fbpx
skip to Main Content

Tindem să încurajăm autonomia (o trăsătură bună), dar ingeniozitatea este și mai bună. De ce? Pentru că ingeniozitatea este abilitatea atât de a rezolva în mod optim și independent problemele zilnice, cât și de a cere ajutorul celorlalți atunci când nu putem găsi o soluție pe cont propriu. Pe măsură ce copiii noștri cresc, ne dorim ca balanța soluțiilor interioare și a celor exterioare să se încline înspre interior. Până ajung ei la facultate, ne așteptăm să fie în stare să rezolve problemele de fiecare zi. Dependența inutilă de ceilalți, chiar și de cei capabili, nu ajută la progresul ingeniozității.

Desigur că e important să știm când suntem depășiți de situație. Uneori, ingeniozitatea poate să semene cu patologia. Copilul care copiază ca să „supraviețuiască“ dă dovadă de un soi de ingeniozitate. La fel și adolescentul care ia câteva fumuri dintr-un joint ca să evite durerea provocată de certurile violente ale părinților lui. Mulți dintre tinerii care se angajează în comportamente periculoase fac tot ce pot ca să reducă stresul din viețile lor. Le-ar putea fi de folos să aibă în preajmă adulți de încredere, care să-i ajute să umple golurile în ceea ce privește rezolvarea problemelor cu care se confruntă, goluri care apar atunci când sunt înconjurați de provocări. Cineva care să le amintească faptul că, dacă te prinde profesorul copiind, ai putea să rămâi corigent. Sau dacă fumezi iarbă, s-ar putea să fii suspendat de la școală. O parte din „predarea“ ingeniozității presupune ca adolescenții să aibă pe lângă ei adulți înțelegători cu care să poată să facă brainstorming atunci când se simt copleșiți. Fiecare copil ar trebui să aibă un adult din afara familiei la care să poată merge. Consilierii, profesorii, antrenorii, preoții, părinții altor prieteni intră deseori în această categorie. Uneori, ne simțim nesiguri atunci când copiii noștri caută sfaturile altor adulți. Nu este cazul. Este unul dintre factorii de protecție din viața unui copil.

Ingeniozitatea este proactivă, nu reactivă

În loc să aștepte până în ultimul moment să se înscrie la cursul de șofat, copilul ingenios se înscrie dinainte, asigurându-și, astfel, locul în clasă. Copiii ingenioși își planifică activitățile în așa fel, încât să nu fie copleșiți de ele și să nu se trezească că au programat în același timp și pregătirea pentru testarea standardizată, și antrenamentul la baschet. Ingeniozitatea îi ajută pe copii să-și rezolve problemele, dar și să le evite. Copiii ingenioși știu cum să profite de fiecare situație în care se regăsesc și de resursele pe care le au la dispoziție.

Unul dintre lucrurile care fac ca dezvoltarea ingeniozității să fie dificilă pentru copiii noștri este ritmul de viață mult prea alert. Prin definiție, a fi ingenios înseamnă a încerca noi moduri de a gestiona situația pentru a găsi cea mai eficientă și folositoare soluție. Cel mai des, încercările copiilor noștri de a rezolva probleme sună cam așa:

„Mamă, nu reușesc să împachetez cadoul bunicii.“
„Păi grăbește-te, întârziem la petrecere și trebuie s-o mai luăm și pe sora ta de la antrenament!“
„Cred c-o să-l pun, pur și simplu, într-o pungă și o să i-l dau așa. O să creadă că e amuzant.“
„Nu te prosti! Împachetează-l și hai să mergem!“
„Dar are o formă ciudată și nu știu cum să fac hârtia să se potrivească.“
„Of, Doamne, acum chiar că am întârziat. Dă-mi-l mie! Du-te în mașină și așteaptă-mă!“

℗PUBLICITATE



Probabil că acest tip de interacțiune îți sună cunoscut (dacă nu, poate c-ar trebui să scrii propria carte despre parenting). Întotdeauna nerăbdători, întotdeauna grăbiți. Nu doar că ne întindem la maximum propriile resurse, dar nu le permitem nici copiilor noștri să și le dezvolte pe-ale lor. Era un univers întreg de învățare matematică, de rezolvare practică de probleme, de competență crescută, dacă adolescentul de mai sus ar mai fi avut la dispoziție zece minute să facă diferite încercări cu bucățile dreptunghiulare de hârtie și un pachet neregulat. Ingeniozitatea se dezvoltă în urma multor încercări de rezolvare a problemelor și presupune timp pentru a evalua care dintre aceste încercări sunt cele mai folositoare, eficiente și satisfăcătoare.

Nimeni nu pare să creadă că problemele lumii vor căpăta o rezolvare. Și cu toții știm că provocările și problemele personale sunt inevitabile. Unul dintre cele mai mari daruri pe care le putem oferi copiilor noștri este timpul de a-și construi propriile mecanisme de adaptare. Amintește-ți că această perioadă a copilăriei este o plimbare, nu o cursă. Copilul ingenios are nevoie de oportunitatea de a se descurca singur, atât în ceea ce privește timpul, cât și resursele, pentru a-și da seama și a descoperi care sunt soluțiile optime.

Lucruri pe care să le faci pentru a cultiva ingeniozitatea copilului tău

  • Creează o mică necesitate în viața copilului tău. De exemplu, poate că întotdeauna îi aduci ceva de mâncare fiicei tale în vârstă de doisprezece ani înainte de antrenamentul la fotbal. Uneori, n-o face. Spune-i, cu o seară înainte, că trebuie să-și facă rost singură de ceva de ronțăit. Las-o să-și dea seama cum să facă rost de sucul și de banana pe care le mănâncă, de obicei, înainte de antrenament (să le aducă de acasă, să le cumpere de la cantină). Menține aceste provocări potrivite vârstei. Fii mulțumit atunci când vine cu soluții.
  • Împărtășește cu copiii tăi soluțiile pe care le-ai găsit tu la problemele de zi cu zi. Dacă descoperi în ultimul moment că acel costum pe care ai vrut să-l porți la serviciu cu ocazia unei prezentări importante încă este la curățătorie, spune câteva cuvinte despre cum te simți (probabil frustrat) și cum ai rezolvat problema (ai respirat adânc de câteva ori, apoi ai găsit altceva de purtat). Dă-le de înțeles copiilor că micile frustrări fac parte din viața cotidiană, dar că dacă rămâi frustrat, asta nu va face decât să te oprească din a găsi soluții.
  • Învață-ți copiii că nu există o singură modalitate „corectă“ pentru a rezolva majoritatea problemelor. Uneori, ingeniozitatea înseamnă să rămâi conectat la ceva; Alteori, înseamnă să iei o pauză; uneori, înseamnă să-ți dai seama singur; alteori, înseamnă pur și simplu să te consulți cu alții.
  • Învață-ți copilul cum să se calmeze singur (închide ochii și respiră; numără până la zece; du-te până afară și fă o plimbare) în așa fel, încât emoțiile să nu-i dicteze alegerile. Lipsa controlului emoțional este dușmanul ingeniozității. O minte liniștită este capabilă să adune resurse mult mai repede decât o minte agitată.

Extras din cartea Parenting pentru succes.

Dr. Madeline Levine este psiholog, consultant și educator cu aproape patruzeci de ani de experiență clinică. Și-a început cariera ca profesor de gimnaziu în Bronx, New York, apoi și-a început studiile în psihologie și și-a deschis un cabinet de psihoterapie specializat pe problemele copiilor și adolescenților și pe parenting.

Caută
Coșul de cumpărături
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0