fbpx
skip to Main Content
Cum Recunoaștem și Cum învingem Mâncatul Pe Fond Emoțional?

Bucătăria este locul în care ne-am regăsit cel mai des, în ultimul timp. Și acest lucru s-a întâmplat pentru că, baricadați în casă – în lipsa altor posibile variante geografice (interzise din cauza pandemiei cu coronavirus,) precum și emoționale – am ales să consumăm alimente în exces.

Când ne gândim la mâncare, ne vin în minte mai multe roluri pe care aceasta le joacă în viețile noastre. Dincolo de faptul că reprezintă o necesitate, ea mai are și capacitatea de a închega prietenii, de a descoperi secretele unei culturi, de a ne alina suferința emoțională, dar, în egală măsură, poate fi și un inamic perfid.

Există sintagma „dragostea trece prin stomac“. Așadar, mâncarea are și capacitatea de a apropia oamenii, de a-i face să fie mai deschiși, atunci când petrec timp în jurul mesei. De altfel, nu de puține ori, ni se întâmplă să purtăm cele mai dificile conversații atunci când suntem la masă – indiferent că vorbim despre un cuplu tânăr sau o familie cu mai mulți copii.

Pornind pe drumul anevoios al deslușirii relației întortocheate pe care o avem cu mâncarea, dr. Ian K. Smith – figură publică și bine-cunoscut om de televiziune din SUA – ne ajută să înțelegem mai bine legătura dintre noi și mâncare. Exceptând rolul principal de combustibil, mâncarea este prezentă în viața noastră pe toate palierele: social, familiar, profesional. Dr. Smith subliniază că unii dintre noi au o relație distorsionată cu mâncarea, însă ne încurajează, susținând că aceasta ar putea fi reabilitată. Dar, pentru ca acest lucru să fie fezabil, este necesar să ne înțelegem nevoia primară de foame – mai precis, dacă senzația este de natură fizică sau de origine emoțională. Plecând de la această premisă, putem face distincția între ce, când și de ce alegem să mâncăm. 

De multe ori – fie pentru că nu avem timp suficient sau pentru că avem o stare psihică dovedind o vibrație scăzută – avem tendința de a alege să mâncăm preparate ce pot fi ușor îngurgitate, fără a mai trece printr-un proces conștient de diferențiere a alimentelor alese.

Dr. Smith explică în detaliu ce înseamnă pofta de mâncare fizică („alegem alimente care să ne hrănească și să ne satisfacă nevoia de hrană“) și foamea emoțională („gândirea ne îndeamnă să alegem un anumit aliment, care să ne aline sau să ne distragă de la ceea ce făceam“).

Mâncatul pe fond emoțional

Merită să facem apel la memorie și, dacă reușim să fim sinceri cu noi, vom realiza că ni s-a întâmplat tuturor să mâncăm compulsiv – fiind atenți mai degrabă la o problemă prin care treceam. Și, abia după ce ne ridicam de la masă, realizam ce făcuserăm.

Nu suntem roboți, suntem ființe mânate de emoții – pe care le „întindem“ zilnic la maximum, urcându-le în caruselul de stări prin care trecem. Însă, dacă nu realizăm cu precizie de fiecare dată când ni se întâmplă acest automatism, vom perpetua același tip de comportament, care este în detrimentul propriei persoane. În sprijinul nostru, specialiștii au realizat o listă de semne pe care ar fi indicat să le conștientizăm, în vederea identificării poftei de mâncare ce apare pe fond emoțional.

1. Mâncăm când nu ne este foame.

Este acel moment în care, deși suntem sătui, ne surprindem în căutarea a ceva de mâncare. În majoritatea cazurilor, alegem alimente nesănătoase, dar gustoase (cel mai probabil, bogate în diverse arome), menite să ne creeze o stare de bine. Acest tip de semnal apare pe fondul alinării altor goluri emoționale, precum depresia, tristețea, singurătatea etc.

2. Ne simțim vinovați că am mâncat.

Poftele au o însemnătate aparte. Ele apar, iar noi de cele mai multe ori le dăm frâu liber (le considerăm un „premiu“ după o zi încărcată) și, după ce terminăm de devorat premiul, apar remușcările. Brusc, ne amintim de calorii, de faptul că am fi putut să ne abținem etc. Iar acest incident nu este singular. Din păcate, ajunge să devină un obicei.

3. Mâncăm compulsiv.

Mâncatul compulsiv apare atunci când îngurgităm, fără să mai savurăm mâncarea. Pur și simplu, avem un singur scop: acela de a mânca; până când, în scurt timp, ajungem la o saturație extremă. Din nefericire, acest tip de poftă alimentarănu apare când suntem înfometați. Noi cedăm ispitei, pentru că produsele la care poftim arată bine sau fiindcă anticipăm senzația ulterioară pe care ne-o vor da.

4. Mâncăm ca să ne simțim fericiți.

Oamenii se împart în două tabere: cei ce mănâncă pentru a trăi și cei ce trăiesc pentru a mânca. Dincolo de faptul că ne satură, mâncarea are și capacitatea de a ne da o senzație de satisfacție. Ceea ce este perfect normal, dacă nu o facem doar pentru a ne schimba starea de spirit. Însă ceea ce merită interiorizat este faptul că hrana nu este un medicament, nu funcționează ca o recompensă și nici nu umple un gol emoțional.

5. Ascundem alimente față de ceilalți.

În prezența altor persoane, avem tendința de a ne abține, fiindcă nu ne simțim pe deplin confortabil în relația cu hrana. De aceea, un semnal de alarmă apare când ajungem în punctul în care ascundem diverse alimente – cu intenția de a le devora în liniște, atunci când vom rămâne singuri. (Singurătatea ne oferă siguranța de a nu fi deranjați de ceilalți și, în egală măsură, de a nu fi judecați pentru alegerile făcute.)

6. Mâncăm mai mult când suntem stresați.

De cele mai multe ori când suntem stresați, alegem să ne edulcorăm situația prin simpla selecție a unui aliment bogat în zaharuri și grăsimi. Năvălind asupra lui, obținem la nivel cerebral un rezultat garantat în scurt timp. Însă, prin acest demers, nu facem decât să ne autoamăgim, deoarece satisfacția dobândită este una cu un termen scurt de valabilitate. Astfel că observăm aproape imediat cum îngrijorările își fac reapariția și cădem inevitabil într-un cerc vicios.

7. Găsim confort în hrană.

Fie că am fost izolați sau am avut probleme de adaptare, fie că am fost părăsiți de persoana iubită sau dezamăgiți de prieteni, mereu am găsit înțelegere în relația cu mâncarea. Și am ajuns – uneori, fără să ne dăm seama – s-o considerăm cea mai bună prietenă, pentru că este mereu acolo, gata să ne ridice moralul, la un simplu gest. Mai mult, ea este în permanență gata să ne „salveze“, indiferent de situație.

8. Simțim că impulsul de a mânca scapă de sub control, dar tot nu ne putem opri.

Uneori, plecăm de la premisa că o bucățică de ciocolată nu înseamnă nimic deplasat. Dar când ajungem să mâncăm toată cutia, pentru că nu am putut să ne abținem, atunci nu mai avem nicio scuză. Acela este un semnal clar că a sosit momentul să luăm atitudine.

9. Ne recompensăm cu diverse alimente.

Încă de mici, părinții au încercat să ne recompensez sau, din contră, să ne oprească din plâns apelând la deserturi. Având un istoric bine împământenit în acest sens, nu ar trebui să ne mire că, deși adulți, oricând întâmpinăm o problemă sau terminăm un proiect la care am lucrat ceva timp, preluăm același model și facem din această adicție o relație de prietenie pe termen lung.

10. Mâncarea ne ține companie.

Singurătatea are efecte adverse. Unul dintre ele este faptul că ajungem să reconsiderăm relația pe care o avem cu mâncarea. Ea, practic, devine cea mai bună prietenă, fiind mereu disponibilă; nu ne dezamăgește niciodată; este mereu gata să ne înțeleagă și să schimbe aparențele, oricât de complicate ar fi. Cu atât mai mult în perioada izolării – când tot mai multe persoane au simțit fiorii singurătății și, pentru a nu se oglindi prea mult în realitatea pe care o trăiau, au ales să se refugieze în mâncare.

Ce este de făcut?

În oricare dintre situațiile mai sus descrise ne-am afla, dr. Smith ne îndeamnă să apelăm la un specialist. Poate că nu conștientizăm mereu, însă chiar și drumul până în acest punct este presărat cu adevărate bătălii – purtate cu noi înșine. Totodată, renumitul expert american ne prezintă diverse posibile piste pe care le putem folosi, pentru a ajunge la o relaționare sănătoasă cu mâncarea.

℗PUBLICITATE


Iată ce avem de făcut:

1. Să ținem un jurnal.

Notând ceea ce mâncăm, vom putea înțelege mai bine preferințele culinare pe care le avem, greșelile pe care le facem, dar vom reuși să tragem și niște concluzii, având drept scop luarea unor decizii în ceea ce ne privește. Este important să fim sinceri cu propria persoană și să nu ne mai ascundem după deget. În definitiv, nimeni nu este responsabil de viața noastră, în afară de noi înșine.

2. Să ne asigurăm că mâncăm doar când ne este foame.

Senzația de foame poate fi înșelătoare. Putem crede că ne este foame, când, de fapt, un pahar cu apă ar putea rezolva problema. Așadar, este necesar să purtăm un dialog cu propria persoană și să ne întrebăm dacă chiar ne este foame. Imaginându-ne o scală de la 0 la 10 (unde 0 ilustrează saturația și 10 – înfometarea), vom putea aprecia în ce stadiu ne aflăm. Dr. Smith ne îndeamnă să ne hrănim atunci când suntem în jurul indicativului 3-4 – pentru a evita extremele.

3. Să evităm mâncatul din plictiseală.

Lipsa unui program concret ne împinge la activități care generează plictiseala. Crearea unei rutine (chiar și atunci când suntem în timpul liber) ne ajută să ne focalizăm pe ceea ce avem de făcut și ne îndepărtează de la adoptarea unor obiceiuri nesănătoase (precum consumarea unor alimente cu calorii goale). 

Dr. Smith ne încurajează să alegem activități precum lectura, scrisul, activitățile fizice (adevărate surse de „hrană“, după care corpul tânjește).

4. Să mâncăm acompaniați de cineva.

A alege să mâncăm alături de alte persoane are multiple beneficii. Pe de-o parte, este necesar să purtăm conversații împreună cu ceilalți (stimulăm intelectul și nici nu mai mâncăm în grabă, prin urmare, îi oferim stomacului timp să-i transmită creierului semnalul că ne-am săturat); iar pe de altă parte, ne ajută să ne îmbunătățim preferințele alimentare (prin comparația cu ceea ce consumă restul grupului). Oricare ar fi motivul, important este să încetinim ritmul, să ne bucurăm de companie și să savurăm preparatele culinare.

5. Să spunem NU tentațiilor.

Pentru a schimba ceva în comportamentul nostru alimentar, este necesar să pornim de undeva. Una dintre schimbări ar putea consta în îndepărtarea tentațiilor culinare. A ține la distanță alimente de tip chipsuri, bomboane, sucuri acidulate, junk food și alte ingrediente dăunătoare ne poate ajuta să nu mai consumăm așa ceva, întrucât ele nu ne țin de foame. Noi alegem să le consumăm, întrucât le avem în aria vizuală și știm care este efectul lor imediat.

6. Să ne distrăm mai mult.

Tentațiile alimentare ascund în spatele lor niște stări emoționale negative. Dr. Smith ne îndeamnă să adăugăm în viețile noastre mai multe elemente distractive, cu atât mai mult cu cât vedem că începem să simțim nevoia stringentă de a consuma alimente interzise. Plimbările în aer liber, joaca cu animalele, lectura, o conversație purtată cu cineva drag sunt doar câteva dintre scuturile pe care le putem purta, ori de câte ori simțim cum plictiseala începe să-și facă loc în cotidian. Cu cât suntem mai ocupați (cu ceva ce ne face plăcere), cu atât mai puțin vom simți nevoia să apelăm la diverse produse alimentare nefolositoare.

7. Să ne eliberăm de stres în alte feluri.

Găsirea unor hobby-uri, vizionarea unor filme ce ne țin mintea ocupată, purtarea unei conversații cu un prieten sau chiar îngrijirea propriului corp sunt câteva dintre posibilele feluri prin care ne putem elibera de stres, detensionând organismul și detașându-ne de actuala îngrijorare.

8. Să mâncăm sănătos.

Alegerea unui stil de viață sănătos din punct de vedere nutritiv ne ajută nu doar fizic, ci și emoțional. E necesar să fim conștienți când anume mâncăm doar pentru a ne satisface senzația de foame și când avem nevoie să ne hrănim.

9. Să facem exerciții fizice.

Sportul este unul dintre cele mai la îndemână lucruri pe care le putem face. Fie că alegem să-l practicăm în interiorul căminului, fie în exterior, important este să găsim acel dram de voință personală necesar pentru efort. Odată identificată voința, pornind treptat cu ceva ce ne face plăcere, vom observa efecte nu numai la nivel fizic (prin sculptarea armonioasă a corpului), ci și la nivel psihic (prin eliberarea endorfinelor, al căror rol principal este acela de a reduce anxietatea și stresul).

10. Să practicăm mâncatul conștient.

A ne hrăni conștient înseamnă într-o primă fază a renunța la mâncatul mereu pe fugă. Graba ne împiedică să ne bucurăm de ceea ce alegem să mâncăm (de unde și denumirea de fast food, lucru care vine în contradicție cu scopul meselor). Dr. Smith ne sfătuiește să ne bucurăm de simțuri: gust, miros, textură și senzația pe care mâncarea ne-o oferă, atunci când o savurăm. A mânca este o artă și este important să ne amintim din când în când că ne suntem datori cu un timp de calitate, petrecut măcar în momentul în care alegem să mâncăm. Pentru o introducere în practicarea unui stil de viață conștient, vă recomand cartea Mindfulness urban

11. Să îndrăznim să cerem ajutor.

Ne este rușine să ne punem sufletele pe tavă, atunci când avem probleme. Și cel mai ușor lucru pe care îl putem face este să ne amăgim durerea, scufundându-ne în diverse mecanisme de copingEmoțiile sunt înrădăcinate în cultura noastră ca fiind ceva negativ. De aceea, de multe ori încercăm fie să le ascundem (și să nu le acordăm suficientă importanță pentru a le diseca), fie să le respingem (discutăm cu apropiații situațiile care au generat emoția respectivă, însă nu tragem niște învățăminte din ceea ce am trăit). Este nevoie să învățăm cum să ne asigurăm igiena emoțională – pe care e bine s-o practicăm asemeni igienei fizice – pentru a nu amplifica emoția pe care o simțim.

Dezechilibrele dintre minte și corp fac posibilă apariția unui gol – pe care îl resimțim și din cauza căruia ajungem să nu mai fim atenți la propria persoană, iar astfel nu ne mai validăm pe noi înșine (nu mai facem sport, nu mai avem o părere bună despre sine, nu mai avem încredere în propria persoană etc.).

Acum este momentul să o luăm de la capăt. Să facem curățenie în trupurile noastre și să învățăm să ne iubim cu blândețe și compasiune, activându-ne starea de „observator“ al propriilor reacții. Și, nu în ultimul rând, să ne punem pe primul loc, oricât de egoist ar suna ideea aceasta. Nu vom putea scăpa de stres; el va fi prezent pe tot parcursul vieții noastre. Dar putem învăța să-l domolim, ca să nu ajungă să ne domine.

Fie că apelăm la familie sau la prieteni, fie la grupuri de susținere sau la un specialist, faptul că cerem ajutor este deja un pas înainte, în lupta cu alimentația nesănătoasă, cauzată de dezechilibrele emoționale.

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Back To Top
×Close search
Caută