Emoțiile, un lucru atât de înspăimântător pentru mulți dintre noi. Am face aproape orice numai să nu fim nevoiți să trecem prin ele, să le ținem departe de noi, să ne prefacem că ele nu există sau, cel puțin, să ne convingem că nu sunt deloc importante.
Și pentru că multe dintre emoțiile trăite pot fi dificile, în mod inconștient apelăm la mecanisme de apărare pentru a face lucrurile mai ușor de îndurat. Raționalizarea emoțiilor este un astfel de mecanism de apărare, bine-cunoscut multor persoane, care, cu siguranță, s-a dovedit util de-a lungul vieții, ținându-i, cel puțin aparent, departe de numeroase suferințe.
Ce este raționalizarea emoțiilor?
Ei bine, raționalizarea emoțiilor reprezintă un mod prin care mintea creează scenarii alternative pe care le găsește ca fiind acceptabile, atunci când persoana în cauză nu poate adresa niște emoții dificile.
Din studii, știm că acestea iau două forme, pe care deseori le întâlnim exprimate metaforic prin sintagmele „strugurii acri“ și „lămâile dulci“. Pentru a aduce puțină lumină legat de acestea, iată câte un exemplu care să ilustreze fiecare din cele două tipuri de scenarii.
Spunem despre cineva că apelează la strategia „strugurilor acri“, atunci când a fost respins în urma participării la un concurs pentru un rol pe care și l-a dorit foarte mult și pentru care s-a pregătit ceva vreme și care, în loc să trăiască suferința provocată de această dezamăgire, va susține că e mai bine că s-a întâmplat așa, pentru că oricum job-ul nu era cine știe ce.
Un alt exemplu citat de data aceasta pentru a ilustra fenomenul „lămâilor dulci“ ar fi atunci când, în urma respingerii tale la un examen pe care l-ai susținut, să spui că e mai bine așa, deoarece oricum îți propuseseși un an sabatic, deci aveai planuri mai bune pentru timpul tău.
℗PUBLICITATE
Cum menționam puțin mai devreme, rolul acestui mecanism este acela de a ne „proteja“ de trăirea unor suferințe și, așa cum spune Brené Brown în cartea sa Atlas of the Heart, „oamenii ar face aproape orice pentru a nu simți durere, inclusiv provocarea durerii, ignorarea durerii sau abuzul de putere […]. Sunt foarte puțini oameni care se pot descurca să fie trași la răspundere pentru că au cauzat răni, fără a raționaliza, a învinovăți sau a se închide“.
În același timp, fuga de durere ne limitează experiențele emoționale și trăirea deplină a vieții, cu toate nuanțele ei. Protecția este și ea una aparentă, deoarece știm că blocarea emoțiilor vine cu repercusiuni, iar studiile ne arată că, atunci când „emoțiile sunt reprimate […], această reprimare dezarmează apărarea organismului împotriva bolii. Reprimarea – disocierea emoțiilor de conștiință și trimiterea lor în sfera inconștientă – dezorganizează și derutează sistemele noastre fiziologice de apărare, astfel încât mijloacele de apărare nu funcționează normal, devenind mai degrabă distrugătoarele sănătății decât protectoarele ei“ (Gabor Maté, Când corpul spune nu).
Cum putem să nu cădem în capcana raționalizării emoțiilor?
Iată o listă de acțiuni practice care pot ajuta la prevenirea raționalizării emoțiilor și a modului în care acestea acționează asupra noastră.
- Practicarea meditației și a mindfulness-ului ne ajută să ne creăm un creier mai agil, mai sănătos. Mintea noastră este mereu invadată de gânduri, preocupări, călătorește în trecut sau în viitor, caută explicații, justifică, judecă, nu stă locului. Practicarea mindfulness este, dacă vreți, arta de a reveni cu atenția la momentul prezent, ancorându-ne în respirație, iar lucrul acesta ne folosește.
- Journaling sau scrierea reflexivă – momentul în care stai față în față cu emoțiile tale, pentru că această metodă îți oferă spațiul de siguranță în care să le exprimi. Utilizând acest mod de procesare a emoțiilor negative, vei avea posibilitatea să le reduci din intensitate și să nu le oferi ocazia să te copleșească.
- Practicarea acceptării emoțiilor – așa cum am notat mai devreme, acceptarea fără judecată și critică este importantă, indiferent de natura emoțiilor pe care le trăim. Sigur că asta poate să intre în contradicție cu multe mesaje pe care le-am primit de-a lungul timpului (mai ales în copilărie), care ne duc înspre ascunderea acelor emoții ce par mai puțin dezirabile social: tristețea, dezamăgirea, furia. Însă autorii Todd Kashdan și Robert Biswas-Diener, în cartea lor The Upside of Your Dark Side: Why Being Your Whole Self – Not Just Your „Good“ Self – Drives Success and Fulfillment, postulează faptul că, atunci când ești capabil să-ți experimentezi toate emoțiile într-un mod echilibrat, te vei putea bucura de un sentiment stabil de plenitudine și de o capacitate de a gestiona suișurile și coborâșurile vieții. Capacitatea noastră de a gestiona disconfortul și de a tolera distresul emoțional are un impact puternic pozitiv în îmbunătățirea calității vieții noastre.
- Validarea emoțiilor – să fii atent la experiența ta interioară și să începi să-ți cunoști emoțiile, să le atribui un nume reprezintă un prim pas în această direcție, să observi ce anume le-a activat, iar apoi să le accepți, fără judecată, înțelegând că nu trebuie să aibă o anumită logică, reprezintă continuarea drumului. De multe ori, oamenii ajung să se lupte cu ei înșiși, atunci când simt furie, rușine, vină, sau să evite prin diverse mecanisme, printre care și raționalizarea.
- Căutarea ajutorului de specialitate – dacă ai observat că raționalizarea emoțiilor face parte din arsenalul tău de apărare și ai încercat deja să ieși din acest tipar, însă te-ai împotmolit pe drum, nu ezita să te adresezi unui specialist. Terapeuți de diverse orientări terapeutice pot să-ți ghideze procesul de explorare și cunoaștere a emoțiilor, de autoreglare și de găsire a unor modalități sănătoase de a răspunde acestora.
Tărâmul emoțiilor este unul plin de provocări, mai ales dacă facem parte din acele generații în care mesajele predominante erau orientate înspre reprimarea sau ignorarea lor.
Câți n-am auzit replici de genul: „Astea-s motive să fii supărat?“, „Dar de ce ești furios?“, „La noi în casă nu e loc pentru tristețe!“?!. Pe măsură ce ajungem să navigăm prin acest peisaj complicat al emoțiilor noastre, putem învăța și cum să ne luăm rămas bun de la arta subtilă a raționalizării și, în schimb, să pornim pe o cale a înțelegerii autentice și a compasiunii de sine.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
