fbpx
skip to Main Content

Competențele romantice se referă la capacitatea noastră de-a iubi și de-a permite să fim iubiți. Totodată, aici putem include și alte abilități care susțin emoțiile pozitive în cuplu, conturând un cadru romantic bazat pe reciprocitate, empatie și disponibilitate emoțională. 

Modelarea intuiției

Relațiile romantice sănătoase se bazează pe sprijin reciproc. Cu toții știm cum e să avem o zi proastă, o problemă, o situație dificilă sau chiar o reușită pe care să dorim să i-o împărtășim partenerului de cuplu. Aceasta este prima persoană către care ne îndreptăm pentru sprijin legat de nevoile noastre emoționale, indiferent de spectrul lor: negativ sau pozitiv. La rândul nostru, oferim același sprijin atunci când suntem solicitați. 

Comportamentele de acest gen sunt deseori ghidate de intuiție, care ne permite să ne conectăm la nevoia partenerului, s-o identificăm corect și să-i răspundem corespunzător. Deși nu putem descrie cum se întâmplă asta, intuiția ne ghidează în direcția potrivită.

Dar nu toți dispunem de ea, când vine vorba să cerem sau să oferim sprijin. Astfel, ajungem să ne impunem nevoile, să criticăm, să ne manifestăm nemulțumirea, să ne distanțăm de partener sau să avem așteptări nesănătoase de la el. Și chiar de ne dăm seama că aceste comportamente ne sabotează, uneori pare dificil să le schimbăm, ele fiind automate, activate sub impusul anumitor emoții și contaminând, astfel, relația de cuplu.

În consecință, intuiția ne poate fi aliat, dar poate funcționa și împotriva noastră. Modul ei de acțiune este definit de stilul de atașament deprins în copilărie.

Cum ne influențează stilul de atașament

Fiecare dintre noi dezvoltă un anumit stil de atașament în copilărie, în relație cu propria mamă. Ea este persoana care va da direcția atașamentului nostru, în funcție de disponibilitatea emoțională pe care o are, de deschiderea și de interesul arătat față de nevoile noastre, de cât de prezentă este în viața noastră și de propriul ei stil de atașament.

Așadar, dacă nevoile ne-au fost împlinite, dacă am avut o mamă de încredere, care ne-a oferit iubire necondiționată, acceptare și validare, dacă a fost disponibilă pentru noi și nevoile noastre, foarte probabil vom dezvolta un stil de atașament securizant. Acesta ne influențează pozitiv intuiția, așteptările noastre de la ceilalți conturându-se în mod oportun. Respectiv, știm că ne putem baza pe persoanele semnificative din viața noastră și pe disponibilitatea lor în ceea ce ne privește. 

Prin contrast, dacă mama nu este disponibilă și nu răspunde nevoilor noastre, vom dezvolta un stil de atașament nesigur, anxios: fie evitant, fie dependent, fie dezorganizat, în funcție de gradul și de modul de implicare a mamei. În consecință, la maturitate, intuiția ne va fi afectată de modul în care percepem relațiile cu ceilalți, sub impactul fundamental al lipsei de încredere. Atunci când vom avea nevoie de sprijin emoțional de la partener, fie vom fi imperativi în solicitări, fie, din contră, ne vom retrage în singurătate. Și, dat fiind că nu vom ști să cerem și să primim susținerea emoțională corespunzătoare, nu vom ști nici s-o oferim.

℗PUBLICITATE



Ce presupun competențele romantice

Cercetările din sfera atașamentului și a abilităților romantice s-au concentrat și asupra posibilității de-a dezvolta competențe romantice, astfel încât cei cu stil de atașament nesigur să-și poată corecta intuiția în relație cu partenerul de cuplu.

Cercetătorii de la Stony Brook University au publicat un studiu prin care au identificat următoarele trei dimensiuni ale competențelor romantice, necesare pentru o relație de cuplu sănătoasă:

  • Insight-ul, respectiv abilitatea de-a reflecta asupra experiențelor romantice și de-a anticipa impactul anumitor comportamente asupra calității relației de cuplu.
  • Reciprocitatea, ce reprezintă faptul de-a înțelege că relațiile se bazează pe atenția acordată nevoilor fiecăruia dintre parteneri, precum și că aceștia au nevoi diferite, la fel de valide.
  • Autoreglarea emoțională, respectiv conștientizarea propriilor emoții și abilitatea de-a le exprima în moduri benefice pentru ambii parteneri.

Cu alte cuvinte, competențele romantice includ conștientizarea nevoilor emoționale proprii, cât și pe ale partenerului, împreună cu deprinderea acțiunilor potrivite pentru a răspunde nevoilor respective în vederea unei relații de cuplu satisfăcătoare.

Rescrierea stilului de atașament: cum învățăm să cerem și să oferim susținere?

Studiul menționat mai sus a inclus persoane tinere, aflate la începutul vieții romantice, interesate de identificarea partenerului potrivit, care, totodată, manifestau emoții la un nivel mai accentuat. Obiectivul studiului a constat în identificarea modurilor, atât pozitive, cât și negative, de a cere și de a oferi sprijin emoțional atunci când este necesar. 

Un mod bun de-a cere să-ți fie împlinită o nevoie emoțională este să formulezi acest lucru cu respect la adresa celuilalt, exprimând emoțiile corespunzătoare situației și răspunzând pozitiv la sugestii și întrebări. La polul opus, maniera negativă de-a solicita asta implică exprimarea nemulțumirii în raport cu celălalt, critica, reproșurile, cerințele imperative sau retragerea, reacțiile defensive. În privința tendinței de-a deveni defensivi, uneori neconștientizate, ea poate fi tradusă ca singurul mod în care am învățat să ne protejăm. Din nou, acest lucru se întâmplă pentru că așteptările noastre de la celălalt, prin prisma experiențelor personale, nu s-au soluționat pozitiv. 

În privința faptului de-a oferi sprijinul de care are nevoie celălalt, maniera pozitivă de-a face asta presupune validarea emoțiilor, încurajarea discuțiilor, sugestii specifice care îi sunt utile, confort emoțional și fizic. Validarea emoțiilor devine extrem de importantă, în special atunci când emoția celuilalt nu este pe deplin înțeleasă de noi în situația dată. Reacțiile precum: „Exagerezi!“ sau: „Nu ai de ce să te simți așa!“ intră în registrul răspunsurilor negative din partea noastră, atunci când partenerul are nevoie de sprijin. Tot ca reacții negative, îl putem acuza, învinovăți, priva de ascultarea și atenția noastră, schimbând, eventual, subiectul discuției și punându-ne pe noi pe primul loc.

Cum ne optimizăm competențele romantice

Competențele romantice sunt vizibil asociate cu modurile pozitive în care știm să oferim și să primim sprijin. Totodată, studiul menționat anterior, ținând cont de cadrul reglementat în care s-a derulat, a permis o mai bună conștientizare a intuițiilor și a impulsurilor care pot apărea eronat în situațiile de zi cu zi. Să nu uităm că, sub imperiul emoțiilor, uneori ne putem pierde claritatea gândirii. Dar odată ce ne conștientizăm propriile tipare și analizăm „la rece“ reacțiile și comportamente distructive pentru cuplul nostru, putem alege conștient să le schimbăm. În cadrul studiului respectiv, s-a demonstrat că, odată îmbunătățite competențele romantice – sub aspectele lor: insight, reciprocitate și autoreglare emoțională – interacțiunile din cuplu au devenit mai satisfăcătoare chiar și în condițiile atașamentului anxios, nesigur.În concluzie, îmbunătățirea acestor abilități, în mod conștient și susținut, poate duce, în timp, la rescrierea programelor rezultate din propriul stil de atașament și a intuiției izvorâte din nesiguranța în relații. Avem nevoie să ne conștientizăm emoțiile, pornirea de-a reacționa într-un anumit mod și comportamentele care apar drept consecință, pentru a reuși să interacționăm cu partenerii în feluri care să ducă la îmbunătățirea calității relației și a satisfacției în cuplu.

Iulia Barca

Sunt Iulia Barca și sunt psiholog clinician, în curs de formare în psihoterapia cognitiv-comportamentală și cu formare continuă în psihoterapia sistemică. Din 2013 am început să scriu texte despre sănătatea psihoemoțională, întrucât consider psihoeducația utilă și necesară tuturor. Timpul liber mi-l petrec citind, socializând, practicând yoga și mindfulness, deoarece, chiar dacă știm ce anume este folositor pentru noi, este important să și punem în practică.

Back To Top
Caută