Toți copiii trăiesc variații emoționale: perioade cu schimbări de dispoziție, neînțelegeri și discuții cu prietenii, scăderi în performanța academică. Însă în timpul pandemiei, sentimentele de izolare, modificarea rutinei, îndepărtarea de grupul de prieteni și petrecerea de mai mult timp cu familia, metoda de învățare mereu în schimbare, când revenind la școală, când online, îl pot face pe copilul tău să se lupte cu emoții dificile și greu de gestionat. Pandemia ne-a obligat să mutăm mare parte din activitățile noastre în mediul online, de la muncă, școală, fitness, până la procesul de psihoterapie, care uneori poate fi mai provocator de desfășurat în fața ecranului, în special pentru copiii de vârste mici. Componentele relaționale ca empatia, „căldura“, rezonanța și prezența terapeutică sunt esențiale în cadrul terapiei, iar în terapia online eforturile de conectare trebuie să fie și mai mari.
Cum putem ajuta facilitarea terapiei în mediul online?
Felul în care le transmitem copiilor participarea la terapie influențează mult evoluția procesului. Este important să comunicăm că terapia nu este o pedeapsă pentru comportamentul copilului și că nu vine la terapie pentru „a fi reparat“. Copiii presupun adesea că acesta este motivul pentru care vin la terapie și această presupunere îi poate face defensivi sau îi poate face să se simtă neîncrezători în ei înșiși.
Accentul nu se pune pe comportamentul supărător al copilului, ci mai degrabă pe nevoile sale, iar felul în care-i transmitem mesajul trebuie adaptat la vârsta și capacitatea de înțelegere a acestuia. De exemplu, dacă copilul dumneavoastră are probleme de reglare emoțională, este mai puțin constructiv să spuneți „Vei vedea un terapeut pentru a te ajuta să ai mai puține crize de furie“ și mai util să spuneți: „Știu că atunci când te superi te simți groaznic în interiorul tău și apoi te simți foarte rău în legătură cu felul în care ai reacționat. Cred că îți este foarte greu! Poate că noi, împreună cu un terapeut, te putem ajuta să înțelegi mai bine acele sentimente, astfel încât să înveți cum să ai grijă de tine în acele momente de emoții copleșitoare.“
Iată câțiva pași prin care putem pregăti copilul:
℗PUBLICITATE
- Transmite-i copilului că terapia este un proces de învățare, diferit de cel de la școală, poate mult mai interesant, pentru că află multe informații despre cine este și ce simte el și nu este un demers doar pentru el, ci și pentru părinți, pentru că oamenii învață pe tot parcursul vieții, iar părinții au și ei nevoie uneori de ajutor în a-și înțelege cât mai bine copilul și a reuși să identifice modalități potrivite de comunicare și de acoperire a nevoilor acestuia.
- Asigură copilul că tot ce discută cu terapeutul este confidențial și de asemenea creează-i un spațiu intim, liniștit și sigur pentru ședințele de terapie în care nu trebuie să se îngrijoreze de întreruperile sau „curiozitățile“ celorlalți membri ai familiei. Folosirea căștilor poate ajuta la izolarea față de mediul înconjurător. De asemenea, dacă copilul este mic, este posibil ca un părinte să fie prezent în timpul terapiei, cel puțin la început, până se obișnuiește cu procesul.
- Ajută-ți copilul să se simtă confortabil cu tehnologia, în special cu platforma folosită în ședințele de terapie, testând anterior și exersând utilizarea platformei.
- Copiii care petrec multe ore online ar putea beneficia de o pauză de ecran între școală și sesiunile de terapie. De asemenea, împreună cu terapeutul puteți opta și pentru pauze la mijlocul sesiunii, pentru gustare sau mișcare.
- Împreună cu terapeutul stabiliți de ce materiale are nevoie copilul pentru desfășurarea ședințelor de terapie (creioane colorate, coli, plastilină, animale de pluș etc.), încercând să evitați prezența elementelor care ar contribui la distragerea atenției copilului (televizor sau prea multe jucării în încăpere).
Când vine vorba de momentul în care ar trebui să apelăm la psihoterapie, fiecare părinte își cunoaște cel mai bine propriul copil și atunci când observați modificări în comportamentul copilului care vă pun pe gânduri, mai bine cereți sprijinul unui specialist care să vă ajute în acest demers. Uneori, ceea ce pare a fi o dificultate normală în copilărie se poate transforma în ceva mai serios.
Când ar trebui să cerem ajutor psihologic pentru copilul din familia noastră?
Iată mai jos câteva repere pe care să le urmăriți, cu precădere în contextul actual:
- Când există scăderi în performanța academică, copilul se retrage din activitățile care altădată îi făceau plăcere, se diminuează considerabil timpul petrecut cu familia sau prietenii, existând tendința de izolare;
- Când există modificări semnificative de apetit sau somn;
- Când copilul se simte din ce în ce mai puțin încrezător sau mai puțin eficient;
- Când se enervează ușor, este certăreț și îi sfidează pe ceilalți sau când există multă furie, cu manifestări exacerbate în frecvență și intensitate;
- Când copilul manifestă îngrijorări excesive cu privire la viitor, trăiește sentimente de neajutorare sau lipsă de sens;
- Când are temeri excesive față de obiecte sau situații specifice;
- Când se implică mai frecvent în comportamente negative sau de auto-vătămare;
Atunci când vă decideți să apelați la ajutorul unui psiholog sau psihoterapeut, clarificați cu copilul faptul că toți oamenii au provocări, iar discuțiile cu un specialist în sănătate mintală, într-un spațiu sigur, sunt utile pentru multe persoane, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Vorbește-i cu încredere și atitudine pozitivă despre demersul terapeutic online, pentru ca și el să privească la fel ședințele de terapie.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
