din punct de vedere fizic, emoțional și spiritual) – atât în relația cu noi înșine, cât și cu ceilalți. De fapt, nu frica sau anxietatea sau îngrijorarea reprezintă problema, ci felul în care ne raportăm la acestea.

Putem „fugi“ de mesajul lor incomod, angajându-ne în acțiuni defensive, menite să ne asigure o liniștire imediată, ori putem „auzi“ doar „amenințare“ și „neajutorare“ în mesajul lor, și atunci ni se vor părea paralizante (și chiar vor fi!). Problema e că, în oricare dintre cele două variante, vom fi ales să întoarcem spatele tocmai lucrurilor care sunt cel mai de preț pentru noi, tocmai factorilor pe care îi putem controla, soluțiilor pe care chiar le putem aplica! Variabila-cheie este încrederea. Și nu mă refer aici la ceea ce suntem obișnuiți să înțelegem prin „încredere“ (adică o stimă de sine condiționată de reușitele anterioare), ci la acea încredere fundamentală care începe, în primul rând, cu încrederea în ceea ce simțim.

Majoritatea am crescut într-o societate care nu ne-a învățat să avem încredere în ceea ce simțim, în ceea ce suntem, ci în aceste măsurători condiționate ale performanțelor noastre. Suntem „buni“, dacă luăm nota cutare, avem capacitatea financiară cutare, obținem funcția cutare, corespundem așteptărilor cutare ș.a.m.d., inclusiv dacă simțim cutare…) Și atunci, dincolo de caracterul neplăcut al disconfortului, am adăugat și prejudecata conform căreia emoțiile „negative“ (de fapt, „dificile“) sunt ceva problematic în sine, de care trebuie să „scăpăm“ cât mai repede, fiindcă sunt o povară în plus la ceea ce oricum, inevitabil, avem.

℗PUBLICITATE


Iar încrederea fundamentală ne poate ajuta să facem, mental, un pas mai departe și să intrăm în „turnul de control“ – de unde putem observa tot ce se petrece în interiorul nostru și, în același timp, putem alege pe ce anume să focalizăm reflectorul atenției noastre. Întotdeauna există ceva pentru care putem fi recunoscători, întotdeauna există resurse, întotdeauna există o speranță. E important să spunem și că, atunci când ne gândim la o astfel de postură încrezătoare, acest lucru nu înseamnă că simțim, în fiecare moment, numai entuziasm și încredere… Această poziționare fundamentată pe încredere este o alegere voluntară, deliberată și, ocazional, plină de efort.

Uneori, vom arunca doar o privire în direcția încrederii, alteori vom face pași mari sau chiar salturi, în timp ce înfruntăm, în permanență, provocările fricii, neîncrederii și urii. Și atunci e important ca, în timp ce la suprafață ne vom clătina mai mult sau mai puțin, în interior să rămânem cât mai fermi pe poziție. Acest lucru cere exercițiu și, de fiecare dată când simțim destabilizarea, este un moment potrivit să răspundem provocării prin extinderea conștientizării noastre – atât în direcția vulnerabilităților, cât și în cea a resurselor noastre. Și, în același timp, să ne consolidăm postura fundamentală de încredere prin gândurile și acțiunile noastre.

Pentru a rezuma câteva repere, am putea spune că dăm dovadă de flexibilitate psihologică atunci când ne permitem:

  • Să ne aducem aminte că emoțiile nu sunt dușmanii noștri, chiar dacă sunt neplăcute sau dificile.
  • Să fim atenți la tot ceea ce simțim (încercând să conștientizăm inclusiv senzațiile corporale asociate).
  • Să identificăm și etichetăm emoția.
  • Să facem, mental, un pas înapoi și de acolo (din „turnul de control“) să exersăm observarea emoțiilor noastre, fără a le judeca și fără a ne identifica cu ele.
  • Să căutăm aspectele interne și externe care ne pot hrăni încrederea.
  • Să planificăm acțiuni și activități ce susțin în toate modurile posibile (fizic, emoțional, spiritual) sănătatea noastră și a celorlalți și să aderăm cu dedicare la acestea.
  • Să ne bucurăm și să sărbătorim (fie lăuntric, fie împreună cu ceilalți), momentele în care am reușit să ne respectăm angajamentul și să tratăm cu compasiune momentele în care nu reușim, încercând totodată să ne revenim cât mai repede.
  • Să ne amintim că trebuie să avem grijă în primul rând de noi înșine, fiindcă prin aceasta putem avea grijă și de ceilalți.
  • Să ne amintim că a avea grijă de noi înșine nu înseamnă să facem doar ce ne place, ci în primul rând ce ne face bine (și ne susține sănătatea pe termen lung).

Îmi doresc ca noi toți să ne păstrăm flexibilitatea mintală și să trecem cu bine peste aceste vremuri grele!

Krisztina Szabó

Dr. Krisztina G. Szabó este psihoterapeut, formator și supervizor în cadrul Asociației Române de Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană (ARHTE), cu specializări și în Psihoterapia Centrată pe Persoană (focusing) și în Terapia prin Acceptare și Angajament (ACT). În prezent, desfășoară activități de formare în hipnoză clinică și terapie ericksoniană în cadrul ARHTE, precum și de formare continuă, și lucrează ca psihoterapeut în practică privată în cadrul Centrului PsiFocus (psifocus.ro).

Close search
Coș
Back To Top
×Close search
Caută