Skip to content

„New year, new me!“ (în traducere „An nou, un Eu nou“) este una din diversele urări care circulă în luna ianuarie cu precădere în mediul virtual, un mediu în care diverse imagini sau filmulețe însoțite sau nu de motto-uri sugestive, englezisme la modă, iau treptat locul cuvintelor simple ale limbii române. Revenind la exemplul de slogan amintit mai sus, mi-am pus întrebarea vizavi de cât de realistă este această urare și dacă ar putea creiona un obiectiv în sine? Ne dorim cu adevărat să devenim altcineva, sau în realitate ne punem dorințe care să nu ne devieze prea mult de la ceea ce suntem deja? Ne propunem obiective concrete al căror parcurs îl putem urmări și analiza sau mai degrabă ne rezumăm la a ne dori o viață mai bună, conturată în termeni generali cum ar fi „fericire“, „succes“, „împliniri“ etc.? Căutând răspunsuri la astfel de întrebări ne oferim un bun prilej de a plonja în contextul personal al vieții noastre și a ne aduce mai multă claritate atât în trecutul și prezentul nostru cât mai ales pentru ce ne dorim în viitor. 

Pornim de la premisa că obiceiul de a ne trasa obiective este un aspect important al evoluției noastre și ne ajută în primul rând să ne cunoaștem și să ne depășim, acolo unde este necesar, anumite limite personale. Desigur că există și credințe conform cărora viața ne este dată ca să ne bucurăm de ea așa cum este, cu bune și cu rele, că destinul ne este trasat dinainte și înțelept ar fi să ne acceptăm fiecare soarta etc. Fără să intrăm într-o polemică a credințelor, asumăm că acestea joacă un rol esențial, mai bine zis central, în barometrul care măsoară calitatea vieții noastre. 

În lipsa conștientizării, trecutul devine viitor

Ceea ce credem despre noi și despre viață, sensul pe care i-l atribuim propriei existențe ne influențează felul în care trăim și implicit modul în care luăm decizii. Aceleași credințe sau convingeri care ne indică din umbră parcursul personal ne pot susține dar și sabota obiectivele pe care ni le propunem și schimbările pe care ni le dorim în viață. Mecanismul este unul cât se poate de simplu și de direct. Dacă eu cred despre oameni că nu sunt de încredere și e periculos să mă bazez pe ei, e de la sine înțeles că relațiile pe care le voi avea vor fi disfuncționale, presărate cu trădare și suferință, că să-mi confirm propria-mi „profeție“ despre o lume nedreaptă.

Chingile tiparelor bătătorite ani și ani de aceleași alegeri, pe baza acelorași convingeri, sunt greu de eliberat. Ajungem să ne identificăm atât de mult cu povestea noastră încât încercarea de a renunța la ea doare și ne înfricoșează, iar schimbarea rămâne de cele mai multe ori un vis frumos. Cu toate acestea schimbarea este inerentă vieții și acest principiu universal poate fi exact atuul pentru noi obiective pe care să ni le propunem conștient și rezonabil pentru a le putea duce la bun sfârșit. Cum facem totuși să evităm greșelile repetate care ne-au produs multiple deziluzii și au ajuns să ne estompeze și ultimele fărâme de speranță?

℗PUBLICITATE



Obiectivele ne dau direcția și ne ajută să rămânem pe „carosabil“    

O înțelegere mai profundă a substraturilor care susțin sau sabotează îndeplinirea obiectivelor poate face mari diferențe în ceea ce privește rezultatele finale și nu numai. Personal, am găsit foarte mult sens în conceptualizarea termenului de „obiectiv“ realizată de James Clear în celebra și extrem de utila sa carte Atomic Habits. Autorul abordează termenul ca pe o structură concentrică compusă din trei straturi interconectate: „rezultatele“ – stratul periferic, „procesele“ – stratul intermediar și „identitatea“ – miezul și cea mai importantă rotiță a întregului sistem. Desigur că rezultatele sunt extrem de relevante și ele ne oferă o bună motivație de a începe să facem lucruri noi în viață, însă a rămâne cu focusul doar pe acest strat periferic nu e suficient, susține James Clear. 

Noi rutine ne construiesc o nouă identitate

Un plan de acțiune potrivit și corect implementat sub forma rutinelor zilnice sau săptămânale creează mai multă consistență în viața noastră decât un simplu rezultat de final. Acest strat intermediar al „proceselor“ este cel care ne conduce treptat la un nou stil de viață pe care să-l putem integra în agenda noastră pe termen lung și care să ne ofere periodic satisfacții și beneficii de care să ne bucurăm și pe „traseu“, nu doar când ne vedem ajunși la destinație. Prin repetarea lor cu perseverență, rutinele ne conturează treptat o nouă percepție despre noi înșine, sau altfel spus, o nouă identitate (identidem = repetat). De aceea este important să facem efortul de a ne pune dinainte în pielea persoanei care vrem să devenim ca să putem tolera mai bine disconfortul și să surmontăm mai ușor provocările ce apar inevitabil în procesul schimbării. 

În concluzie, împletind cele două direcții de abordare: „ce vreau să fac“ și „ce/cine vreau să devin“ creștem șansele de a trăi viața pe care ne-o dorim. Să avem cu toții un an mai bogat în conștientizări și în schimbări remarcabile!

Ioana Zaharia - Dascăl de meserie, jurnalist de profesie, psiholog clinician, psihoterapeut în formare, bodyART instructor în timpul liber, iar peste și printre toate astea la un loc, ardeleancă și mamă de Flaviu și Sofia.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0