Iarna este anotimpul care ne oferă un spectacol superb al naturii. Dacă locuim în oraș și trecem prin apropierea unui parc, avem ocazia să ne oprim o clipă și să ne bucurăm sufletul și mintea de acest spectacol minunat, pe care natura ni-l oferă. Este atât de frumos să vezi pomii argintii în lumina lunii, să poți privi cum copiii se joacă în mormanul de zăpadă și cum știu să trăiască din plin acest anotimp.
Iarna vine și cu o melancolie a ei. Ne invită, parcă, să fim mai introspectivi, să alergăm mai puțin și să ne permitem mai mult să trăim emoții de care, uneori, fugim. Are un fel al ei de a ne îmbia să citim o carte bună sau să savurăm o cană cu ceai. Ne invită, parcă, să călătorim cu mintea în locuri în care nu am mai fost niciodată.
Ai simțit vreodată că lectura te ajută să relaționezi mai bine cu persoanele din jurul tău? Oare, de ce se întâmplă acest lucru? Cum ne ajută cititul să ne îmbunătățim această abilitate? Există anumite genuri de literatură care ne ajută mai mult decât altele?
Alegem să citim cărți de ficțiune, cărți autobiografice, jurnale de călătorie sau cărți SF – pentru a ne relaxa, a fi mai creativi, dar poate puțini dintre noi știu că, prin lectură, ne putem dezvolta abilitățile socio-emoționale. Citind cărți de ficțiune, pătrundem într-un univers imaginar. Autori precum Gabriel García Márquez, Umberto Eco, Virginia Woolf, James Joyce, Isaac Asimov sau Jack London reușesc să ne confrunte cu situații și personaje complexe. Această complexitate socio-cognitivă a personajelor ne face, ca cititori, să înțelegem că o situație poate fi privită din mai multe puncte de vedere. Totodată, ne ajută și să venim cu interpretări multiple – atât pentru stările mentale ale personajelor, cât și pentru emoțiile și comportamentele acestora.
Printr-un asemenea exercițiu, putem ajunge să înțelegem mai bine cum simt și gândesc alte persoane – o abilitate care stă la baza dezvoltării relaționale. Studiile de specialitate realizate în 2013 și 2016 de David Kidd și Emanuele Castano, în cadrul The New School for Social Research, New York, arată faptul că persoanele care citesc cărți de ficțiune au o performanță mai crescută în cadrul unei sarcini care măsoară Teoria Minții (Theory of Mind). Teoria Minții se referă la abilitatea unei persoane de a detecta emoțiile altcuiva și de a înțelege care sunt gândurile și interpretările ce dau naștere acelor emoții.
Autorii studiilor au observat și faptul că doar lecturarea cărților de ficțiune prezice pozitiv performanța în sarcină. Alte genuri de literatură nu au același efect, cu toate că este posibil ca ele să ajute la dezvoltarea abilităților socio-emoționale, dar într-o altă manieră (care nu a fost studiată de autori). Cărțile de ficțiune prezic pozitiv dezvoltarea abilitățiilor care țin de Teoria Minții, deoarece ele se concentrează pe trăsăturile psihologice ale personajelor și pe relațiile dintre diverșii protagoniști ai cărții.
℗PUBLICITATE
Cu toate acestea, nu orice carte de ficțiune ne ajută să ne dezvoltăm abilitatea de a empatiza sau de a înțelege cum gândesc și simt alte persoane. Matthijs Bal și Martijn Veltkamp de la Vrije Universiteit Amsterdam arată faptul că, doar atunci când cititorii literaturii de ficțiune citesc cărți și sunt transpuși emoțional în acele povești, devin ulterior mai empatici.
Abilitățile care țin de Teoria Minții încep să se dezvolte încă din primele luni de viață, însă ele vor fi folosite de fiecare dintre noi diferit, în funcție de situație și de gradul nostru de maturizare socio-emoțională și relațională. Dacă simțim nevoia să ne dezvoltăm mai departe aceste abilități, cititul cărților de ficțiune pare să fie un exercițiu a cărui eficiență a fost dovedită științific.
Nu doar adulții își pot dezvolta aceste abilități prin intermediul lecturii, ci și copii. Poveștile sunt iubite de copii și pot avea un efect terapeutic remarcabil. Pe lângă bucuria pe care copiii o au atunci când sunt parte dintr-o lume imaginară, ei învață multe despre modul în care pot face față provocărilor din viața de zi cu zi.
Prin intermediul poveștilor, copiii se pun în pielea personajelor, înțelegând că realitatea poate fi interpretată diferit de fiecare dintre noi. Copiii pot învăța că emoțiile și comportamentele noastre depind de felul în care evaluăm o situație. Ca părinți sau educatori, îi putem ghida pe cei mici, astfel încât să găsească strategii sănătoase și adaptative de a privi realitatea. Spre exemplu, dacă personajul din poveste este marginalizat de alți copii, putem discuta despre modul în care s-ar putea simți personajul. Prin acest tip de discuție, îi ajutăm pe copii să își dezvolte empatia.
De asemenea, prin intermediul unei asemenea discuții, putem să îl ajutăm să înlocuiască gândurile de tipul: „Trebuie să fiu plăcut de toți copii; dacă nu sunt plăcut, înseamnă că nu sunt o persoană care merită iubire și apreciere“ cu gânduri de tipul: „Mi-ar plăcea să fiu plăcut de copii, dar dacă nu se întâmplă acest lucru, nu este o catastrofă; chiar dacă nu mă plac toți copii, eu sunt o persoană care merită să fie iubită și apreciată.“
Acest tip de exercițiu îi oferă copilului șanse de a învăța despre legătura dintre: un eveniment, interpretarea pe care i-am dat-o noi evenimentului și consecințele în plan emoțional și comportamental ale respectivei interpretări. Acest model (ABC) este intens folosit în cadrul programelor de dezvoltare socio-emoțională. Un astfel de program a fost dezvoltat și la noi în țară, în cadrul Universității Babeș-Bolyai.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
