Solicitarea ajutorului de către cei ce se află într-o suferință psihologică nu este întotdeauna un lucru ușor de făcut, în ciuda beneficiilor pe care acest comportament le are asupra sănătății mintale și asupra stării de bine. Ajutorul poate fi cerut fie de la o sursă formală de ajutor (psiholog clinician, psihoterapeut), fie de la o sursă informală (prieteni, familie). Studiile ne arată că tinerii care se confruntă cu anumite probleme emoționale tind să apeleze mai întâi la o sursă informală de ajutor. În acest sens, aceștia caută prima dată sprijinul prietenilor și mai apoi pe cel al părinților.
Din cauză că ajutorul de specialitate este cel la care tinerii apelează abia după discuțiile cu apropiații, este esențial să dobândim câteva abilități terapeutice care să contribuie la o creștere a stării de bine și la o diminuare a distresului, pentru a le putea folosi atunci când ne este solicitat ajutorul.
Abilități terapeutice care ne ajută să oferim sprijin emoțional
Observarea faptului că o persoană la care ținem foarte mult se află într-o suferință psihologică ne poate face să ne simțim neputincioși dacă nu știm cum să intervenim eficient. Pentru a nu produce și mai multă durere, dar și pentru a putea contribui semnificativ la bunăstarea psihologică a persoanei care ne solicită ajutorul, este important să știm să aplicăm câteva dintre următoarele abilități terapeutice, care pot fi cultivate și exersate.
1. Crearea unui mediu sigur. Dacă cineva apelează la tine pentru a-i oferi ajutorul, înseamnă că are încredere că vei putea fi un pilon sigur în acea perioadă tulbure prin care trece. Astfel, e important să te asiguri că menții un cadru în care se poate exprima liber, în care oferi disponibilitate, acceptare necondiționată și compasiune. Fără acestea se creează un mediu rigid în care predomină constrângeri de tipul „nu mai vorbim până nu faci ce-ți spun/nu te faci bine/ceri ajutor unui profesionist“, lucru care nu este util niciodată. De asemenea, este important să te informezi cu privire la particularitățile dificultății întâmpinate pentru a cunoaște cum poți să-l ajuți într-un mod și mai eficient.
2. Ascultă activ și non-critic. Când cineva începe să ne povestească despre suferința sa este esențial să înțelegem, să fim atenți la ceea ce ni se comunică, să păstrăm în minte aspectele-cheie din ceea ce ni s-a comunicat și să răspundem adecvat. Pentru a înțelege ceea ce ni se spune, e bine să ne răspundem la câteva întrebări: „ce vrea să-mi spună prin aceste lucruri?“ „Ce înseamnă aceste lucruri pentru el/ea?“ Pentru a fi atenți și a reține ce ni se spune este bine să menținem contactul vizual atât cât simțim că este confortabil pentru celălalt și o poziție a corpului îndreptată spre el, astfel încât să transmitem mesajul „Sunt aici și sunt disponibil/ă să te ascult pentru cât timp ai nevoie și așa cum ai nevoie“. Înainte de a răspunde la cele auzite, trebuie să ne amintim că rolul nostru este acela de a fi pe deplin prezenți, atenți la conținutul mesajului și la emoția transmisă și nu de a face judecăți de valoare sau de a eticheta persoana în vreun fel.
3. Reflectă empatic. În conversația cu celălalt este bine să ne asigurăm că am înțeles ceea ce vrea să ne transmită și putem face asta prin a observa, a numi și a reflecta asupra emoției transmise. Astfel, un simplu „înțeleg“ nu este suficient ca celălalt să se simtă văzut și auzit. Putem reflecta empatic simplu printr-o parafrazare a celor spuse de către celălalt sau complex prin dezvoltarea mesajului primit de la celălalt, parafrazând și reflectând asupra emoției transmise. De asemenea, putem folosi și metafore pentru a crește nivelul de înțelegere și empatie. Putem începe o reflectare empatică prin sintagme precum „mi se pare că…“ sau „din ceea ce-mi spui înțeleg că… și că te gândești la… și că te simți…“.
4. Normalizează. Printre primele lucruri pe care trebuie să le facem atunci când discutăm cu cineva care are o durere sufletească este să îi reamintim că nu trebuie să se învinovățească pentru gândurile și emoțiile disfuncționale pe care le are. Putem face acest lucru prin apelul la statisticile care ne arată că mulți oameni trec prin dificultăți similare cu ale sale.
℗PUBLICITATE
5. Oferă-i resursele de care are nevoie. Dacă dorește să apeleze la un profesionist după ce îl încurajezi activ să facă acest lucru, poți să-i trimiți informații cu privire la psihologii clinicieni sau psihoterapeuții din orașul său. De asemenea, poți să-i trimiți diverse articole care descriu nenumărate exerciții sau tehnici psihologice care ar putea fi utile în gestionarea simptomatologiei (tehnici de respirație, tehnici specifice psihologiei pozitive etc.). Mai mult, poți să-i sugerezi cărți scrise de specialiști, care crezi că ar putea să îl ajute.
6. Indu speranța. Se poate întâmpla ca cei ce se află în mijlocul dificultăților să se simtă neajutorați și fără speranță. Pentru a-i ajuta să vadă dincolo de durerea lor este bine să le reamintești că există intervenții psihologice validate științific care îi pot ajuta (mai ales dacă aderă la ele de timpuriu), dar și că emoțiile negative (la fel ca cele pozitive, de altfel), gândurile disfuncționale, situațiile stresante sunt trecătoare.
Aceste abilități nu au nicio putere dacă persoanele aflate în suferință nu solicită ajutorul, deoarece nu pot fi forțate să facă acest lucru dacă nu-și doresc. Iar nici pentru acest lucru nu ar trebui să fie judecate, ci dimpotrivă, ar trebui să fie iubite și mai mult și acceptate necondiționat. Percepem și acceptăm doar ceea ce înțelegem, însă în aceste situații este bine să înlocuim teama sau furia create de necunoscut cu multă curiozitate și iubire.
Solicitarea ajutorului este un act de curaj și un proces vindecător
A cere ajutorul atunci când simți că ai nevoie este un act de curaj, iar orice act de curaj este un proces. Prin intermediul acestui proces, ceea ce este personal și subiectiv devine interpersonal. Alegi ca acea învălmășeală de gânduri și emoții să fie împărtășită și ordonată cot la cot cu cineva semnificativ și de încredere.
Acest proces începe prin a conștientiza prezența anumitor simptome specifice, cât și prin realizarea faptului că avem nevoie de suport. Ulterior, formulăm în cuvinte dificultatea pe care o întâmpinăm pentru a o putea transmite mai departe. Dacă simți că ți-e greu să formulezi o propoziție cu sens sau cuvintele sunt de prisos, desenează sau pictează ceea ce gândești și simți. Mai apoi, alege sursa formală sau informală, persoana cu care vei începe procesul de vindecare. Înainte de a trece prin ultima etapă a procesului este esențial să știi că pe acest drum, alături de persoana pe care o vei alege, vei putea să îți dezvălui stările interioare în siguranță, fără să fii criticat și judecat. Poți fi în siguranță și să dai dovadă de putere chiar și atunci când îți permiți să ceri ajutor și să fii vulnerabil.
Concluzii
Să ceri ajutorului atunci când simți nevoia este un act de curaj pe care te încurajez să îl faci față de persoana alături de care te simți în siguranță. Iar dacă cineva îți cere ție ajutorul, fii deschis și empatic cu privire la suferința lui. Așa cum spunea și Charles Dickens, „Nimeni nu este inutil în această lume dacă alină povara ce atârnă pe umerii semenilor săi.“
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
