Skip to content

Cum ar fi să putem da timpul cu câteva minute înapoi și să ne putem opri înainte de a ridica tonul vocii și de a spune celor dragi nouă cuvinte pe care mai târziu le regretăm? Simțim că atunci când țipăm, pierdem încrederea celor din jur. Creăm ziduri pe care le vom putea sparge doar cu mare dificultate. În loc să avem discuții constructive care să rezolve probleme și care să clădească relații, ne dăm seama că încă o dată am ajuns să facem exact opusul față de ceea ce ne doream. În loc să îi apropiem pe cei dragi, prin comportamentul nostru, noi îi îndepărtăm.

Care este legătura dintre țipat și furie?

De cele mai multe ori, ridicarea tonului vocii este o manifestare a furiei. Furia este o emoție negativă specială, deoarece spre deosebire de majoritatea emoțiilor negative (ex. tristețe) care ne fac să evităm anumite situații, furia ne face să abordăm o situație. Ea ia naștere atunci când percepem cuvintele celuilalt ca fiind lipsite de respect, răutăcioase sau amenințătoare sau când trăim situații care ni se pare că nu sunt corecte față de noi sau față de alte persoane. De exemplu, ne putem înfuria atunci când cineva nu își așteaptă rândul sau când vedem cum un copil este pus de părinții lui să cerșească. Deșii furia este o emoție negativă, ea poate fi uneori și emoția care să ne mobilizeze și să ne determine să luptăm pentru dreptate.

Dacă suntem un pic atenți la comportamentul nostru, vom observa un lucru interesant. Furia o simțim cel mai des în relațiile cu persoanele apropiate nouă, care contează cel mai mult pentru noi. Atunci când simțim că nu suntem ascultați sau când cineva ne reproșează ceva, tindem să devenim furioși și să ne manifestăm țipând, certându-ne, înjurând sau folosind sarcasmul. Prin ridicarea tonului vocii, le semnalăm celorlalți că avem nevoie să fim ascultați.

Ce consecințe are furia asupra sănătății?

Atunci când devenim furioși, se activează sistemul nervos autonom, crescând frecvența cardiacă și cea respiratorie. În cazul în care devenim frecvent furioși și aceste episoade se întind pe perioade lungi de timp, sistemul nostru cardiovascular, imunitar, digestiv și nervos vor avea de suferit. Un studiu longitudinal realizat pe o populație de 12,986 adulți, de către cercetătorii de la University of North Carolina, Duke University Medical Center și Johns Hopkins University ne relevă faptul că riscul pentru evenimente coronariene este de două până la trei ori mai ridicat în rândul persoanelor cu o tensiune arterială normală dar cu un nivel crescut al furiei, ca trăsătură.

De ce unii dintre noi simțim furia mai des și mai intens?

Persoanele care simt furia mai frecvent și mai intens, sunt mai sensibile la anumiți stimuli agresivi din mediu. Mirosurile neplăcute, căldura prea mare, frigul sau zgomotul din jur, îi va deranja foarte repede. Cei care simt mai rar furie, nu vor fi așa sensibili la acești stimuli din mediu. Această sensibilitate crescută pare să fie dată de anumite diferențe genetice care există între noi. Totuși, un rol important în felul în care ne vom manifesta, îl are mediul în care am crescut și oportunitatea pe care am avut-o pentru a învăța să gestionăm optim furia chiar dacă o simțim destul de intens. Dacă, spre exemplu, membrii familiei sau prietenii noști gestionau furia țipând, este foarte probabil să folosim și noi tot această metodă pentru a o gestiona.

Cum putem învăța să nu mai țipăm?

Discuțiile în dezacord pot fi constructive cât timp ele nu sunt emoționale. Dacă ridicăm tonul vocii atunci când ne certăm este foarte probabil să fim niște comunicatori emoționali.

  1. Alegeți momentul potrivit pentru discuții

Dacă suntem stresați, obosiți, defensivi este indicat să amânăm discuțiile importante pentru că resursele noastre de a face față furiei pot fi limitate.

  1. Studiază-ți propriile reacții

Pentru a nu ridica tonul, trebuie să îți dai seama din timp că te vei înfuria. Ce anume te înfurie și cum se simte fizic această stare?

℗PUBLICITATE



  1. Respiră

Dacă simți că te înfurii, inspiră numărând până la patru, țineți respirația pentru două secunde, expiră numărând până la patru. Fă acest lucru de câteva ori. Acest lucru va duce la reglarea respirației și la scăderea frecvenței cardiace.

  1. Dacă e nevoie, pleacă

Dacă simți că nu te ajută exercițiul de respirație, explică-i persoanei cu care ai discuția, că te simți furios și ai nevoie să te calmezi pentru a avea acea discuție. Pleacă în altă cameră sau fă o plimbare pentru a te relaxa.

  1. Vorbește la persoana întâi

Nu ataca cealaltă persoană și nu îi reproșa lucruri. În loc de a folosi „tu“ (ex. tu nu ești înțelegător) folosește „eu“ (ex. eu m-am simțit neînțeleasă în acea situație). Vorbește despre cum te-a făcut să te simți un anumit comportament.

  1. Găsește cel mai potrivit mod de a spune ce vrei să spui

După ce știi ce vrei să îi transmiți celui drag, gândește-te la cum ai vrea să îți spună ție cineva acel lucru. Cum poți transmite acea idee cu grijă și căldură?

  1. Nu folosi cuvinte absolutist

Comunicatorii emoționali folosesc frecvent cuvinte ca: mereu, niciodată și trebuie. Aceste cuvinte duc la amplificarea furiei.

  1. Concentrează-te pe soluții

Scopul unei discuții în contradictoriu nu este de a câștiga cu orice preț ci de a ajunge la un numitor comun. Dacă simți că te înfurii și iei lucrurile prea personal, amintește-ți că discuția nu este despre tine ci despre voi ca și cuplu sau familie. Ia-ți lupa de detectiv, uită de ce simți tu și încearcă să pui întrebări și să înțelegi ce simte și gândește celălalt.

  1. Unele lucruri nu pot fi schimbate

Acceptă faptul că unele lucruri nu pot fi schimbate. Avioanele întârzie mereu, bucură-te de acel moment pentru a citi o carte și a te relaxa. Nu poți modifica acest lucru. De ce să te înfurie comportamentul unei persoane, dacă nu ai nicio posibilitate de a-l schimba? Acel lucru nu ține de tine. În aceste situații este nevoie să schimbăm noi felul nostru de a le evalua.

Alexandra Iacob este psiholog clinician (practicant autonom) și lucrează în propriul cabinet de psihologie cu copii, adolescenți, tineri și familiile acestora. A absolvit masteratul în Psihologia Dezvoltării și Psihologie Clinică la Universitatea Heidelberg din Germania în 2014. Alexandra este pasionată de oameni și dezvoltarea lor, de neuroștiințe și de viață. Își iubește meseria și caută mereu experiențe care să o ajute să se dezvolte personal și profesional.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0