skip to Main Content
Cum Să îi învățăm Pe Copiii Noștri Abilități Prin Care Să-și Creeze și Mențină Starea De Bine?

Cum să îi învățăm pe copiii noștri abilități prin care să-și creeze și mențină starea de bine?

A le vorbi copiilor despre prezența conștientă și starea de bine, nu este similar cu a le preda o materie de școală, întrucât abilitățile ce privesc starea de bine sunt unele ce au o legătură directă cu viața de zi cu zi, în timp ce lucrurile pe care le învață copiii la școală, pot uneori să nu fie actualizate decât ani mai târziu în anumite situații specifice. “Predarea” stării de bine are ca și principal obiectiv experiența, urmărind să îi învețe pe copii cum să fie bine, cum să practice conștient, starea de bine.

Pentru a-i ajuta pe copii să facă acest lucru, putem să utilizăm următorul proces: conștientizarea, intervenția și evaluarea.

1. Conștientizarea sau observația: este important să începem prin a-i învăța pe copii să observe diferite lucruri despre ei înșiși, despre oamenii și lucrurile din jurul lor. Această abilitate este foarte importantă pentru starea de bine – fără a putea conștientiza și observa modul în care ni se schimbă gândurile, dispoziția, expresiile faciale, emoțiile sau comportamentul, nouă, dar și celorlalți, nu putem ști cu exactitate ce funcționează și ce nu și unde anume ar fi nevoie de o schimbare. Este nevoie să îi ajutăm pe copii să învețe cum să observe și spre ce să-și îndrepte atenția, și nu putem face acest lucru fără a le dezvolta răbdarea și capacitatea de a sta în liniște. Atunci când suntem mereu bombardați de stimuli și zgomote din exterior sau când sărim de la o activitate la alta, nu vom reuși să observăm prea multe lucruri nici la noi și nici la ceilalți.

[cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Știu când se întâmplă ceva folositor sau nefolositor în viața mea. Și știu asta pentru că…” (Observare)

[cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

2. Intervenția sau acțiunea: a doua etapă a procesului de învățare a stării de bine este cel al acțiunii care să îi ajute pe copii să se dezvolte, deprinzând abilități practice de a-și menține starea de bine.

[cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Atunci când mi se întâmplă următorul lucru…. știu că ceea ce trebuie să fac este ….” (Acțiune)

[cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

3. Evaluarea sau reflecția: cea de-a treia etapă, cea finală, este cea prin care să îi ajutăm pe copii să își evalueze eficiența acțiunilor pe care le întreprind, indiferent dacă vorbim despre a practica recunoștința, a face exerciții fizice sau a-și observa propriile emoții și de a le urmări efectul asupra corpului și al minții, asupra relațiilor lor cu cei din jur, dar și asupra obiectivelor pe care vor să le atingă. Această etapă este una importantă, întrucât este nevoie să îi susținem pe copii să accepte rezultatele intervențiilor lor și atunci când acestea sunt ineficiente, mai ales dacă este o acțiune pe care nu și-au dorit-o foarte mult în primul rând (cum ar fi să reducă consumul de dulciuri sau timpul de privit la televizor). Un mod util de auto-evaluare și reflecție este ținerea unui jurnal care să îi ajute să își monitorizeze și analizeze eficiența intervențiilor.

[cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Știu cât este de folositoare acțiunea mea pentru că….” (Reflecție)

[cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Sabina Strugariu

Sabina Strugariu este psiholog și psihoterapeut specializat în terapia integrativă. A absolvit un masterat în Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Deține o specializare de lungă durată în psihoterapia cu copii și adolescenți, în cadrul EUROCPS. Este, de asemenea, membră a Colegiului Psihologilor din România și a Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută