Skip to content

Copilul tău iubește să construiască? Ei bine, este important să știi că această pasiune poate fi transformată într-o activitate socială, care să îl ajute să se dezvolte. Astăzi, putem construi aproape orice, folosind piese special concepute pentru acest lucru. Aceste piese cu care se joacă copii pot fi la rândul lor folosite pentru a-i ajuta să își dezvolte abilitățile sociale, stima de sine, auto-eficacitatea, limbajul, comunicarea socială și capacitatea de rezolvare de probleme.

Terapia care folosește piese pentru a construi 

Deficiențele în dezvoltarea socio-emoțională a copiilor pot avea efecte semnificative asupra vieții acestora ca adolescenți și adulți, dacă nu se intervine cât mai timpuriu. În Marea Britanie, a fost dezvoltată o formă de terapie care folosește piese special concepute pentru a construi orașe, case, fortărețe și câte și mai câte. Această terapie este o formă de intervenție structurată, care a fost dezvoltată în anii 1990 de către neuropsihologul dr. Daniel B. LeGroff și este folosită astăzi cu succes în toată lumea. Inițial, terapia a fost concepută pentru copii și adolescenți care au autism însă ea poate fi folosită cu succes și pentru alte tipuri de afecțiuni în care abilitățile sociale sunt afectate, cum ar fi cazul copiilor cu anxietate socială.

Cum a luat naștere această terapie? 

Dr. Daniel B. LeGroff lucra cu copii cu autism când, într-o zi, doi dintre pacienții săi au adus cu ei la terapie piese pentru a construi. El i-a găsit pe aceștia jucându-se împreună în sala de așteptare. Comunicarea și interacțiunea socială cu alți copii are loc destul de rar în cazul copiilor cu autism. Ei bine, cei doi micuți și curiozitatea autorului au fost scânteia care a dus la dezvoltarea acestei forme de intervenție. Ce mi-a atras atenția și mi s-a părut grozav este faptul că această pasiune pentru a construi, pe care mulți copii cu autism o au, a fost folosită pentru a-i ajuta să își dezvolte abilitățile sociale. Conceptul de „aplicație constructivă“ este frecvent utilizat când se vorbește despre această formă de intervenție și se referă la folosirea pasiunilor copiilor pentru a motiva învățarea și schimbarea. În comparație cu alte forme de intervenție care se concentrează pe motivație extrinsecă (oferirea punctelor, jucăriilor, dulciurilor), terapia aceasta se concentrează pe motivația intrinsecă (a fi mai bun la a construi, a avansa ierarhic, a fi apreciat de colegi). 

Cum funcționează terapia? 

Terapia în care copiii construiesc folosind diverse elemente (ex. cărămizi, uși, brazi) este o formă de terapie prin joc, în care copiii lucrează împreună în grupe de minimum trei pentru a construi modele specifice. De cele mai multe ori, întâlnirile au loc o dată pe săptămână pentru o perioadă de 4-6 luni și sunt însoțite de ședințe individuale de psihoterapie. Este crucial ca acei copii care fac parte dintr-o grupă să aibă vârste apropiate și să nu sufere de tulburări care presupun existența unor simptome foarte diferite. De exemplu, un grup nu este niciodată alcătuit din copii care suferă de tulburări de externalizare (ex. ADHD, opoziționism) și tulburări de internalizare (ex. anxietate) pentru că comportamentul unora ar putea fi greu tolerat de alți copii diferiți de ei, care nu vor putea beneficia de pe urma intervenției sau vor abandona grupa din cauza acelor copii.

℗PUBLICITATE



Ședințele de terapie sunt coordonate de un adult, conduse de copil și mediate de colegi. Din experiența mea, terapia de grup este cea mai eficientă formă de intervenție la copii – în cazul în care ne dorim să dezvoltăm abilități socio-emoționale. Cele mai multe forme de terapie de grup pentru copii sunt concepute în așa fel încât ceilalți copii să fie mediatori. Acest lucru înseamnă că prin ei modelăm comportamentul celorlalți copii. Spre exemplu, dacă Matei ia o jucărie cu care se joacă alt copil, fără să i-o ceară acestuia, nu îi vom spune lui Matei că nu ne place că face acest lucru ci ne vom concentra asupra altui copil care a cerut voie și vom spune “Mă bucur Luca că i-a cerut jucăria lui Andrei, bravo!“ Pentru mine este de fiecare dată uimitor să văd cum majoritatea copiilor își vor modifica comportamentul și vor învăța să ceară jucăriile, pentru că cei mai mulți copii își doresc ca cineva să le spună bravo și că fac bine ceea ce fac.

Clubul micilor constructori 

Pentru copii, terapia în care se pot juca și pot construi înseamnă de fapt participarea la întâlniri în cadrul Clubului Constructorilor. Aceste întâlniri poartă denumirea de club, pentru că autorii consideră că nu este benefic ca copiii să o vadă ca pe o formă de terapie. În cadrul întâlnirilor, ei pot avea trei roluri diferite. Copiii schimbă rolurile între ei, dar nu în cadrul aceleiași întâlniri. Cele trei roluri sunt: constructor, inginer și furnizor (de piese). Inginerul este cel care citește instrucțiunile pentru construirea unui proiect, furnizorul trebuie să caute piesele și să le dea constructorului care asamblează modelul. Aceste roluri individuale le oferă copiilor ocazia de a lucra împreună, pentru că au nevoie unul de celălalt pentru a realiza o construcție. Datorită acestui lucru, copii își dezvoltă abilitatea de a folosi și citi limbajul verbal și nonverbal, comunicarea socială, atenția împărtășită, abilitatea de a rezolva conflicte interpersonale și de a rezolva probleme împreună cu alți copii.

De foarte multe ori, ca psihologi, ne uităm la un indicator care ne spune cât de eficientă este o intervenție, și anume la gradul de generalizare. Multe forme de intervenție care vizează dezvoltarea abilităților socio-emoționale sunt puțin generalizabile. În psihoterapie, a fi generalizabil înseamnă că abilitățile dezvoltate în cadrul intervenției nu se îmbunătățesc doar în contextul intervenției, ci și în alte contexte. Cu toții ne dorim ca progresele obținute în terapie să fie transferabile și la situațiile din viața de zi cu zi. Terapia în care copiii construiesc are un nivel ridicat de transfer. Studiile ne indică o creștere a numărului de interacțiuni cu alți copii și a gradului de motivație pentru a dezvolta relațiile sociale.

Alexandra Iacob este psiholog clinician (practicant autonom) și lucrează în propriul cabinet de psihologie cu copii, adolescenți, tineri și familiile acestora. A absolvit masteratul în Psihologia Dezvoltării și Psihologie Clinică la Universitatea Heidelberg din Germania în 2014. Alexandra este pasionată de oameni și dezvoltarea lor, de neuroștiințe și de viață. Își iubește meseria și caută mereu experiențe care să o ajute să se dezvolte personal și profesional.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0