skip to Main Content
Cum Putem Fi Mai Toleranți? Nimeni Nu E Perfect

Cum putem fi mai toleranți? Nimeni nu e perfect

În relații, este necesar să facem tot posibilul pentru a ne monitoriza nivelul individual de toleranță. Toleranța nu este neapărat bună, însă este necesară. Când viața devine din ce în ce mai agitată, când oboseala pune stăpânire pe noi, toleranța ne este afectată. Devenim irascibili și ni pare extrem de greu să ne mai tolerăm. Uităm de multe ori sau poate că nici nu realizăm cu adevărat vreodată că nimeni nu are dreptate și nimeni nu se înșală. Cu toții suntem ignoranți într-un fel sau altul. Este foarte ușor să aruncăm vorbe în vânt, să cădem pradă negativității, să îi scoatem în evidență celuilalt toate părțile rele, uitând că și noi avem părți rele și că nimeni nu este perfect – nici chiar noi înșine. Lipsa de toleranță creează haos în relații. Toleranța este o virtute. Este o versiune a regulii de aur în sensul că, în măsura în care vrem ca alții să ne trateze decent, trebuie să îi tratăm decent. Este, de asemenea, o formulă pragmatică pentru funcționarea societății. Dacă un semn de toleranță este sentimentul că „Pot trăi cu X (comportament, religie, rasă, cultură etc.)“, atunci acceptarea merge mai departe, în direcția „X este OK“. Putem tolera ceva fără a accepta, dar nu putem accepta ceva fără a tolera.

Ideea că toleranța este o datorie morală a fost recunoscută și de John Locke, Baruch Spinoza, John Stuart Mill și alții. Ei susțin că oamenii toleranți apreciază individul, independența și libertatea de alegere. Atunci când toleranța face referire la corectitudine, dreptate și respect, evitând să facă rău altora, ea poate fi privită doar ca o virtute morală pozitivă.

Unii psihologi cred că empatia este cel mai important motivator al comportamentului moral. Alții susțin că empatia este un motivator al comportamentului altruist. Persoanele empatice sunt mai sensibile față de gândurile, sentimentele și experiențele altora. Asemenea oameni sunt capabili să se pună în pantofii altcuiva, iar plasarea în pantofii altcuiva este esența toleranței.

Aproape toată lumea știe ce NU vrea de la o relație. Și aproape toată lumea crede că știe ce NU poate tolera la celălalt. În loc să ne facem griji pentru a crea o relație perfectă, ar fi mai util să învățăm să ne bucurăm unii de ceilalți. Să nu uităm că un nivel optim de toleranță este cel ce poate oferi o temelie solidă pentru o relație în care să ne simțim confortabil, să ne simțim acceptați și iubiți. [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

„Când nu te mai aștepți ca oamenii să fie perfecți, îi poți dori pentru ceea ce sunt.“ – Donald Miller [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Un pas important către toleranță este recunoașterea individualității celuilalt. S-ar putea să nu fim de acord cu un anume comportament, însă dacă încercăm să înțelegem și perspectiva celuilalt, există șanse să găsim explicații destul de plauzibile pentru acel comportament. Fiind mai toleranți unii cu ceilalți, viața de zi cu zi va fi mult mai plăcută. Când suntem toleranți cu cei care sunt semnificativi pentru noi, când avem răbdare și înțelegere, putem clădi relații sănătoase.

Practica toleranței este, poate, mai mult despre relația noastră cu noi înșine decât despre relația cu alte persoane. Însă practicând răbdarea vizavi de toate aspectele dezagreabile ale oamenilor din viața noastră, vom deveni mai toleranți.

Dacă celălalt este indisponibil din punct de vedere emoțional, atunci relația nu va funcționa. Oamenii intră în relații deoarece doresc să-și împărtășească viața cu o altă persoană. Cineva care este indisponibil din punct de vedere emoțional și care intră într-o relație nu poate duce prea departe acea relație. Lipsa de reciprocitate emoțională nu trebuie tolerată. Mai devreme sau mai târziu, vor apărea frustrări.

Relațiile sunt pline de compromisuri, pentru că realitatea vieții nu coincide cu visurile noastre. Compromisurile în doze potrivite sunt bune pentru orice relație. Micile compromisuri sunt naturale și inevitabile, dar ai grijă să nu renunți prea mult la ceea ce este important pentru tine de dragul unei relații care ar trebui să te ajute să afirmi cine ești deja. Uneori, aceste compromisuri nu sunt nici măcar evidente la începutul relației (poate că ele nu ajung la suprafață), dar odată ce se manifestă este necesar să fie luate în seamă.

Data viitoare când îți pierzi răbdarea față de cineva, oprește-te și gândește-te: „Îmi pierd răbdarea chiar acum și mă lupt cu persoana din fața mea? Merită lupta? Am încercat destul de mult și sunt cu adevărat la sfârșitul răbdării mele? Nu pot tolera așa ceva?“ De cele mai multe ori, lăsăm lipsa de răbdare să pună stăpânire pe noi și, în acest proces, pierdem o persoană care ne era mult mai dragă decât problema pentru care ne-am pierdut răbdarea și pe care am considerat-o ca fiind ceva de netolerat.

Simona Ioniță

Simona Ioniță este editorul AgentiaDeCarte.ro, autoare a trei cărți și blogger din 2008. Absolventă a Cursurilor Postuniversitare de Relații Publice, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea București). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută