fbpx
skip to Main Content

Atingerea reprezintă limbajul universal pe care îl folosesc ființele umane încă din primele clipe de viață și, deși nu există niciun dicționar de interpretare a acesteia, emoțiile pe care le trezește sunt propagate în același mod, indiferent de factori precum cultură, rasă, religie, culoare a pieli ori apartenență geografică. Ea poate fi echivalentul familiarității, a apropierii ce răspunde, asemenea unui dialog dintre receptor și emițător, la fiecare contact și care reduce stresul și calmează sistemul nervos simpatic. Privarea de atingere are efecte imediate, iar amploarea acestora crește odată cu perioada pe care se întinde. 

Atingerile sunt considerate adevărate medicamente fără prescripție medicală, recomandate de către specialiști și care nu au reacții adverse dacă sunt administrate în cât mai multe reprize. Ele sunt recomandate atunci când ai stări emoționale atât pozitive, cât și negative. Pandemia COVID-19 ne-a arătat că, de fapt, avem nevoie de puține lucruri în viață pentru a supraviețui. Însă, în același timp ne-a învățat și că factorul uman nu poate fi înlocuit de tehnologie.  

Astfel, în unanimitate, oamenii au simțit o nevoie acută de a căuta interacțiunea fizică, tocmai pentru a experimenta atingerea. Fie că vorbim de o strângere de mână, de o atingere amicală, de o îmbrățișare, sau de o bătaie pe umăr atunci când ne este greu, contactul fizic are valențe mult mai puternice asupra fizicului și psihicului nostru decât ne-am putea imagina. 

Și totuși, în condițiile date intervine teama de a acționa conform dorințelor și nevoilor noastre în ceea ce privește îmbrățișarea, spre exemplu. 

Este dificil să nu o facem, mai ales când suntem în preajma unor oameni dragi, pe care nu i-am mai întâlnit de ceva vreme ori cu care obișnuiam să avem acest obicei atunci când ne vedeam.  

Care îmbrățișări implică mai puține riscuri de infectare cu Sars-Cov2 

Potrivit site-ului nytimes.com, Linsey Marr (om de știință și expert mondial în transmiterea bolilor transmise prin aer la Virginia Tech) a calculat, în baza modelelor matematice dintr-un studiu realizat în Hong Kong, riscul de expunere atunci când avem parte de o îmbrățișare de scurtă durată. Așadar, potrivit aprecierilor sale, riscul ar putea fi destul de mic, explicația fiind că, deși nu cunoaștem cu exactitate viteza de propagare a virusului Sars-Cov2, se aproximează că pentru a se instala confortabil în organismul uman ar fi nevoie de 200-1000 de copii ale virusului. 

Exemplul dat este cel al unei rude de intensitate medie a virusului, care poate însemna, cu aproximație, între 5000-1000 de copii, cu mențiunea că o bună parte din stropi ajung fie pe suprafețele învecinate, fie pe sol. Chiar dacă altcineva se află în imediata apropiere a celui ce tușește, doar 2% (sau 100-200 viruși) din lichidul din tuse îl poate stropi ori poate fi inhalat de celălalt. 

Marr conchide că „dacă nu tușim sau nu vorbim în timp ce ne îmbrățișăm, riscul ar fi trebui să fie extrem de scăzut“. 

În contrapartidă, specialiștii subliniază importanța îmbrățișărilor indiferent de vreme și vremuri și nu exclud în totalitate acest obicei sănătos, cu condiția să ne luăm câteva măsuri simple de precauție. Printre acestea, amintim: 

  • purtarea corespunzătoare a măștii  
  • igienizarea temeinică a mâinilor (înainte și după o îmbrățișare) 
  • evitarea atingerii corpului și a hainelor celuilalt cu fața și masca  
  • realizarea îmbrățișării în aer liber 
  • scurtarea duratei acesteia 
  • îndreptarea fețelor în direcții opuse, fără să vorbim sau să tușim 
  • evitarea lăcrimării (întrucât cauzează un lichid suplimentar ce mărește riscul contactării virusului însuși) 
  • evitarea contactului, dacă celălalt prezintă simptome specifice COVID-19 

În ceea ce urmează, vă vom prezenta tipuri de îmbrățișări admise sau, din contră, respinse de către Prof. Marr și echipa sa. 

Îmbrățișarea față în față  

Acest tip de îmbrățișare nu este recomandat de către Prof. Marr, mai ales dacă există diferențe de înălțime între cei doi subiecți, diferențe care cresc posibilitatea ca, în cel mai nefericit caz, respirațiile celor doi să se combine. 

℗PUBLICITATE


Îmbrățișarea realizată cu obrajii apropiați în același sens 

De asemenea, ni se recomandă ca cele două persoane să nu privească în același sens în timp ce se îmbrățișează, întrucât respirația unuia se află în zona de congruență a inhalației celuilalt. 

Așadar, corect este să o facem având obrajii orientați în sensul invers. 

Îmbrățișarea la nivelul taliei sau a genunchiului 

Acesta are loc atunci când unul dintre cei doi subiecți este copil. În acest caz, se recomandă ca persoana adultă să privească în altă parte pentru a nu respira înspre cel mic. Totodată, indicat este ca după contact, adultul să-și schimbe hainele (din cauza contaminării cu fața, precum și cu masca celui mic) și să-și igienizeze mâinile. 

De asemenea, specialiștii ne sfătuiesc să-i sărutăm pe copii pe ceafă, purtând, în egală măsură, mască. 

Alte opinii similare 

Prof. Marr subliniază că o îmbrățișare scurtă poate suporta riscuri minime, însă chiar și așa, acestea nu pot fi anulate și tocmai de aceea precizează cu vehemență ca îmbrățișările să se realizeze între persoane apropiate și nu ca un gest obișnuit. 

O altă opinie pertinentă vine și din partea Prof. virusolog Julian Tang (Universitatea Leicester, Marea Britanie) care susține că o îmbrățișare durează, în medie, zece secunde, iar dacă am putea să ne ținem respirația în timp ce realizăm acest scurt contact, am putea opri inhalația oricărui virus pe parcursul îmbrățișării. Totodată, acesta susține ca cei doi să revină, ulterior, la păstrarea distanțării de aproximativ doi metri (reușind, astfel, să-și reia respirația normală și să creeze o siguranță delimitată care să le ofere un confort în acest sens). 

Cât privește nivelul de transmisie dintre o îmbrățișare și o conversație față în față, Prof. Yuguo Li (Hong Kong) face distincția între acestea, pledând pentru o strângere în brațe în detrimentul unui dialog, întrucât acesta din urmă nu poate fi contorizat temporal, fiind la libera alegere. 

Așadar, chiar dacă vorbim despre efecte analgezice ce ajung la nivelul sistemului nervos autonom sau despre rolul său pur afectiv, atingerea este esențială existenței noastre, acest lucru fiind confirmat în nenumărate cercetări și lucrări de specialitate. 

Însă, acum mai mult ca oricând, este momentul să ne regândim interacțiunile cu ceilalți, să începem să ne bucurăm autentic de cei dragi (în condiții de siguranță) și să le arătăm aprecierea noastră prin cuvinte.  

Relațiile nu ni se cuvin, ele sunt organisme vii care se pot destrăma la fel de repede cum se încheagă dacă nu le acordăm grijă, timp, iubire (iar prin iubire înțelegem, în contextul actual, o atenție sporită la lucrurile care fac diferența, în așa fel încât să simțim că suntem protejați și iubiți în același timp).

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Back To Top
×Close search
Caută