Atunci când îmi dau voie să mă gândesc la anii copilăriei mele și la modul în care empatia și compasiunea părinților față de copiii lor erau considerate, mai degrabă, a fi „o alintare“, „o râzgâială“ și „o proastă creștere“, îmi dau seama ce muncă grea și ce efort emoțional avem nevoie să facem noi, noua generație de părinți, pentru a le putea oferi copiilor noștri ceea ce au ei nevoie, prin empatie și conectare.
Ca părinți, ca să putem oferi aceste daruri, avem nevoie să ne dăm timp pentru acest nou drum, care implică un proces de durată, iar pentru această călătorie avem nevoie să rămânem curioși și cu o voință puternică în raport cu noi, în primul rând, pentru a ne da voie să ne reconectăm cu propriul copil interior, care a traversat de foarte multe ori singur emoții intense și neplăcute, precum rușine, umilire, vinovăție, nedreptate, dezgust și frustrare.
Un efort care presupune să scăpăm de povara bagajelor primite, de toate mesajele și convingerile care au venit la pachet cu toate emoțiile neplăcute trăite, pentru a învăța noi, înainte de toate, ce înseamnă ca adult să ne autoreglăm, pentru ca mai apoi să-i putem oferi copilului nostru șansa de a se co-regla în relație cu noi.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Co-reglarea, mecanismul prin care ne ținem copilul de mână în momente dificile
Ce înseamnă asta mai exact? Înseamnă că, atunci când simțim o emoție, ne dăm voie să o trăim, să existe în corp și, dacă aduce sentimente neplăcute și intense, învățăm să o reglăm. Spre exemplu, învățăm strategii de calmare atunci când suntem într-o situație tensionată, pentru ca mai apoi să-l putem ajuta pe copilul nostru să se calmeze într-o situație de frustrare pe care o simte, astfel întâmplându-se co-reglarea copilului nostru cu noi. Noi devenim sursa de reglare a copiilor noștri până când aceștia sunt suficient de maturi pentru a se autoregla.
Co-reglarea (sau conectarea) are loc atunci când două ființe sunt sincronizate una cu cealaltă, permițând una alteia să crească sau să scadă nivelul intern de energie, pentru ca amândouă să ajungă la o stare de calm și conectare, ceea ca vă doresc și vouă în relația cu copiii voștri interiori sau biologici.
În primii ani de viață, copiii noștri își dezvoltă această abilitate, de reglare emoțională prin interacțiunea noastră cu ei. Activități de reglare, precum cântatul sau cititul de povești pentru a-i calma, sau oferirea de afecțiune și siguranță în momentele de tristețe sau stres, sunt unele dintre strategiile pe care le putem oferi în relația cu ei, încă de când sunt mici. Prin aceste interacțiuni zilnice repetate, de reglare emoțională, noi ne putem ajuta copiii să înțeleagă și să-și exprime emoțiile, precum și să găsească modalități să le gestioneze într-un mod sănătos.
Autoreglarea, capacitatea copilului de a-și gestiona singur emoțiile
Dacă am făcut o treabă suficient de bună încă de când sunt mici, pe măsură ce cresc, copiii noștri încep să-și dezvolte abilități de autoreglare. Asta înseamnă că-și pot gestiona emoțiile fără ajutorul nostru. Această abilitate se dezvoltă în timp și necesită o practică constantă. Pe măsură ce cresc și în funcție de vârstă și de preferințe, putem introduce tehnici precum respirația profundă, exprimarea emoțiilor prin intermediul artei (muzică, pictură, desen), meditație sau alte tehnici de relaxare. Este important ca părinții să încurajeze aceste tehnici și să-și sprijine copiii în adoptarea și practicarea lor constantă.
Autoreglarea este o abilitate esențială pentru dezvoltarea emoțională a copiilor noștri și poate ajuta la reducerea anxietății și a stresului în viața de zi cu zi. Cu toate acestea, autoreglarea este o abilitate care trebuie dezvoltată treptat și necesită timp și practică pentru a fi îmbunătățită. Este important ca părinții să ofere suportul adecvat și să încurajeze dezvoltarea acestor abilități de autoreglare pentru a-și putea ajuta copiii să devină adulți sănătoși și echilibrați emoțional.
Însă învățarea abilităților și îmbunătățirea modului în care răspundem la sentimentele pe care le vom avea noi sau copiii noștri nu înseamnă că, dintr-odată, vom deveni fericiți tot timpul, ci doar că vom fi mai prezenți și mai conștienți în legătură cu ceea ce se întâmplă atât în interiorul nostru, cât și în jurul nostru, noi ca ființe, noi ca părinți, dar și în celelalte roluri pe care le avem în viața de zi cu zi. Iar asta puteam face începând de astăzi, de acum.