Skip to content

De ce ne este greu să facem exerciții fizice în mod regulat, chiar dacă știm care sunt riscurile asociate unui stil de viață sedentar? Răspunsul la această întrebare îl putem afla înțelegând cum funcționează creierul nostru.

Conflictul ce apare între procesele voluntare (care necesită mai multe resurse cognitive și sunt conștiente) și procesele involuntare (care necesită mai puține resurse cognitive și au loc în afara conștiinței) pare să stea la baza acestui paradox. Deseori, avem ocazia de a fi sedentari. Venim de la birou și vrem să ne întindem pe canapea în fața televizorului sau vrem să citim o carte bună. Oboseala acumulată peste zi și dorința noastră de a ne odihni pot declanșa un comportament care concurează cu intenția noastră conștientă de a avea un stil de viață activ. La baza alegerilor noastre comportamentale, stau reacțiile automate: ce anume ne captează atenția și care este emoția pe care o asociem unei situații. Aceste reacții ne fac să abordăm sau să evităm anumite lucruri și ne pot duce la dezvoltarea și menținerea unui stil de viață sedentar sau activ.

Ca ființe umane, ne dorim să minimizăm pe cât posibil costul energetic. Ne dorim să facem multe lucruri, folosind cât mai puțină energie. Astfel, dacă avem sarcini solicitante intelectual sau fizic în viața de zi cu zi, sarcini care presupun un consum energetic crescut, vom fi cel mai probabil predispuși să nu alegem activități care ne-ar solicita mai mult, cum ar fi activitățile fizice. Comportamentele care minimizează costul energetic sunt evaluate de noi ca fiind ceva pozitiv, așa că vom fi predispuși să ne conservăm energia și să adoptăm un stil de viață sedentar.

ABONARE NEWSLETTER


Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.


Suntem mai degrabă tentați să abordăm sau să evităm activitățile fizice? Cât de greu sau ușor poate fi să alegem un stil de viață activ? Răspunsul interesant la aceste întrebări îl găsim într-un articol științific publicat în iulie 2018, în jurnalul Neuropsychologia.

Boris Cheval și echipa sa, formată din membri de la University of Geneva, University of Oxford, KU Leuven și University of British Columbia, și-au unit eforturile pentru a investiga activitatea electrocorticală în timpul unei sarcini de abordare sau evitare a activității fizice și a comportamentului sedentar. Activitatea creierului a fost măsurată cu ajutorul electroencefalografului (EEG). EEG-ul este o metodă neinvazivă, care are o rezoluție temporală foarte bună, permițându-ne să măsurăm, cu o precizie de câteva milisecunde, activitatea electrocorticală.

℗PUBLICITATE



Studiul a fost realizat pe un număr de 29 de participanți, cu vârsta cuprinsă între 20 și 26 de ani. 14 participanți avuseseră un stil de viață activ în ultimele 6 luni, în timp ce 15 participanți nu aveau încă un stil de viață activ, dar își propuseseră acest lucru. În cadrul studiului de EEG, participanții vedeau o serie de imagini schematice, cu omuleți care aveau un stil de viață activ (de exemplu, înotau, schiau, urcau scările) sau un stil de viață sedentar (de exemplu, stăteau pe canapea și se uitau la televizor, jucau jocuri video sau citeau o carte). În funcție de instrucțiunea experimentală, participanții aveau sarcina de a duce un omuleț spre o imagine (abordarea situației) sau de a-l îndepărta de imagine (evitarea situației). Această sarcină de abordare-evitare a fost folosită de către autori pentru a măsura tendința automată de abordare sau evitare a activităților fizice și a comportamentelor sedentare.

Rezultatele cercetării ne arată că participanții au o reacție mai rapidă în abordarea stimulilor ce reprezintă un stil de viață activ, comparativ cu stilul de viață sedentar. De asemenea, acestora le este mai ușor să evite activități sedentare, comparativ cu cele fizice. Cu cât o persoană este mai activă în viața de zi cu zi, cu atât îi va fi mai ușor să evite comportamentele sedentare. Interesant este însă faptul că evitarea comportamentelor sedentare necesită mai multe resurse corticale decât evitarea activităților fizice. Acest efort este necesar pentru a contracara atracția față de comportamentele sedentare.

Procesele creierului care ne fac să fim mai rapizi în abordarea activităților fizice și evitarea comportamentelor sedentare au loc în timpul integrării senzoriale, atunci când ne orientăm atenția spre o situație și când o evaluăm – și nu în timpul pregătirii motorii, atunci când inițiem un comportament. Evitarea unui stil de viață sedentar presupune mai mult efort, deoarece este necesară o monitorizare mai crescută a conflictului dintre dorința de a fi sedentari și intenția de a fi activi și totodată o inhibiție a tendinței de a evita activitățile fizice.

Chiar dacă suntem predispuși să abordăm mai rapid activitățile fizice și să evităm comportamentele sedentare, abilitatea noastră de a face față dorinței de a avea un comportament sedentar poate avea un efect important asupra alegerii și menținerii unui stil de viață activ.

Pentru a fi mai rapizi în evitarea unui stil de viață sedentar, avem nevoie de o abilitate bună de monitorizare a conflictului și de inhibiție. Trebuie să alegem conștient să urcăm scările și să nu folosim liftul, să mergem o stație pe jos și nu cu autobuzul sau metroul. Chiar dacă, inițial, ne va fi greu să spunem „nu“ confortului și „da“ activității fizice, cu timpul, ne va fi tot mai ușor. De asemenea, dacă ne dorim să fim activi fizic, este foarte important să ne setăm obiective realiste. Dacă nu mergem deloc la sală sau nu practicăm alt sport, pentru început putem să ne setăm ca obiectiv să facem acest lucru de două sau trei ori pe săptămână. Dacă ne este greu să facem față tendinței de a fi sedentari după o zi lungă la birou, putem încerca să facem sport dimineața. Important este să fim atenți la noi înșine, să ne înțelegem un pic mai mult și să experimentăm, pentru a vedea ce funcționează în cazul nostru.

Alexandra Iacob este psiholog clinician (practicant autonom) și lucrează în propriul cabinet de psihologie cu copii, adolescenți, tineri și familiile acestora. A absolvit masteratul în Psihologia Dezvoltării și Psihologie Clinică la Universitatea Heidelberg din Germania în 2014. Alexandra este pasionată de oameni și dezvoltarea lor, de neuroștiințe și de viață. Își iubește meseria și caută mereu experiențe care să o ajute să se dezvolte personal și profesional.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0
Livrare gratuită în România la achiziții de peste 149,00 lei
0%