Skip to content

Cele două expresii ce indică modul în care informația este procesată în mintea și creierul nostru sunt „de sus-în-jos“ și „de jos-în-sus“. Dacă uneori acești termeni sunt folosiți pentru a preciza cursul anatomic al procesării (cortexul cerebral „sus”, iar trunchiul cerebral și sistemul limbic „jos“), aceiași termeni sunt folosiți și pentru nivelurile de procesare nelegate de localizarea anatomică. Adică sunt folosiți și pentru a defini gradul de procesare al informațiilor. Din această perspectivă, îi vom folosi aici.

Procesarea „de sus-în-jos“

„De sus-în-jos“ se referă la modurile în care am experimentat unele lucruri în trecut și am creat scenarii generalizate sau modele (scheme) mentale ale acelor evenimente. De exemplu, dacă ați văzut mai mulți câini, veți construi un model mental general sau o imagine a unui câine generic. Data viitoare, când veți vedea un câine plimbându-se pe stradă, procesarea de sus-în-jos din mintea voastră ar putea recurge la acest model mental pentru a filtra inputul vizual care tocmai a fost primit, iar voi nu veți vedea, de fapt, unicitatea câinelui din fața voastră. Ați suprapus propria imagine „de sus“ generalizată a câinelui peste fluxul de energie perceptiv de aici-și-acum, care dă naștere reprezentării neurale de „câine”. Ceea ce dețineți, de fapt, în conștiință este acest amalgam al filtrării de sus-în-jos a experienței voastre. Așadar, în acest caz, „sus“ înseamnă că o experiență anterioară este activată, făcând dificil de observat detaliile unice și incitante legate de ceea ce se întâmplă aici și acum. Noțiunea generalizată (de sus-în-jos) de câine va pune în umbră și vă va îngrădi percepția asupra animalului pe care-l vedeți acum, în fața voastră.

Avantajul procesării de sus-în-jos este acela că vă face viața mai eficientă. Acesta este un câine, știu ce e, nu am nevoie să consum energie mai mult decât trebuie pe lucruri nesemnificative, care nu-mi periclitează viața, așa încât voi recurge la cât mai puține resurse și le voi direcționa înspre alte situații, unde este nevoie. Înseamnă o economie de timp și energie și, de aceea, este eficientă din punct de vedere cognitiv. Aceasta este procesarea de sus-în-jos.

Pe de altă parte, dacă nu ați mai văzut niciodată până acum un furnicar țepos, prima dată când veți da nas în nas cu acest animal, el vă va capta întreaga atenție, angajându-vă în procesarea „de jos-în-sus“astfel încât să vedeți cu ochii celui ce privește pentru prima oară. Aceștia sunt ochii care conduc informația la circuitele din creier, fără a transforma și a modifica percepția continuă prin filtrele de sus-în-jos ale experienței anterioare. Veți extrage cât de multă senzație nealterată este posibil, fiindcă filtrarea de sus-în-jos (bazată pe precedente) nu va modifica și limita ceea ce ochii văd acum.

Procesarea „de jos-în-sus“

Când călătorim într-o țară străină, percepția de jos-în-sus poate imprima călătoriei noastre un puternic sentiment de entuziasm. Timpul pare să se dilate, zilele sunt mai pline și în câteva ore asimilăm mai multe detalii decât am putea vedea într-o săptămână de viață obișnuită. Ce înseamnă văzut pentru percepția de jos-în-sus? Faptul că devenim mai atenți la tot ce este nou, observând aspectele unice prezente, efectiv, în fața ochilor noștri. 

Ellen Langer numește această atenție prezentă „mindfulness” și a inițiat numeroase studii în scopul de a evidenția avantajele pentru sănătate ale receptivității vizavi de noutatea momentului prezent (Langer, 1989/2014). Experiența nouă a unei călătorii în locuri străine, spre deosebire de sentimentul de monotonie din viața cotidiană de acasă ne amintește, de asemenea, cum se derulează viața pe un teren familiar: procesarea de sus-în-jos poate fi preponderentă față de cea de jos-în-sus și ne poate da sentimentul de obișnuință cu aceleași lucruri deja cunoscute.

℗PUBLICITATE



O stradă din locurile natale (ce are la fel de multe detalii cum are o altă stradă dintr-un oraș străin vizitat pentru prima dată) poate să ni se pară plictisitoare, în comparație cu noutatea celeilalte străzi. Această pierdere de atenție în fața lucrurilor care ne sunt familiare poate fi numită predominanță de sus-în-jos. Învățarea anterioară dă naștere unor filtre de decantare de sus-în-jos, prin care scanăm datele de intrare și pierdem din vedere detaliile, care ni se dezvăluie când vedem lucrurile pentru prima dată. Această predominanță de sus-în-jos constituie unul dintre efectele colaterale, dacă doriți, ale experienței și cunoașterii. Și reprezintă unul dintre inconvenientele experienței – încetăm să mai vedem clar toate lucrurile, deoarece am văzut foarte multe. Știm ce este un câine, astfel încât mergem mai departe și nu risipim atenția îndreptând-o asupra a ceva ce știm deja. Ne economisim resursele atenționale pentru ceva mai presant decât lucrurile cu care suntem familiarizați.

Cunoașterea din experiența anterioară ne ajută să devenim selectivi în percepții, astfel că putem fi mai eficienți în alocarea resurselor atenționale, dar și mai eficace și mai rapizi în reacțiile comportamentale. Totuși, odată cu această eficiență, ceva se pierde. Literalmente, trecem pe lângă trandafiri și mergem mai departe, recunoscând ce sunt și cum se numesc, știind că sunt flori, dar nu ne oprim să ne adâncim ființa în mireasma lor parfumată sau să observăm paleta lor unică de culori și texturi.

O modalitate generală de a face distincția între aceste două moduri de percepție este aceea că, odată cu procesarea de jos-în-sus, noi experimentăm mintea ca pe un conductă a experiențelor senzoriale, în timp ce prin percepția de sus-în-jos, noi suntem, în plus, un constructor al informațiilor. O conductă îi permite unui lucru să curgă liber, direcționându-i fluxul, dar fără să îl schimbe prea mult; un constructor este alimentat de un input și generează propriul său output, o transformare care schimbă forma combustibilului: el construiește un nivel nou al informației reprezentaționale, dincolo de fluxul senzorial inițial. 

Mintea poate fi o Conductă de Jos-în-Sus și un Constructor de Sus-în-Jos.

O parte din răspunsul la întrebarea „Cine suntem?“ ar fi să considerăm că suntem cel puțin o Conductă și un Constructor. Este posibil ca, dacă numai unul dintre cele două concepte funcționează în viețile noastre, să ne putem bloca funcționarea. Fără un Constructor, nu învățăm; fără o Conductă, nu simțim. Am putea fi doar Constructori, ca să spunem așa? Într-un fel, mintea mea Conductă mă determină să rămân deschis în fața acestei opțiuni: poate, dacă aș fi doar o Conductă, acesta ar fi un lucru bun? Dar, dacă am exprimat aceste stări de lucruri în cuvinte, atunci chiar Conducta mea îl determină pe Constructorul meu să ia atitudine în favoarea ei – semn al importanței amândurora, nu credeți, nu simțiți? Ambele contează, fiecare jucând un rol important, dar distinct în experiența noastră de a fi vitali. Una fără echilibrul conferit de cealaltă conduce la limitarea oportunităților în viață. Dacă le vom diferenția și, apoi, le vom îmbina pe cele două, vom deveni integrați.

Mintea, așa cum am sugerat prin teoria noastră, este în același timp încorporată și relațională. Comunicând unul cu celălalt, adesea transmitem de sus-în-jos pachete de simboluri lingvistice formate din cuvinte, cu povești și explicații ce construiesc deja realitatea pe care noi o împărtășim cu celălalt. Chiar și atunci când încercăm să facem tot ce ne stă în putință pentru a ne folosi de cuvinte ca să descriem ceea ce experimentăm, în loc să explicăm ce se petrece, noi încă folosim construcția de simboluri lingvistice.

Extras din cartea Mintea.

Dan Siegel este profesor de psihiatrie la Școala de Medicină a UCLA, unde face parte din conducerea „Centrului pentru cultură, creier și dezvoltare“ și este co-director fondator al „Centrului pentru cercetarea stării de conștiință deplină (mindfulness)“. Profesor premiat, este membru distins al „Asociației de Psihiatrie Americană“ și este membru de onoare în mai multe organizații. Doctorul Siegel este, de asemenea, directorul executiv al „Institutului Mindsight“, o organizație educațională care oferă cursuri online și prelegeri în persoană, ce au ca subiect creșterea capacității de a ne percepe propriile minți și pe acelea ale celorlalți (mindsight), la indivizi, familii și în comunitate, prin examinarea relațiilor dintre oameni și a proceselor biologice.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0